Disparitia tragica a unui sat, aproape întreg, cu preot cu tot, în timpul „Ciumei lui Caragea“, din anii 1812-1813, s-a înfipt dramatic în memoria comunitatii crestine din Silistea, judetul Calarasi. Printre cele peste 90.000 de victime din întreaga tara s-au numarat si crestinii din cele 1.200 de bordeie din satul Ciorani, de pe malul Mostistei. Satul a fost ars, îngropat, urmele lui disparând în hâciuri de porumbe si ciulini. Doar trei familii au scapat. Dupa doi ani de izolare, acestea si-au ridicat case în satele apropiate, iar urmasii lor traiesc si astazi.Mostistea se prelinge în unduiri usoare, încretite de vânt, între malurile ei noroioase, strajuite de pâlcuri de izma salbatica si pir. Crângul Ciorani îsi pleaca umbra în apele ei, colorând-o într-un verde închis, gros si adânc, iar un cioban, coborât parca dintr-o veche litografie, îsi poarta turma de oi si câinii prin tesii de rapita ai unei tarlale recent treierate. Departe, în zare, „Movila cu doua cruci“ de pe Cotofanca împunge cerul din mijlocul unui lan nesfârsit de grâu rascopt. Mai aproape, un magarus plictisit si însingurat, dimpreuna cu câmpul, tine sa ne aminteasca noua, celor de astazi, ca ancestralele drumuri ale oilor, odata desenate în ceruri, nu se vor sterge nicicum, nicicând pe pamânt. Câteva case razlete, cu chipuri grabite de vile ocazionale, ridicate suspect în anii de bum imobiliar, parasite în parte, completeaza imaginea actuala a ceea ce cu mai bine de doua veacuri în urma era vatra vechiului sat Ciorani.(Mai multe detalii în Ziarul Lumina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 635

Id: 42769

Data: Jul 28, 2014

Imagine: