Craciunul ca odinioara, in Bucovina

In fiecare an, la ceas tarziu de decembrie, copilul din noi retraieste, cu aceeasi intensitate, minunea Nasterii Domnului. E momentul magic in care ne amintim de colinde, de febrila stare de asteptare din preajma sarbatorii, de mirosul de cozonac si mere coapte, de povestea venirii pe lume a Pruncului Sfant, pe care bunica ne-o spunea aproape in taina, de casele invelite cu grija de neaua pufoasa si de Craciunul sarbatorit asa cum se cuvine in satul in care am copilarit. Am putea retrai un astfel de Craciun si astazi, in Bucovina, acolo unde sarbatoarea se asteapta si acum in liniste, cu credinta, cu bucate simple, cu traditii ce nu s-au schimbat de veacuri, intr-un décor de iarna pe care numai Dumnezeu l-a putut inchipui atat de frumos.Cine a spus ca Bucovina-i un tinut de basm n-a gresit deloc. E suficient, pentru a te convinge, sa ajungi intr-un sat bucovinean in buza iernii. Aici, omatul nu se sfieste, ca la campie, sa isi aseze, molatic, fulgii in nameti ce ajung pana la streasina. Totul e acoperit de neaua alba, de parca de acolo, din ceruri, un pictor desavarsit a trasat cu atentie tuse imaculate, grijuliu, ca nimic sa nu ramana neatins de minunea iernii.Un astfel de tablou am gasit in prag de Craciun si la Botus, o veche asezare bucovineana, intemeiata pe malurile Moldovei si strajuita, de-o parte si de alta, de Obcinele Feredeului. Zapada cat vezi cu ochii, oameni rumeni in obraji, incotosmanati bine, dupa obiceiul muntenilor, copii veseli pe ulita, sanii cu cai strasnici trecand prin fata portilor, totul intr-o stare de liniste, de impacare, de cumintenie, data de asteptarea sarbatorii celei mari, cum doar in inima Bucovinei poti vedea.Botus e unul dintre cele sapte sate ale comunei Fundu Moldovei, o zona renumita pentru traditiile si obiceiurile pastrate intacte de sute de ani.Oamenii traiesc in ritmul firesc, al locului, dupa cum 'au prins' de la bunici si strabunici. Bucatele se fac la fel ca in urma cu un veac, painea de casa e paine de casa, iar randuiala, in familie, se tine ca odinioara. Pentru ca, in Bucovina, in fiecare casa traiesc macar trei generatii: bunici, parinti si nepoti. Asa ca zestrea de traditii si obiceiuri nu-i chip sa se piarda.'La noi, bucatele-s aceleasi ca de demult'Pe matusa Rodica Ţampau am gasit-o trebaluind prin casa. Numai ce scosese din cuptor tavita de paine. Ca asa obisnuieste sa faca ea, de cand se stie: in fiecare dimineata, paine proaspata. Inca-i post si de dulce nu se mananca, asa ca ne ofera paine rumena si masline. Are un chip bland, luminos si ma duce cu gandul la bunica. Se misca repede prin mica bucatarie, incalzita strasnic cu butuci de brad, in timp ce ne povesteste ce mai are de facut pentru Craciun. A crescut patru baieti, acum are 10 nepoti si doua stranepoate si pe toti i-a invatat sa respecte cu sfintenie traditia.Buna randuiala domneste peste tot: in casa, in felul cantarit in care povesteste, in retetele pe care ni le spune pe de rost. 'La noi bucatele-s aceleasi ca demult. De la parintii nostri am prins obiceiurile. Dupa ce taiem porcul, alegem carnea, punem aparte pentru carnati, pentru pisti, pentru toba. Şi carnatii, si carnea noi o afumam, dar nu prea mult, cat sa prinda gust. Pe urma le luam de la fum si le pastram toata iarna; stau foarte bine', ne lamureste matusica, in varsta de 73 de ani.Apoi, pe indelete, ne destainuie care-i mestesugul dupa care se prepara carnea de porc la ea in casa. Ca nu-i Craciun fara astfel de bucate pe masa. 'Eu carnatii ii fac asa: macin carnea, fac mujdei de usturoi, pun piper, sare, oleaca de praprika dulce, ca sa le deie culoare. Apoi ii pun la fum. Pentru pisti fierb carnea si, separat, orezul. Dupa ce se raceste, dau carnea prin masina, o amestec cu orezul, piper, sare. Inainte de toate, insa, pregatesc matele. Le spal foarte bine, le razuiesc bine si ies asa subtiri, ca papirul (n.r. - ca hartia). Apoi umplu cu umplutura de pisti, iar capetele le leg binisor cu ata si le pun iar la fiert 10 minute', ne explica matusa Rodica.Dupa ce termina cu preparatul carnii, batranica o sa faca si ceva dulce: pampusti (n.r. - un fel de gogosi), pentru colindatori si nelipsitul cozonac. 'Fac cozonaci, cu mac, cu nuca si pampusti. Astea se fac tot dintr-un fel de aluat ca de cozonac: se intinde o foaie, se taie forme cu gura paharului, se lasa la crescut si apoi se prajesc in ulei incins. Astea-s obligatorii de Craciun; colindatorii intotdeauna abia asteapta sa ajunga la noi, ca stiu ca aici gasesc pampusti calde', spune matusa zambind.'Copiilor le sclipesc ochii de bucurie, cand merg cu colinda'In satele comunei Fundu Moldovei Ajunul e ziua emotiilor si-a colindelor. Colinda si copiii mici, si cei mai marisori, uneori si tinerii, ba chiar si cei mai in varsta, care-si aduc aminte, astfel, de copilaria lor.De altfel, intreaga zona e cunoscuta in mod special pentru traditiile legate de sarbatorile de iarna, atat cele specifice Craciunului, cat si Anului Nou.In comuna exista un ansamblu de dansatori, 'Arcanul', renumit in intreaga tara pentru repertoriul autentic, pentru port, pentru acuratetea cu care interpreteaza dansurile populare. 'Copiilor le sclipesc ochii de bucurie, cand merg cu colinda. Simt o emotie deosebita. Striga la poarta: 'Primiti cu colinda?'. Şi, daca ai spus 'Da', colinda cu atata sete, incat parca-ti transmit si tie o stare speciala. Copiii au o bucurie launtrica nemasurat de mare, mai mare decat o pot manifesta fizic. Imi aduc aminte, de cate ori ii vad, de mine copil. Inca nu stiam a zice bine Tatal nostru, eram mic, inainte sa merg la scoala, si voiam sa merg cu colinda. Şi tata mi-a spus ca lelea Rozalia, o vecina, o sa ma puna sa zic si Tatal nostru, cand ma duc s-o colind si daca nu-l stiu, n-o sa-mi dea colac. Şi-asa de mult mi-o placut si mi-am dorit sa ma duc sa colind si eu, cu ceilalti copii, incat am invatat si rugaciunea bine', isi aminteste mos Dorin Cocarta, de 75 de ani, de loc din satul Colacu, cel mai in varsta dansator de la Fundu Moldovei, instructor si fondator al Ansamblului 'Arcanul'.Carnea si carnatii se afuma cu lemn de mesteacanAceeasi atmosfera de pregatire a sarbatorii, aceeasi bunatate si aceeasi simplitate in toate am gasit si in casa Ionicai Litu, nana Nica, cum o stie tot satul. Locuieste, alaturi de baiat, nora si cei doi nepoti, Ştefanel si Verginel, intr-o casuta ca desprinsa din povesti, veche de 160 de ani, asa cum se faceau odata 'casile' in Fundu Moldovei. 'Suntem a cincea generatie care stam in casa asta', ne ghiceste intrebarea nana Nica, in timp ce ne pofteste sa intram in cerdacul larg, de lemn.In familia nanei Nica lucrurile sunt randuite asa de cand se stie. Asa a apucat ea, in casa parintilor, asa i-a invatat si ea pe copii si acum pe nepoti sa astepte si sa praznuiasca Craciunul. 'La noi in casa se posteste dintotdeauna tot Postul Craciunului. Nu se prepara mancare de frupt deloc. Asa ne-au invatat parintii de mici. Fara 'Doamne-ajuta!' si fara sa facem Sfanta Cruce, noi de-acasa n-am plecat', ne explica femeia.Tocmai fiindca e post si oamenii locului nu se abat de la regulile sale, in Botus, porcii incep a se taia cam cu doua saptamani inainte de Craciun, dar nu miercurea sau vinerea. De trebusoara asta se ocupa macelarul satului, nu asa, oricine, pentru ca e singurul care stie rostul si randuiala in transatul si pregatitul carnii. Chiar daca taie porcul, nimeni din gospodarie nu gusta din carnea felurit pregatita