In ziua de 7 martie 2013, sub egida  Centrului de Cercetare si Documentare Ştefan cel Mare al Sfintei Manastiri Putna, s-au deschis la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Romane, lucrarile celei de-a a XIII-a editii a Simpozionului international de istorie Colocviile Putnei.In prima parte a zilei s-au prezentat primele 6 din cele 12 comunicari stiintifice ale acestei editii. Aceste prime  comunicari au constituit cuprinsul primei Sectiuni a Colocviului, intitulata De la sfantraposatii inaintasi la marele Io Ştefan voievod .Sectiunea a debutat cu o foarte valoroasa contributie a domnului Profesor Dumitru Nastase – Palaria lui Alexandru cel Bun – careia i-a dat citire domnul Profesor Ştefan S. Gorovei.  Pornind de la mentionarea in cronici a lui Alexandru cel Bun ca pe un continuator a imparatilor crestini, autorul s-a concentrat pe un detaliu vestimentar al domnitorului, prezent pe un epitrahil – astazi pierdut – in care domnitorul aparea alaturi de sotia sa. Comunicarea s-a legat de un detaliu, aparent nesemnificativ si anume a acoperamantului de cap al domnitorului din respectiva reprezentare, acoperamant care a fost interpretat de anumiti istorici ca o simpla palarie vranceasca . Domnul Nastase, coroborand aceasta reprezentare cu alte detalii istorice similare a demonstrat ca, departe de a fi o simpla palarie care se purta in vreme, in cazul lui Alexandru cel Bun respectivul detaliu vestimentar, datorita unor accesorii din metale pretioase facea ca palaria sa se transforme intr-o coroana inchisa specifica imparatilor, autocratilor. Astfel palaria lui Alexandru cel Bun se constituie de fapt intr-un insemn imperial al domnitorului in deplina concordanta cu alte relatari si  reprezentari din epoca sa.Sectiunea a continuat cu prezentarea domnului Acad. Şerban Papacostea care a vorbit despre relatia domnului Alexandru cel Bun cu suveranul sau, regele polon Vladislav Jagello, care au evoluat de la cele mai bune relatii pana spre conflictul armat din anul 1431. Aceasta evolutie s-a datorat politicii polone de a trece cu forta supusii ortodocsi din regatul sau la religia catolica si latinizarea cultului acestora dupa sinodul de la Konstanz. Politica domnului moldovean, care s-a datorat atasarii sale profunde de credinta ortodoxa, a evoluat de la refuzul de a trece la religia sotiei sale, Ringala, ruda cu regele polon – fapt care a dus la anularea casatoriei lor de catre papa, dimpreuna cu calificativul de pagan adresat domnului moldovean, sau de schismatic periculos –pana la sustinerea pe fata a refugiatilor husiti – prigoniti de regii catolici, in contra balanta cu masurile de prigonire de catre regele polon a credinciosilor ortodocsi din regatul sau. Astfel ca directia politica a domnului Alexandru cel Bun din ultimii ani ai domniei sale se poate rezuma ca identificare cu confesiunea rasariteana si refuzul unirii cu Biserica Catolica in afara unei negocieri din cadrul unui sinod ecumenic.Sectiunea a continuat cu semnalarea in cadrul comunicarii Un manuscris necunoscut copiat din porunca lui Ilias voievod, domnul Moldovlahiei (1434) , de catre Parintele Arhimandrit Policarp Chitulescu, de la Cancelaria Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a unui manuscris care s-a dovedit a fi o copie de secol XVII-XVIII a unui manuscris miscelaneu, cuprinzand vieti de sfinti – cu accent pe viata si cuvintele Sfantului Andrei cel nebun pentru Hristos, copiat din porunca domnului moldovean Ilias la anul 1434. Acest manuscris se inscrie in incercarea domnilor moldoveni de contracarare a actiunilor unioniste catolice si de intarire a credintei ortodoxe. Dupa o scurta pauza, au urmat ultimele 3 comunicari ale acestei sectiuni, debutand cu Moldova lui Ştefan cel Mare in cronica persana a lui Hasan Rumlu a Cercetatorului Nagy Pienaru de la Institutul Nicolae Iorga. Domnia Sa a prezentat detalii inedite relative la Moldova lui Ştefan cel Mare dintr-o cronica persana, originala in multe privinte. Dintre informatiile inedite mentionam descrierea detaliilor bataliei de la Razboieni cu revelarea – cvasi-unica in cronicile musulmane – stradaniei vitejesti a moldovenilor, altminteri denumiti necredinciosi cu inimi negre .Apoi i-a revenit doamnei Profesoare Olimpia Mitric, de la Universitatea din Suceava, bucuria de a prezenta redescoperirea unui hrisov de la Ştefan cel Mare dintr-o colectia particulara din sudul Frantei. Este vorba de un document de danie, datat 15 martie 1490, aflat in conditii foarte bune de conservare si care a disparut la inceputul secolului XX. In particular s-a remarcat conservarea intacta a pecetii – cu un diametru de 12 cm. Ultima comunicare a acestei Sectiuni i-a apartinut domnului Lector Univ. Liviu Pilat de la Universitatea din Iasi. Domnia Sa, in comunicarea Despre pretendenta lui Luca Arbure – a demontat o interpretare gresita din istoriografia romaneasca potrivit careia portarul Sucevei, Luca Arbure ar fi fost un pretendent la tronul Moldovei in preajma mortii lui Ştefan cel Mare, in anul 1504, in cadrul mai larg al luptelor pentru succesiunea la tronul Moldovei . Domnul Pilat a prezentat convingatoare dovezi din care a reiesit faptul ca acest scenariu s-a datorat manevrelor politice a regatului polon, manevre prin care regele polon urmarea, printr-o dezinformare voita, sa instaureze pe scaunul Moldovei un protejat al coroanei Polonei, care sa-l uzurpe pe mostenitorul de drept, fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan III. De fapt succesiunea la tronul Moldovei s-a desfasurat lin, fara pretinsele revolte ale unor factiuni boieresti, drept marturie stand faptul ca in sfatul lui Bogdan III apar toti boierii, inclusiv Luca Arbure, din sfatul tatalui sau – Ştefan cel Mare. Aceasta prima parte a Colocviului s-a incheiat cu prezentarea a nu mai putin de 4 aparitii editoriale, dintre care remarcam monografia arheologica si istorica dedicata Manastirii Dobrovat a reputatului arheolog roman Voica Maria Puscasu, care a si luat cuvantul punctand elementele esentiale ale cercetarilor legate de aceasta ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Un eveniment deosebit al zilei l-a constituit lansarea volumului omagial dedicat implinirii varstei de 65 de ani a Profesorului Andrei Pippidi, de la Universitatea din Bucuresti. Profesorul omagiat, vadit emotionat, a multumit colaboratorilor la acest volum – multi fosti elevi ai reputatului istoric – si i-a felicitat pentru alegerea Institutului Nicolae Iorga ca loc de lansare a volumului, Institut de care il leaga multe amintiri dragi.  Celelalte doua carti lansate au fost cel al doamnei Olimpia Mitric, cu privire la manuscrisele slavo-romane din arhiva Manastirii Dragomirna si cel al Domnului Liviu Pilat despre relatiei Moldovei cu Sfantul Scaun si Patriarhia Ecumenica in secolele XIV-XVI.Sectiunea de dupa-amiaza, sub titlul Manastirea  lui  draga , a debutat cu comunicarea Tetraevanghelul ieromonahului Macarie din Putna (1529)  a doamnei Profesoare Maria Magdalena Székely de la Universitatea din Iasi si a domnului Ivan Biliarsky de la Academia de Ştiinte din Sofia. Cercetatorii au vorbit despre un manuscris copiat la Putna in anul 1529 pentru biserica Adormirii Maicii Domnului din Suceava - ctitorie a portarului Sucevei, Onufrie Barbovschi -, ajuns inainte de martie 1656 la Manastirea Rila. Particularitatile acestui manuscris este ca este scris pe hartie - cele domnesti, scrise pe pergament, erau deosebit de costisitoare si depaseau posibilitatile financiare chiar si ale unui mare boier -, pastrand insa frumusetea Tetraevanghelelor domnesti. Pe langa consideratii asupra comanditarului acestui manuscris, autorii au emis ipoteze asupra posibilului model dupa care acest manuscris a fost copiat, concluzionand ca la Manastirea Putna s-a creat o categorie speciala de manuscrise destinate daniilor boieresti.Urmatoarea comunicare, Manastirea Putna la mijlocul veacului al XVIII-lea: o imagine regasita, a monahului Timotei Tiron, a avut in centru imaginea unui tablou, aflat in prezent la Muzeul de Etnografie din Cernauti, tablou care descrie ansamblul Manastirii Putna la mijlocul secolului al XVIII-lea. Aceasta imagine a oferit informatii inedite despre arhitectura Manastirii Putna, despre schiturile manastirii de la acea vreme si despre obstea manastirii.Domnul Profesor Ştefan S. Gorovei de la Universitatea din Iasi, in comunicarea Istorie putneana imaginara in pomelnicul Mitropoliei Moldovei (1754) a semnalat anumite erori voite strecurate din motive binecuvantate in pomelnicul Mitropoliei. Un exemplu il constituie un numar de mitropoliti mentionati ca fiind cu metania la Manastirea Putna in contradictie cu datele istorice disponibile noua astazi. O posibila explicatie ar fi aceea ca, in contextul general al epocii de inchinare a manastirilor, cu presiuni mari pentru inchinarea insasi a Manastirii Putna, mitropolitul Iacob a inserat in pomelnic aceste nume pentru a intari statutul special pe care Manastirea Putna l-a avut inca de la inceput, anume de cap tuturor manastirilor Moldovei , singura stapanitoare tuturor bunurilor ei si din care s-au ridicat multi ierarhi ai Moldovei, in vederea mentinerii acestui statut si in viitor.In comunicarea Informatii noi despre Antonie, fost mitropolit al Moldovei, domnul Augustin Gurita, de la Universitatea din Iasi, a adus unele detalii inedite din viata Mitropolitului Antonie Putneanul, indeosebi dupa plecarea sa in Rusia.A urmat comunicarea ieromonahului Dosoftei Dijmarescu, Raporturile dintre Manastirea Putna si sihastria ei in secolul al XVIII-lea. Dupa ce a trecut in revista anumite elemente care sugerau, pe de o parte, o autonomie clara a sihastriei fata de manastirea mama, iar pe de alta legatura deosebit de stransa intre cele doua, autorul a concluzionat, cu cuvintele Mitropolitului Iacob Putneanu, ca manastirea si sihastria ei o casa sunt .In incheierea simpozionului, monahul Iustin Taban, in comunicarea Manastirea Putna in timpul staretiei lui Atanasie Prelipceanu (1932–1937) a prezentat principalele elemente ale vietii manastirii in perioada mentionata. Dintre evenimentele notabile se pot mentiona vizita regelui Carol II care si-a manifestat dorinta de a sprijini manastirea, in particular refacand muzeul manastirii si baldachinul de la mormantul Sfantului Ştefan, participarea manastirii cu 12 obiecte de patrimoniu la expozitia internationala de arta de la Bruxelles in anul 1935, prezenta pentru cateva zile a regelui Mihai in anul 1936, fiind profund impresionat de felul cum a fost primit la Putna, dar si zvonurile de razboi dimpreuna cu pregatirea ca, in caz de nevoie, sa se evacueze tot patrimoniul manastirii.La sfarsit, cei prezenti si-au exprimat satisfactia pentru a fi participat la un eveniment cultural reusit. Urmatoarea editie a Colocviilor Putnei, cea de-a XIV-a, se va desfasura in luna septembrie la Manastirea Putnei.Centrul de Cercetare si Documentare Ştefan cel Mare al Sfintei Manastiri Putna a fost infiintat la 2 ianuarie 2005, cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor. Intemeierea lui nu a fost intamplatoare. In cursul activitatilor stiintifice circumscrise anului comemorativ Ştefan cel Mare si Sfant – 2004 s-a conturat nevoia existentei, la Manastirea Putna, a unei structuri care sa trezeasca si sa mentina interesul pentru cunoasterea a trecutului nostru si care sa impulsioneze cercetarea lui. Scopul Centrului este cercetarea istoriei epocii stefaniene si a istoriei Manastirii Putna. De la infiintare pana in prezent, Centrul a organizat la Manastirea Putna si la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi unsprezece editii de comunicari stiintifice, sub numele Colocviile Putnei. Dat fiind caracterul unitar al monahismului bucovinean in perioada de ocupatie austriaca (1775-1918), incepand cu editia a IX-a, Simpozionul Colocviile Putnei cuprinde si o sectiune dedicata istoriei manastirilor din Bucovina in aceasta epoca.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 702

Id: 28996

Data: Mar 8, 2013

Imagine: