Comoara de la Manastirea Bogdana

Într-una din zilele anului 1639 Radautiul era în flacari. Lumea fugea îngrozita pe strazi, barbati si femei cu copii în cârca, care tipau cât îi tinea gura, cei mai marisori tinându-se de vesmintele mamelor, fara sa mai simta durerea din talpile ranite de pietrele de pe ulitele colbaite. Animale scapate fugeau înnebunite, parca fugarite de fiare. Peste tot numai fum, iar focul parea ca mistuie întreg orasul. Saracimea cauta cu disperare sa-si salveze pielea iar cei mai înstariti încercau sa ascunda ori sa ia cu ei ce se mai putea salva.Nimeni nu stia cine sunt navalitorii si de unde au aparut. Însa tuturor le era clara intentia asediatorilor: jaful. La manastirea Bogdana, însa, era slujba. Cineva obisnuit cu atmosfera de la slujbele manastirii însa, si-ar fi putut da seama ca înauntrul bisericii, pe lânga slujba, se mai petrece ceva. Din timp în timp, câtiva calugari mai vânjosi, îmbracati cu straie largi, ieseau din biserica, dar aveau un pas apasat, de parca ar fi carat cine stie ce povara.Calugarii au auzit din timp despre grozavia care se petrecea în oras, dar macar se bucurau, daca s-ar mai putea spune asa, ca atacatorii nu sunt turci si cu toate ca urma jaful, stiau ca biserica nu va fi incendiata. Pentru ca timpul era foarte scurt, au hotarât ca imediat sa înceapa slujba privegherii si sa ascunda comoara cea mai valoroasa a manastirii: moastele Sfântului Leontie. Dar unde sa le ascunzi când orasul, curtea roiau de lume, iar biserica era si ea, plina ochi?Legenda spune ca monahii s-au adunat ciorchine în naos, în fata tabloului votiv, încât nimeni nu-si putea da seama ce se întâmpla în mijloc. Au ferit lespezile de piatra de pe pardoseala si au început sa sape. Pamântul scos era pus în traiste, iar calugarii mai voinici le doseau pe sub largile rase si le rasturnau prin dosul chiliilor, chiar în chilii, fara sa-i vada nimeni. Dupa câteva ore, când privegherea era pe sfârsite, iar moastele sfântului erau bine tainuite, au aparut si tâlharii. Cât de mare a fost jaful ori câti vor fi pierit de sabie nu se mai stie, însa istoria a lasat câteva indicii ca, într-adevar, în acea zi nefasta din 1639 Radautiul nu a cunoscut mila. Însusi Vasile Lupu, domnitorul Moldovei din acei ani a venit la Radauti sa vada ce s-a întâmplat, si tulburat de distrugerile vazute ar fi spus cu tristete: „Domnia mea a vazut pe acea Sfânta Episcopie lipsita de oameni si pradata de tâlhari”.Curios este ca dupa acea invazie moastele sfântului Leontie au fost considerate pierdute, la fel ca toate odoarele pradate, semn ca nimeni din cei care au planuit ori au îngropat sfintele moaste nu a mai ramas în viata.A ramas doar o legenda, pe alocuri obscura, despre o comoara îngropata în graba mare de calugari, în timpul unei privegheri.Legenda se confirmaÎntre anii 1974-1977, la biserica Manastirii Bogdana, cea mai veche biserica de piatra din Moldova, ctitorita de Bogdan I, întemeietorul statului feudal Moldova, s-au efectuat cercetari arheologice si, din întâmplare sau poate chiar ispititi de legenda, arheologii au ferit lespezile de sub tabloul votiv, iar ce au gasit i-au pus într-o mare încurcatura. Indiciile gasite de arheologi, în masura sa permita datarea mormântului erau contradictorii, unele indicând secolele XIV-XV, altele prima parte a secolului al XVII-lea.Adunând si punând cap la cap tot felul de informatii, misterul osemintelor necunoscute a fost elucidat. Elementele din vesmintele gasite în mormânt plasau vechimea osemintelor în secolelor XIV-XV, iar acoperamântul de mormânt era, fara nici un dubiu, de la începutul veacului al XVII-lea. Nu mai încapea nici o îndoiala: fusesera descoperite moastele sfântului Leontie, primul episcop de Radauti, socotite pierdute timp de 350 de ani. Indiciile arheologice erau întarite si de mentiunea gasita în manuscrisele ieromonahului kievean Zaharia Kopâstenski, care spunea ca „moastele sfântului Leontie au stat în biserica în naos, în partea dreapta sub tabloul ctitoricesc”.Cu alte cuvinte, în graba mare de a salva de la pângarire nepretuitele relicve ale manastirii, monahii le-au ascuns chiar sub locul unde erau asezate de obicei, poate tocmai pentru a atrage cât mai putin atentia celor prezenti la acea priveghere.Moastele sfântului Leontie, din nou la luminaE lesne de înteles ca fiind plina epoca comunista, o asemenea descoperire nu putea fi mediatizata. Toate elementele cu valoare arheologica din mormânt au fost ridicate, dar mormântul a fost din nou închis, pentru înca un sfert de veac.În 1991, s-a hotarât redeschiderea mormântului si repunerea moastelor Sfântului Leontie la loc de cinste, pentru a putea fi venerate de credinciosi, asa cum se întâmpla cu mai bine de 350 de ani în urma.Actualul staret al Manastirii Bogdana, parintele Iustin Dragomir, îsi aminteste de momentul exhumarii moastelor, eveniment la care au participat, pe lânga mai multi preoti, PS Gherasim Putneanul si fostul staret al manastirii, arhimandritul Teodor Pavlo, ambii trecuti la Domnul între timp. Tot parintele Iustin ne-a spus ca, spre surprinderea tuturor celor prezenti, moastele nu erau întregi, ci doar numai portiuni.Cine a fost sfântul Leontie?Sfântul Leontie a avut parte dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea bucovinenilor. Chiar mai mult decât atât, cu doar câtiva ani înainte de tragedia din 1639, acelasi ieromonah kievean, Zaharia Kopâstenski, de care am amintit si mai înainte, vorbea despre marele pelerinaj care avea loc an de an, la 1 iulie, la Radauti, la moastele Sfântului Leontie, la care veneau nu numai români, ci si ucraineni si alte neamuri. Drumul care ducea la manastire, adica cel pe care veneau pelerinii la Sfântul Leontie, se numea „Drumul Sfântului”.Dar cine a fost Sfântul Leontie?Lavrentie ieromonahul a trait la sfârsitul veacului al XIV-lea si prima parte a celui de-al XV-lea, în zona Radautiului, la Manastirea Laura. A fost unul dintre calugarii cu viata aleasa, fiind considerat sfânt, înca din timpul vietii, de cei care îl cautau pentru a-i cere sfatul, la manastirea Laura. Dupa înfiintarea scaunului episcopal de la Radauti în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), smeritul monah Lavrentie a primit cinstea episcopatului. Manastirea Laura a fost lasata în grija celui mai destoinic ucenic al sau, nimeni altul decât binecunoscutul Daniel Sihastrul, sfatuitorul voievodului Ştefan cel Mare si Sfânt.Spre batrânete, vladica Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal, pentru a duce viata de schivnic (cea mai înalta consacrare monahala), noul sau nume fiind Leontie. Dupa moarte, trupul sau a ramas neputrezit si, atât datorita amintirii ramase în mintea credinciosilor, cât si faimei moastelor sale de a fi facatoare de minuni, a fost cinstit foarte curând dupa trecerea la Domnul ca sfânt, la data de 1 iulie.În iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotarât canonizarea oficiala a Sfântului Leontie. Data pomenirii sale a fost pastrata la 1 iulie, dupa vechea traditie.Articol preluat de pe doxologia.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 796

Id: 42046

Data: Jul 1, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).