pana in ziua de Craciun, cand intreaga familie se intoarce de la biserica. Dupa ce ne-a lamurit in privinta asta, nana Nica continua sa ne povesteasca despre cum se prepara bucatele traditionale bucovinene:'Din carnea de porc se prepara tot felul de bunatati: carne la covata, cu sare, chisca cu ficat, chisca cu orez, toba, kraizer sau slanina paprikata, cum ii spunem noi aici, carnati. Carnatii se fac in mai multe feluri: ori cu carne tocata mai marunta sau mai mare, cu bucatele de slanina. Cine vrea sa aiba carnea mai marisoara in carnati, o toaca pe un fund de lemn cu un toporas, apoi o amesteca cu sare, cu usturoi, cu piper si o lucreaza mult cu mana, o framanta. Apoi, dupa ce se umplu, carnatii se pun repejor la fum. Ca n-au voie sa stea in covata deloc, ce sa mai vorbim de a doua zi; trebuie pusi la fum cat mai repede, ca altfel se inacresc. In afumatoare afumam numai cu lemne de mesteacan, care dau un miros deosebit', explica femeia.Placinte cu branza iute si malai negru, specialitati bucovinene de CraciunPrepararea bucatelor e in toi abia cu o zi inainte de Craciun, cand ulitele satului se umplu de miresme care de care mai imbietoare. Atunci, gospodinele se intrec in a face tot ce au deprins din vechime ca nu trebuie sa lipseasca de pe masa in prima zi a sarbatorii. 'Cu o zi inaintea Craciunului facem galusti, tighir (un fel de drob), friptura de porc prajita, zama cu carne afumata si taitei de casa, paine coapta la cuptior (noi ii zicem colac), cozonac cu mac si cu nuca. Apoi, vin la rand prajiturile traditionale: malai negru (un fel de chec foarte inchis la culoare) si placinta cu branza iute (foarte sarata, adica). Se face un fel de aluat ca de cozonac si se umple cu faina de porumb si cu branza iute, apoi se fac placintele poale-n brau. Şi aieste placinte se mananca cu lapte acru in ziua de Craciun', spune nana Nica.Prima masa imbelsugata o sa aiba loc abia in prima zi de Craciun, dupa ce postul se va fi terminat, cand gospodinele de la Fundu Moldovei o sa puna pe masa tot ce au pregatit. 'Dupa ce ne-om intoarce de la biserica, o sa tai din toate aceste preparate cate putin, o sa pun galusti, zama cu carne afumata si cu taitei de casa si o sa stam cu totii la masa', completeaza nana.Ajunul, ziua colindelorIn Bucovina, inainte de toate, Craciunul inseamna colinda, caci nimic nu vesteste mai frumos si mai curat sarbatoarea decat aceasta cantare, care, prin tonalitate si mesaj, se constituie intr-un miracol.In toate satele comunei Fundu Moldovei mersul la colindat e in firescul fiecarui Craciun. De fapt, altfel nu se poate inchipui sarbatoarea. 'Ce frumos ii sa te duci cu colinda! Parca simti asa, in suflet, ca traiesti sarbatoarea Craciunului', crede nana Nica Litu.Colindele, cantate de glasurile cristaline ale celor mici, cand ziua se ingana cu noaptea, in Ajun de Craciun, sub ferestrele cu flori de gheata, sunt aceleasi de sute de ani. 'Vin copiii cu mare bucurie la colindat. Noi ii primim cu daruri, cu bani, cu pampusti. Ce colinde cantam noi, cand eram copii, acelea le canta si ei acum. Toate s-au pastrat', spune matusa Rodica Ţampau.'La noi exista numai colinde cu caracter religios. Cea mai cunoscuta si intalnita este colinda 'O, ce veste minunata'. Copiii se aduna in mici cete de colindatori, fac repetitii, au un repertoriu si in Ajun trec pe la casele gospodarilor sa vesteasca Nasterea Domnului', explica prof. Filon Lucau, un pasionat al culturii populare locale si zonale, fost profesor de limba si literatura romana la scoala din Botus. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 23 decembrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1228

Id: 10942

Data: Dec 23, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).