La Facultatea de Teologie Ortodoxa „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu a avut loc ieri, 18 iulie, sustinerea publica a doua teze de doctorat, cu temele „Relatia între crearea lumii si eshatologie“ si „Teologia Parintilor desertului. Apophtegmata Patrum si rolul ei în cadrul Rasaritului crestin“, elaborate sub îndrumarea arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, informeaza Ziarul Lumina. Cele doua lucrari au fost evaluate de o comisie de specialitate, care a apreciat efortul autorilor în a oferi teologiei românesti noi perspective în domeniul patristicii.Prima teza de doctorat sustinuta public la Sibiu este intitulata „Relatia între crearea lumii si eshatologie“ si a fost elaborata de pr. drd. Constantin Dragos. Teza parintelui Constantin Dragos contribuie din plin la cercetarea teologica actuala cu privire la relatia dintre creatie si eshatologie, cu o atentie deosebita spre îndumnezeirea omului si a cosmosului. Autorul trateaza în prima parte a lucrarii relatiile intratrinitare de iubire, ca fundament al existentei cosmosului si a omului. Actul creatiei este o manifestare a iubirii, iar relatiile Sfintei Treimi cu umanitatea se realizeaza prin energiile divine, care sunt, asa cum arata Sfintii Parinti, distincte de fiinta divina, dar unite cu aceasta.Parintele Constantin Dragos dedica o buna parte a lucrarii sale relatiei dintre Logos-ul creator si natura creata. Daca la început, omul a avut ca logos al sau nestricaciunea, incoruptibilitatea în existenta sa paradisiaca, dupa caderea în pacat, actiunea logos-ului uman devine patimitor. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a luat întreaga natura umana în logos-ul ei si a înnoit creatia Sa. Prin întruparea Cuvântului dumnezeiesc, omului i-a fost deschisa calea spre îndumnezeire, prin uniunea permanenta cu Hristos în Sfintele Taine ale Bisericii. Viziunea eshatologica a lucrarii este centrata pe imaginea Bisericii, ca loc unde omul este condus prin Duhul Sfânt spre împlinirea planului dumnezeiesc de ridicare a omului spre Tronul ceresc. Asadar, omul parcurge drumul de la creatie spre eshaton, spre noua sa stare, prin îndumnezeirea continua, prin participarea la viata lui Dumnezeu. Omul rascumparat de Mântuitorul Iisus Hristos tinde acum spre o stare de transfigurare, de trecere la o existenta în Dumnezeu.Toate aceste idei sunt sustinute de autor cu un material bibliografic foarte consistent si sistematizat, încât lucrarea are un caracter stiintific si este inedita pentru teologia româneasca. Parintele Constantin Dragos a reusit sa sintetizeze învatatura patristica referitoare la relatia între creatie si eshaton, lucrarea devenind astfel una de referinta.Teologia Parintilor desertuluiA doua teza sustinuta public la Facultatea de Teologie din Sibiu a avut titlul „Teologia Parintilor desertului. Apophtegmata Patrum si rolul ei în cadrul Rasaritului crestin“. Autorul lucrarii, pr. drd. Ioan-Marius Popa, si-a propus sa realizeze o incursiune în teologia apoftegmelor Parintilor desertului, evidentiind principalele puncte doctrinare din Apophtegmata Patrum, cunoscuta si sub numele de Pateric. Având la baza o buna parte din literatura de specialitate si izvoarele patristice în editii critice de text, parintele Ioan-Marius Popa valorifica aceste scrieri si subliniaza importanta lor pentru Ortodoxie, dar si relatia lor cu scrierile monastice din alte perioade.Lucrarea porneste de la originile vietii monahale din Egipt, legate de personalitatea Sfântului Antonie cel Mare si de nasterea celor trei mari centre monahale: Nitria, Kellia si Sketis. Mai apoi, autorul se refera la aparitia scrierilor ascetice în colectie, la începutul secolului al VI-lea, în Palestina si Gaza. Apoftegmele au fost initial orale, s-au transmis din generatie în generatie, de la parinte la ucenic, iar în timp ele au fost preluate în tratate de istorie si spiritualitate monahala. Desigur, acest proces îndelungat a adus modificari si modelari la nivelul formei textului sau chiar al continutului, adesea punându-se accentul pe speculatia filosofica.Continutul teologic al lucrarii Apophtegmata Patrum nu trateaza sistematic adevarurile de credinta, dar, cu toate acestea, ideile sunt în deplin acord cu învataturile Bisericii, mai ales ca exista adesea reactii ferme la adresa unor erezii precum arianismul, antropomorfismul, monofizitismul sau disputele mesaliene.Lucrarea mai trateaza si problema paternitatii, a relatiei dintre un avva si ucenicul sau. Prin experienta sa duhovniceasca, avva are rolul de a-l îndruma pe ucenic si de a-i oferi un model de viata. Nu în ultimul rând, parintele Ioan-Marius Popa trateaza problema receptarii Apophtegmata Patrum în Rasaritul crestin, colectia fiind o autoritate doctrinara în timpul crizelor din secolele IV-V în monahismul egiptean.Aprecieri pentru contributia academicaCele doua teze de doctorat au fost evaluate de o comisie prezidata de decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel, si formata din arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, pr. prof. univ. dr. Ioan Caraza de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, pr. conf. univ. dr. Constantin Bajeu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Craiova si pr. conf. univ. dr. Mircea Ielciu de la facultatea sibiana. În urma evaluarii, cei doi candidati au primit calificativul „Foarte Bine“ si au fost declarati doctori în Teologie, dupa ceremonia depunerii juramântului de credinta. Cei doi cercetatori au fost îndemnati sa continue activitatea stiintifica si sa contribuie la dezvoltarea teologiei academice românesti.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 631

Id: 42553

Data: Jul 19, 2014

Imagine: