Crucea, semnul identitatii culturale si istorice europene

Civilizatia europeana este fundamentata pe invatatura crestina, istoria Europei este istorie crestina. Atacul la adresa simbolurilor crestine in Italia incepand cu anul 2000 si Romania in 2004 s-a lovit de reactia opiniei publice, copii, parinti, organizatii nonguvernamentale si, nu in ultimul rand, cultele religioase crestine sau necrestine. Instantele supreme nationale au considerat legala prezenta simbolurilor religioase in spatiul scolilor publice. Peste toate acestea, hotararea CEDO din 18 martie 2011, privind prezenta in continuare a icoanelor si a simbolurilor religioase in scolile noastre, consfinteste sentimentul comuniunii crestine in Europa.In urma cu cativa ani, un profesor de filosofie din Buzau a reusit sa produca o disputa aprinsa pe tema prezentei simbolurilor religioase in scolile publice. Putina lume stie ca, desi valva din ziare a durat doar cateva luni, profesorul a mers gradat, din instanta in instanta, pentru a-si sustine punctul de vedere. Pe scurt: in anul 2004, profesorul a cerut fara succes atat liceului unde invata fiica sa, cat si inspectoratului scolar judetean sa scoata icoanele din salile de clasa, sustinand ca prezenta lor incalca neutralitatea statului fata de celelalte confesiuni, altele decat cea ortodoxa, afectand egalitatea de sanse a copiilor apartinand altor religii sau atei. Cazul mutandu-se in justitie, Tribunalul Buzau a hotarat in 17.03.2005 ca prin existenta simbolurilor religioase pe peretii cancelariilor, holurilor si salilor de clasa din invatamant nu sunt incalcate drepturile fundamentale la libertatea de constiinta, gandire si libertatea credintelor religioase, respectiv egalitatea in drepturi a elevilor. In recurs, Curtea de Apel Ploiesti mentine la 20 iulie 2006 hotararea Tribunalului Buzau. Urmatorul pas a fost CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), unde profesorul a fost sustinut de o serie de organisme nonguvernamentale si persoane din spatiul public. Simbolurile religioase din scoala nu lezeaza libertatea personalaIn 21 noiembrie 2006, CNDC da dreptate profesorului, in comunicatul de presa precizand ca cere Ministerului Educatiei si Cercetarii reglementarea prezentei simbolurilor religioase in scolile publice, cu respectarea principiilor asigurarii exercitarii dreptului la invatatura si accesul la cultura in conditii de egalitate; respectarea dreptului parintilor de a asigura educatia copiilor lor conform convingerilor proprii religioase si filosofice etc., nu in ultimul rand, cerand ca simbolurile religioase sa fie prezente doar la orele de religie sau in spatiile destinate exclusiv invatamantului religios. Ministerul, sprijinit la randul sau de multe alte organizatii ale societatii civile, la care s-au adaugat protestele majoritatii cultelor religioase din tara, a atacat decizia la Curtea de Apel Bucuresti, care in 18 iunie 2007 mentine decizia CNDC ca legala si demna de a fi pusa in aplicare. Procesul ajunge la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) care, in 11.06.2008, a acceptat ca legala pastrarea icoanelor in scolile publice. Profesorul s-a folosit de contestatia in anulare, insa ICCJ si-a mentinut decizia. Nemultumit, profesorul ataca Romania la CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului). Crucea, originea religioasa a valorilor si afirmarea drepturilor omuluiLa CEDO se afla pe rol, inca din 2006, un proces asemanator. Pe scurt: in Abano Terme, langa Padova, sotii Lautsi au fost deranjati de prezenta simbolurilor religioase, in general, si a crucifixelor, in particular, in clasele unde invatau cei doi copii ai lor. Decizia conducerii scolii de a pastra crucifixele in salile de curs a fost atacata la Curtea Administrativa Veneto (Venetia), Lautsi acuzand incalcarea principiului laicismului, invocand egalitatea si libertatea religioasa prevazute de Constitutia italiana si Conventie, si principiul constitutional al impartialitatii autoritatilor administratiei publice. La baza reclamatiei a stat si o hotarare a Curtii Supreme de Justitie din 1 martie 2000, care considera ca prezenta crucifixului in salile de vot incalca principiul laicitatii statului. Intervenind in proces, ministrul educatiei, universitatilor si cercetarii considera acuzatiile ca nefondate si adopta Decizia nr. 2.666/2002, care considera ca prezenta crucifixului in salile de clasa este legala, nu ofenseaza pluralismul religios, nici educatia multiculturala din scolile italiene si nu poate fi considerata ca o limitare a libertatii de constiinta garantata prin Constitutie. In acest sens se cerea conducerii scolii sa asigure prezenta crucifixelor in salile de clasa. La 30 octombrie 2003, ministrul declara ca prezenta crucifixului in scolile publice se baza pe Decretul regal 965/1924 (regulamentele interne ale scolilor de mijloc) si Decretul regal 1.297/1928 (aprobarea hotararilor generale care reglementeaza invatamantul primar). La 17 martie 2005, Curtea Administrativa a respins cererea parintilor, subliniind ca principiul privind caracterul laic al statului este acum parte din patrimoniul juridic al Europei, iar prezenta crucifixului in salile de clasa in scolile de stat nu contravine acestui principiu; considerand ca, desi crucifixul este incontestabil un simbol religios, este un simbol al crestinismului in general, nu al catolicismului in particular, astfel incat serveste ca punct de referinta si pentru celelalte culte. De asemenea ca, fiind un simbol istoric si cultural, este strans legat de identitatea poporului italian, in sensul ca reprezinta intr-un mod caracteristic dezvoltarea istorica si culturala a Italiei si, in general, a intregii Europe. In apel, Curtea Administrativa Suprema (Consiglio di Stato) confirma la 13.04.2006 legalitatea prezentei crucifixului in salile de clasa, constatand ca in special in Italia crucifixul simbolizeaza originea religioasa a valorilor: toleranta, respect reciproc, valorificarea persoanei, afirmarea drepturilor altuia, considerarea libertatii celuilalt, autonomia constiintei morale fata de autoritate, solidaritatea umana si refuzul oricarei forme de discriminare.Hotararea CEDOSesizata in dosarul 30.814/ 2006, CEDO admite acuzatiile si hotaraste in 3 noiembrie 2009 ca Statul italian trebuie sa achite reclamantului un prejudiciu material de 5.000 de euro. Intre motivele care au dus la o astfel de hotarare statea jurisprudenta Curtii, care cerea Statului sa se abtina de la impunerea convingerilor sale in locurile unde persoanele sunt deosebit de vulnerabile, subliniind ca scolarizarea copiilor este un domeniu deosebit de sensibil in acest sens. De asemenea, ca, in pluralitatea de semnificatii a crucifixului, cea religioasa este predominanta. In consecinta, prezenta obligatorie si extrem de vizibila a crucifixului in salile de clasa a fost capabila sa nasca nu numai conflicte in convingerile secularizate ale reclamantilor, dar si perturbari emotionale pentru elevii necrestini sau atei. Potrivit Camerei, statul italian are obligatia sa mentina neutralitatea confesionala in invatamantul de stat, in cazul in care frecventarea scolii este obligatorie, in plus, nu intelege cum afisarea in salile de clasa a unui simbol care este asociat cu religia majoritara din Italia ar putea servi pluralismului educational. Decizia fiind atacata, Marea Curte a hotarat, in urma cu cateva zile, la 18 martie 2011, cu cincisprezece voturi pentru si doua contra, ca prezenta simbolurilor religioase, in general, a crucifixelor, in special, in salile de clasa nu aduce atingere drepturilor invocate de reclamantii initiali (Lautsi si altii vs Statul italian).Neutralitatea nu inseamna promovarea secularismului sau a ateismuluiCum a fost posibila o astfel de intoarcere? Aducem in atentie cititorului mai multe aspecte de care Curtea a tinut cont in decizia luata, aspecte pe care le consideram deosebit de importante in argumentarea pozitiei pe care fiecare dintre noi trebuie sa o intarim in sustinerea cauzei prezentei icoanelor in scolile noastre. Mai intai, Guvernul Italiei, in exceptia ridicata impotriva hotararii din noiembrie 2009, a invocat lipsa unui studiu temeinic in ceea ce priveste situatia diferita a relatiilor Stat-Biserica in statele europene. Apoi, a aratat confuzia pe care au facut-o judecatorii intre 'neutralitate' si 'secularism', neutralitatea insemnand ca statele ar trebui sa se abtina de la promovarea nu doar a unei anumite religii, ci si a ateismului, secularismului. De asemenea, a criticat faptul ca hotararea nu da nici o indicatie asupra modului in care simpla prezenta a unui crucifix in salile de scoala a fost de natura sa reduca in mod substantial capacitatea reclamantului initial de a insufla propriilor copii convingerile personale, singurul motiv dat fiind faptul ca elevii ar fi simtit ca au fost educati intr-un mediu scolar marcat de o anumita religie; totusi, influenta educativa a parintilor este cu mult mai mare decat cea a scolii. Curtea a retinut inexistenta dovezilor care sa ateste ca afisarea unui simbol religios pe peretii clasei poate avea o influenta asupra elevilor si deci nu se poate afirma ca aceasta are sau nu are un efect asupra persoanelor tinere in procesul de formare. Cu toate acestea, este de inteles ca reclamantul initial ar putea vedea in crucifixele din scolile frecventate de copiii sai o lipsa de respect din partea Statului fata dreptul sau de a le asigura educatia in conformitate cu propriile convingeri religioase, filosofice; perceptia subiectiva a reclamantului nefiind insa suficienta pentru a stabili o incalcare a drepturilor invocate. Guvernul italian a explicat ca prezenta crucifixului in salile de clasa este rezultatul dezvoltarii istorice a Italiei, un fapt care da nu numai o conotatie religioasa, dar si un element de identitate necesar de pastrat. Dincolo de sensul sau religios, crucifixul simbolizeaza principiile si valorile fundamentale ale democratiei si civilizatiei occidentale, justificandu-se astfel prezenta sa in salile de clasa. Curtea conchide in speta ca decizia asupra prezentei crucifixelor in salile de clasa este, in principiu, o chestiune care se incadreaza in marja de apreciere a Statului, cu atat mai mult, cu cat nu exista un consens european cu privire la problema prezentei simbolurilor religioase in scolile de stat. In plus, Curtea a considerat ca un crucifix pe un perete este un simbol in esenta pasiv si nu poate fi considerat ca ar avea asupra elevilor o influenta comparabila cu cea a unui discurs didactic sau cu participarea elevilor la activitati religioase. Situatia prezentei simbolurilor religioase in scolile de stat din statele membre ale Consiliului Europei In luarea deciziei din 18 martie, Curtea a tinut seama si de situatia existenta in statele membre CE privind prezenta simbolurilor religioase in scolile de stat. In multe dintre aceste tari, problema nu este reglementata prin regulamente specifice. Prezenta acestor simboluri este interzisa in mod expres numai intr-un numar mic de state: fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Franta (cu exceptia Alsaciei si a Departamentului Moselle) si Georgia. In schimb, prezenta este expres prevazuta in Italia, Austria, Polonia si in anumite regiuni administrative din Germania si Elvetia. Simbolurile religioase se gasesc in schimb in toate scolile de stat din unele state membre unde nu exista o reglementare specifica: Spania, Grecia, Irlanda, Malta, San Marino si Romania. Cauze similare celei din Italia au fost aduse in fata instantelor supreme din mai multe state. In 1990, Curtea Federala Elvetiana a dat o ordonanta care prevede ca prezenta crucifixului in salile de clasa din scoala primara este incompatibila cu cerintele de neutralitate confesionala prevazuta de Constitutia federala, dar nu critica o astfel de prezenta in alte parti din incinta scolii. In 1995, Curtea Constitutionala Federala a Germaniei a hotarat ca o ordonanta similara bavareza a fost contrara principiului neutralitatii statului si dificil de conciliat cu libertatea religioasa a copiilor necatolici. Parlamentul bavarez a emis apoi o noua ordonanta de mentinere a masurii anterioare, dar prin care cere parintilor sa-si declare convingerile religioase sau laice, in discutarea prezentei crucifixului in salile de clasa frecventate de copiii lor. In 1993, Curtea Constitutionala a Poloniei a decis ca afisarea crucifixului in salile de scoala este compatibila cu libertatea de constiinta si religie si cu principiul separarii Bisericii de Stat. In 2009, in Spania, Inalta Curte de Justitie din Castilia si Leon, intr-un proces intentat de o asociatie care militeaza in favoarea scolarizarii secularizate, care a cerut fara succes eliminarea simbolurilor religioase din scoli, a considerat ca scolile in cauza ar trebui sa le elimine daca au primit o cerere expresa de la parintii unui elev. Curtea a facut referire si la Decizia 2.393/2008 a ICCJ din Romania, hotarare prezentata in prima parte a articolului.Prezenta Crucii in scoli nu este dovada de intoleranta religioasaDeosebit de importante sunt opiniile concordante ale judecatorilor Power si Bonello. Ann Power arata ca Marea Camera a constatat ca prezenta crucifixului este, in esenta, un simbol pasiv, iar aceasta prezinta o mare importanta, avand in vedere principiul neutralitatii. Domnia sa este de acord, precizand ca in pasivitatea simbolului nu este nici un fel de constrangere. Dovezi de necontestat in fata Curtii este ca Italia deschide mediul scolar catre o varietate de religii si nu exista nici o dovada de intoleranta fata de necredinciosi sau de cei de alte convingeri religioase: valul islamic poate fi purtat; inceputul si sfarsitul Ramadanului sunt de multe ori sarbatorite. Intr-un astfel de context pluralist si religios tolerant, un simbol crestin pe un perete prezinta o viziune diferita asupra lumii, un stimul pentru dialog. Ann Power arata ca poate fi acceptat faptul ca reclamanta s-a simtit ofensata de prezenta crucifixului in salile de clasa, insa, din perspectiva Conventiei si a jurisprudentei CEDO, dreptul de a nu fi ofensat este unul a carui protectie nu poate fi recunoscuta. Mai mult, in opinia sa, secularismul este o ideologie in sine, ca oricare alta, astfel, statul italian, daca l-ar adopta, ar fi in continuare lipsit de neutralitate. Giovanni Bonello arata ca un tribunal al drepturilor omului nu isi poate permite sa sufere de Alzheimer istoric. El nu are dreptul sa ignore continuitatea culturala a unei natiuni in timp, nici sa ignore ceea ce, peste secole, a servit la plamadirea si definirea profilului unui popor. Pe o instanta a drepturilor omului cade functia de a proteja drepturile fundamentale, dar niciodata ignorand faptul ca obiceiurile nu sunt capricii trecatoare, ele evolueaza in timp, devin simboluri importante de identitate pentru natiuni, religii etc. Un tribunal european nu ar trebui sa fie chemat sa falimenteze secole de traditie europeana. Nici o instanta judecatoreasca, cu siguranta nu CEDO, nu ar trebui sa jefuiasca italienii de o parte a personalitatii lor culturale. O privire asupra calendarului scolii italiene marturiseste despre legaturile istorice inextricabile dintre educatie si religie in Italia, de-a lungul secolelor: zilele de munca - zile consacrate zeilor pagani (Diana/Luna, Marte, Hercules, Jupiter, Venus, Saturn) si cea de odihna (duminica, ziua Domnului); scoala urmareste calendarul religios - vacante in sarbatori crestine: de Pasti, Craciun; Postul Mare, de carnaval (Carnevale, momentul in care disciplina Bisericii a permis consumul de carne), Boboteaza, Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, Corpus Domini, Advent, Tuturor Sfintilor, un ciclu anual mult mai flagrant nonsecularist decat orice crucifix de pe orice perete. In final, doamna Lautsi este rugata sa nu ceara Curtii suprimarea calendarului scolar italian, un alt patrimoniu crestin-cultural care a supravietuit secolelor, fara nici o dovada de prejudiciu ireparabil la progresul libertatii, emanciparii, democratiei si civilizatiei. (Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din data de 10 aprilie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 572

Id: 12920

Data: Apr 10, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).