In anul 2004, la Editura bucuresteana Enciclopedica, aparea o carte-document despre viata si activitatea unui preot grec, pe nume Constantin Moraitakis, un slujitor aflat pentru mai bine de doua decenii in mijlocul romanilor. Acesta era originar din localitatea Hora, insula Samos, nascut in 1890 in numeroasa familie a preotului Emanuil Moraitakis. Dupa scoala primara, tanarul Constantin are sansa sa fie ajutat de o ruda a mamei sale, pentru a se inscrie la liceul duhovnicesc Sfantul Dumitru de pe langa Patriarhia Ierusalimului. Datorita aptitudinilor sale, protectorul sau, arhimandritul Partenie, il va muta pe tanarul Constantin la Liceul St. George Boys School, pentru a invata limba engleza si teologia anglicana. Lui Constantin Moraitakis i se profila un viitor nesperat pe taramul slujirii Ortodoxiei. Dupa studiile liceale, se inscrie la Facultatea de Teologie Sfanta Cruce a Patriarhiei Ierusalimului, unde decan era celebrul teolog Hrisostom Papadopoulos. Totusi, din cauza unor tulburari etnice in Palestina si a inchiderii facultatii, tanarul Constantin este nevoit sa se transfere la Facultatea de Teologie din insula Halki, care apartinea de Patriarhia Ecumenica. Aici a avut numerosi colegi, care mai apoi au ajuns inalti slujitori ai Bisericii, precum Athenagoras si Maximos, deveniti patriarhi ecumenici, sau Theodosios, ajuns patriarh al Antiohiei. In 1915, Constantin Moraitakis a fost al 495-lea absolvent al Teologiei din Halki. Dupa absolvire, este profesor la cateva licee din Constantinopol si bibliotecar al Metocului Patriarhiei de Ierusalim din Fanar. La patru ani de la absolvirea studiilor teologice, Moraitakis este hirotonit preot si numit paroh al bisericii grecesti din Chisinau. Aici a slujit pana in 1932, fiind permanent alaturi de compatriotii sai, dar legand stranse prietenii cu slujitori romani, precum episcopul Visarion Puiu al Hotinului. A fost un apropiat al printesei Elena, care provenea din familia regala greaca si se casatorise cu principele mostenitor Carol, viitorul rege Carol al II-lea. De asemenea, s-a ocupat de intarirea relatiilor dintre scaunele patriarhale si tanara Patriarhie Romana, care in perioada interbelica era cea mai numeroasa entitate ortodoxa. Relatiile interortodoxe s-au concretizat mai ales prin vizitele unor inalti prelati ortodocsi greci in Romania. In 1932, Moraitakis devenea parohul Bisericii Buna Vestire de pe langa Legatia greaca din Bucuresti, consilier pe probleme bisericesti al ministrului Greciei in Romania si apocrisiarh al Patriarhiei Ecumenice pe langa Patriarhia Romana. Era slujitor si diplomat deopotriva, statut pe care l-a pastrat pana la expulzarea din 1948 de catre autoritatile comuniste. Aflat la Bucuresti, s-a implicat tot mai mult la dezvoltarea relatiilor interortodoxe, participand la numeroase congrese bisericesti, evenimente, precum sfintirea catedralei din Balti in 1935, si la organizarea unor vizite ale prelatilor ortodocsi greci in Romania. La inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, desi Grecia era aliata Angliei si Frantei, Moraitakis a fost tratat de autoritatile romane cu aceeasi condescendenta ca si inainte, iar biserica de pe langa Legatie a ramas deschisa. Dupa instalarea guvernului procomunist in Romania, situatia preotului Moraitakis a inceput sa se agraveze tot mai mult, mai ales ca in Grecia se consuma un razboi civil in care comunistii, evident, erau sustinuti propagandistic de catre cei de la Bucuresti. Asa s-a ajuns ca in ziua de 28 mai 1948 sa fie nevoit sa plece cu intreaga familie, indreptandu-se spre Atena. De aici, parintele a fost numit atasat ecleziastic si cultural pe langa Ambasada Greciei din Liban, Siria si Iordania, pentru ca, din 1960 sa se mute in Statele Unite, unde timp de patru ani a fost paroh al Bisericii Sfantul Nicolae din Flushing, New York, si a detinut functia de director al Biroului Relatii Interortodoxe al Arhiepiscopiei grecesti din cele doua Americi. La 21 noiembrie 1964 a trecut la cele vesnice.Toate aceste repere biografice, dar si informatii despre bogata activitate de slujitor si ambasador al Ortodoxiei a lui Constantin Moraitakis se gasesc in volumul alcatuit de fiul sau, Euripide, ca omagiu adus tatalui sau. Demersul a pornit de la studierea intensa a arhivei pe care Constantin Moraitakis a strans-o de-a lungul vietii, volumul continand numeroase documente si un bogat album fotografic, multe dintre acestea reflectand frumoasele si rodnicele amintiri pe care acest parinte le-a avut mai ales atunci cand s-a aflat in mijlocul romanilor. (Articol aparut sub semnatura Adrian Nicolae Petcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 1 aprilie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 485

Id: 29625

Data: Apr 1, 2013

Imagine: