Pentru un conducator si administrator priceput cum a fost Sfantul Constantin cel Mare, nevoia de restaurare si edificare a unor cladiri cu un simbolism puternic pentru populatia imperiala era una prioritara. De aceea, dupa incheierea Sinodului de la Niceea si la initiativa mamei sale, Elena, Sfantul Constantin a decis sa efectueze o serie de lucrari de edificare a unor biserici in Ierusalim si in alte localitati din Ţara Sfanta unde Mantuitorul propovaduise Evanghelia. Desigur, prima dintre acestea a fost Biserica Sfantului Mormant. La vremea respectiva, Ierusalimul se afla intr-o situatie ingrata. De-a lungul timpului, faimosul oras cunoscuse perioade prospere, dar si vremuri dificile. Este suficient sa ne gandim la maretia Ierusalimului in vremea regilor David sau Solomon si sa regandim apoi perspectiva noastra prin prisma distrugerilor totale ale acestuia in vremea conducatorului babilonian Nabucodonosor sau a celui roman Vespasian. Ierusalimul cunoscuse, asadar, momente de maretie, dar si clipe de decadere crunta, care il amenintasera cu disparitia. Prin urmare, la vremea respectiva, Ierusalimul ramanea inca un oras important, dar fara stralucirea de odinioara. Templul iudaic nu mai exista, iar cultul iudaic fusese interzis in interiorul sau, in timp ce crestinii incepeau sa aiba din ce in ce mai multa importanta. Cu toate acestea, locurile unde Hristos predicase sau unde se petrecusera evenimente importante din lucrarea Sa mantuitoare precum pestera Sfantului Mormant sau Golgota nu beneficiau de nici o recunoastere exterioara. Mai mult, unele locuri erau de-a dreptul paganizate, avand ridicate deasupra lor temple inchinate zeilor, ceea ce producea o mare parere de rau populatiei crestine dornice sa le restaureze. Iata ce ne marturiseste Eusebiu despre cazul pesterii in care se afla Mormantul Domnului: Niste insi fara Dumnezeu si haini isi pusesera candva in gand sa piarda de pe fata pamantului pesterea aducatoare de mantuire, inchipuindu-si in sminteala lor ca odata cu ea vor putea fereca si adevarul. Şi isi dadusera silinta multa aducand acolo, de afara, o gramada de pamant cu care infundasera si acoperisera intregul loc; deasupra lui facusera o movila pe care o presarasera cu pietre, ascunzand astfel undeva, dedesubtul ei, sub povara movilei, dumnezeiasca pestera. Mai apoi, ca sa nu ramana nimic la vedere, pregatisera acolo sus, deasupra, un ingrozitor si adevarat mormant al sufletelor inchinat idolilor celor fara de viata, in care au zidit neinfranatului duh al Afroditei un locas intunecos. Acolo, pe niste altare blestemate si spurcate, isi aduceau ei jertfele, incredintati ca numai acoperind aducatoarea-de-mantuire pestera cu spurcatele lor intinari vor putea face sa li se implineasca dorintele ( Viata lui Constantin cel Mare, trad. Radu Alexandrescu, in col. PSB, vol. XIV, EIBMBOR, Bucuresti, 1991, p. 137). Marturia lui Eusebiu de Cezareea este una care ne lasa fara cuvinte la prima vedere. Cu toate acestea, este greu de crezut ca au existat persoane care au dorit sa efectueze acest act necugetat dintr-odata. Cel mai probabil, pestera Sfantului Mormant a fost acoperita cu pamant in cursul revoltelor iudaice din Ierusalim care s-au incheiat odata cu cucerirea acestui oras in anul 70 de catre Titus, fiul lui Vespasian, conducator al Imperiului Roman la vremea respectiva. Templul inchinat Afroditei este clar o dovada a raspandirii paganismului si a elenizarii Ierusalimului in perioada in care Hadrian s-a aflat la conducerea statului roman. Ne vine greu sa credem ca un grup de indivizi, cu de la sine putere, au excavat o cantitate mare de pamant si au acoperit pestera in cauza, iar apoi au construit cu mare fast si un templu inchinat Afrofitei.Milostivirea imparatului Constantin cel MareImparatul Constantin cel Mare nu a ramas indiferent la starea de fapt a lucrurilor din Ierusalim, ci s-a grabit sa ofere o mana de ajutor, atat din punct de vedere financiar, cat si din punctul de vedere al planificarii executiei unei biserici si a restaurarii ample a pesterii Sfantului Mormant. In acest sens, s-a procedat la distrugerea templului inchinat Afroditei. Toate materialele utilizate la constructia acestuia au fost apoi luate si duse departe de locul unde alcatuisera acel templu al desfranarii. Apoi, s-a trecut la excavarea pamantului, care a fost mutat de asemenea departe de locatia in cauza, fiind considerat spurcat din cauza jertfelor idolesti care se adusesera pentru atat timp deasupra sa. In cele din urma, a fost descoperita si pestera Sfantului Mormant. Urmatoarea actiune intreprinsa de Sfantul Constantin cel Mare a constat in edificarea unei biserici de o maretie deosebita care sa stea drept marturie pentru acel loc sfant si bineplacut lui Dumnezeu. In acest sens, el a alcatuit o scrisoare adresata episcopului de Ierusalim, in care preciza urmatoarele: Cuvine-se, deci, iscusintei tale sa chiverniseasca lucrurile astfel si sa prevada toate cele trebuitoare asa fel ca nu numai lacasul bisericii, ci si tot restul sa se arate in cele din urma pe potriva, incat pana si cele mai mandre zidiri din orasele noastre sa fie umbrite de frumusetea ei. Pentru inaltarea zidurilor ei - cat si ca acestea sa arate cat mai frumos - bine este sa stii ca i-am dat-o in grija bunului nostru prieten Dracilianus, loctiitorul prefectului eparhiei, precum si guvernatorului provinciei. Acestora doi, credinciosia mea le-a trimis porunca, pentru ca tot ce iscusinta ta va socoti de trebuinta spre inaltarea locasului, si mesteri si calfe, de le vei face cunoscut, pe data prin osteneala lor sa-ti trimita. Privitor la coloane si la celelalte lucruri din marmura, rogu-te ca singur sa chibzuiesti ce anume material le-ar putea pune mai bine in valoare si le-ar face mai potrivite cu scopul, apoi neintarziat scrie-mi, astfel incat din scrisoarea ta sa ne putem face si noi o parere privitor la cantitatea si calitatea lor si sa le putem trimite acolo de pe oriunde va fi nevoie. Caci se cuvine ca locul cel mai vrednic de admirat din intreaga lume sa straluceasca potrivit cu insemnatatea lui! (ibid., p. 140). Din acest fragment epistolar putem observa grija accentuata oferita detaliilor de catre Sfantul Constantin cel Mare. El nu se multumeste doar sa ofere ordine de la distanta functionarilor aflati in subordinea sa, ci doreste sa fie informat personal de toate cheltuielile importante si din partea populatiei crestine reprezentata la nivel extern de episcop. Desigur, la o anumita perioada de timp, chiar si functionarii locali urma sa fie chestionati cu privire la progresul lucrarilor. De aici putem observa o alta calitate a personalitatii Sfantului Constantin, si anume capacitatea sa de administrare. In mod clar, au existat si alti imparati preocupati de latura administrativa a imperiului, asa cum ii identificam pe Hadrian, Anastasie I sau Iustinian I, dar grija pentru chivernisirea optima a cheltuielilor, precum si atentia acordata detaliilor il plaseaza pe Sfantul Constantin cel Mare in fata lor. In materialul urmator vom continua sa identificam si alte momente esentiale ale lucrarii de edificare si restaurare a lacasurilor de cult efectuata de Sfantul Imparat Constantin cel Mare si, in egala masura, de mama sa, Sfanta Elena.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 17 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 674

Id: 34678

Data: Oct 17, 2013

Imagine: