Crucea - semnul iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu
Crucea este, in inteles material, lemnul pe care S-a rastignit Mantuitorul Hristos. In sens spiritual, crucea presupune un mod de existenta, din a carui intelegere deriva foarte multe adevaruri mantuitoare. Intelegerea acestor adevaruri si proiectarea realitatii in perspectiva Crucii il pot ajuta pe crestinul de astazi sa-si reorienteze cursul vietii pamantesti spre viata vesnica si sa traiasca bucuria Invierii inca din aceasta lume. Despre sensurile Sfintei Cruci in spiritualitatea ortodoxa si folosul cinstirii ei ne-a vorbit parintele Gheorghe Holbea, conferentiar la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Justinian Patriarhul" din Bucuresti.Parinte profesor, insemnarea cu semnul Sfintei Cruci este un act foarte frecvent atat in cadrul cultului, cat si in diferitele momente din viata crestinului de zi cu zi. Umanismul secular acuza acest gest ca fiind un simplu automatism specific crestinismului, iar unele curente esoterice il vad ca pe un semn magic. Care sunt semnificatiile acestui gest in spiritualitatea ortodoxa?Gestul insemnarii cu Sfanta Cruce il arata pe crestin ca pe un om a carui mantuire vine numai din moartea pe Cruce a Mantuitorului Hristos, la care el a fost chemat in mod tainic prin Sfantul Botez. "A purta semnul inseamna a purta moartea inca de pe cand esti in viata, lepadandu-te de toate, pentru ca nu este deopotriva dragostea celui ce a insamantat trupul cu dragostea celui ce a creat sufletul spre cunostinta", spune Clement Alexandrinul, in "Stromata".Pecetea Crucii sau semnul Crucii poarta intiparirea in care Cel sfant, nevazut, se daruieste cu o smerenie invers proportionala cu stralucirea nemijlocita a slavei sale. Pecetea lui Dumnezeu Cel nevazut in lumea vazuta ia chipul Crucii. Prin aceasta pecete, sfintenia nevazuta coboara, armonizandu-se cu ceea ce ii ofera lumea vazuta. Crucea este o pecete, si nu un simplu obiect de spectacol. Unde unii vad doar o spanzuratoare pe care se afla un cadavru, crestinii vad crucea care din spectacol devine icoana a Invierii. Credinciosii il recunosc pe Domnul lor prin Sfanta Cruce, singura cale spre viata vesnica in lumina Invierii Lui Hristos.De aceea, semnul Sfintei Cruci pe care il facem asupra noastra sau asupra altora este, in mod statornic, o marturisire a biruintei pe care Hristos a castigat-o pe Cruce asupra puterilor vrajmase. Sfintii Parinti se slujeau de acest semn statornic atunci cand se stiau confruntati cu aceste puteri vrajmase. Sfantul Antonie cel Mare ii invata pe ucenicii sai ca demonii si nalucirile lor nu sunt in realitate nimic si pier repede, mai ales atunci cand ne inarmam cu credinta si cu semnul Crucii. Sfantul Atanasie cel Mare spune in scrierea "Viata Sfantului Antonie" ca, "daca iti pecetluiesti deseori fruntea si inima ta cu semnul Crucii, demonii vor fugi de tine tremurand, fiindca se ingrozesc cumplit de acest fericit semn". Insemnul Sfintei Cruci, facut mai intai in numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar mai apoi in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, este o mare putere. De aceea, nu este ingaduit sa se faca din slava desarta si nu trebuie facut niciodata fara a ne gandi la sensul si puterea sa.Ce simbolizeaza semnul Crucii savarsit de fiecare dintre noi?Sfintii Parinti ne-au invatat ca prin acest semn sfant sa stam impotriva necredinciosilor si ereticilor pentru ca cele doua degete si o singura mana arata pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel rastignit, cunoscut in doua firi si intr-un singur ipostas, iar mana dreapta aminteste de puterea Lui nemarginita si de sederea de-a dreapta Tatalui. Mana coboara de sus, aratandu-ne pogorarea Lui din cer pana la noi si, trecand de la dreapta spre stanga, izgoneste pe vrajmasi si arata ca prin puterea Sa nebiruita a biruit Domnul pe diavol, care sta la stanga, lipsit de tarie si intunecat, dupa cum ne invata Petru Damaschinul. Dupa stingerea disputelor hristologice, semnul Crucii si-a dezvaluit intreaga plinatate a simbolismului sau si si-a gasit forma definitiva: "Semnul Crucii trebuie facut cu primele trei degete ale mainii drepte, fiindca el este imprimat cu invocarea Treimii despre care profetul spune "Cine tine pamantul cu trei degete?" (Isaia 40, 12), si anume coborandu-le de sus in jos si de la dreapta la stanga, fiindca Hristos a coborat din cer pe pamant si a trecut de la iudei la pagani".Semnul iubirii, imprimat in intreaga creatieParintele Dumitru Staniloae vorbeste despre crucea pusa peste lume ca dar al lui Dumnezeu pentru om. In acceptiunea umana, primirea unui dar sta sub semnul bucuriei. De ce darurile de la Dumnezeu stau sub semnul Crucii, care presupune sacrificiu si suferinta?Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca "toate cele vazute se cer dupa Cruce… si toate cele gandite au nevoie de mormant". In lumina invataturii Sfantului Maxim, intruparea lui Dumnezeu este sensul si scopul lumii, iar moartea si Invierea lui Hristos sunt forma concreta a legii lumii in general, intrucat fiinta creata ca atare este creata in acest ritm al mortii pentru sine si al invierii pentru Dumnezeu. Lumea este destinata prin natura ei sa fie jertfita lui Dumnezeu. De aceea, mantuirea lui Hristos are forma mortii ca jertfa. Parintele Staniloae ne invata ca tot ce este natural moare ca sa apara singur Hristos, dar nu in sensul disparitiei creaturii, ci ca totul in noi si in afara de noi sa devina Hristos. Hristos le circumscrie in Sine pe toate. Nu le desfiinteaza, ci le ridica in planul relatiei cu El prin har, adica le mantuieste prin iubirea lui, nu prin puterile lui naturale.La Inviere se ajunge nu prin viata, ci prin moarte, nu prin afirmarea de sine, ci prin tagaduirea de sine a celui ce primeste in sine Crucea si mormantul, rastignirea si ingroparea sa ascetica fata de lume si a lumii fata de el, pentru ca in el sa invieze mistic insusi Hristos, Logosul divin, distinct de toate creaturile sale. Potrivit parintelui Staniloae, creatura ori se mistuie duhovniceste pentru Dumnezeu, daca vrea sa traiasca prin El, ori e omorata de pacat si pedeapsa. Ea trebuie sa aleaga o moarte: moartea spre viata sau moartea spre moarte. Parintele Dumitru Staniloae arata ca semnul Crucii trebuie facut asupra tuturor actelor vietii sau a intregului cosmos, pentru a arata iubirea fata de Hristos cel rastignit si domnia Acestuia asupra tuturor lucrurilor.Stindardul Invierii din inima postuluiUna din cantarile Triodului, din Duminica a treia a postului, spune ca Sfanta Cruce "revarsa razele cele luminoase ale Invierii lui Hristos". Care este relatia dintre Cruce si Inviere si cum trebuie sa intelegem aceasta relatie, astfel incat sa facem din crucea personala drum spre invierea noastra?Sarbatoarea Cinstitului Lemn pe care a fost rastignit Hristos, Imparatul veacurilor, este asezata in inima postului, in a treia duminica a Postului Mare, pentru a arata ca aceasta perioada de infranare este o rastignire interioara a Bisericii, pentru a primi slava si lumina Invierii. Sarbatoarea Crucii este un praznic ceresc in care ingerii impreuna cu oamenii inconjoara duhovniceste Lemnul cel sfant pe care s-a rastignit Hristos. Crucea este tinta si lumina postirii Bisericii, frumusetea jertfelnica a lui Dumnezeu si slava tainica a Invierii.Biserica lui Hristos este Crucea iubirii sale rastignite, extinsa peste spatiu si peste veacuri in asteptarea Invierii universale. Ea este numita "Raiul cel frumos al Bisericii", "pomul nestricaciunii, care ne-a inflorit desfatarea slavei celei vesnice, usa Raiului". Sangele cel varsat de Mantuitorul Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat si a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Hristos a semnat actul eliberarii noastre.Dimensiunea pascala a Duminicii si praznuirea Crucii se intregesc astfel intr-o iconomie teologica unica, in care suferinta neamului omenesc se uneste cu nadejdea sigura a Invierii lui Hristos, "Incepatura Invierii celor adormiti" (I Corinteni 15, 20). Dupa cum reiese din Sinaxar, aceasta Duminica a Crucii este si o lumina profetica a Patimirilor Domnului, care se apropie. In ea, Biserica a asezat simetric pedagogia sa teologica, infigand in inima postului Crucea jertfei si a biruintei.Venerarea Crucii in mijlocul Postului Mare, ducerea ei in procesiune, apare in Biserica ca o adevarata teofanie. Aceasta parusie a Crucii si marea solemnitate a ritului venerarii ei evidentiaza limpede ca, pentru teologia ortodoxa a Crucii, icoanele, moastele sunt adevarate sfinte taine, mijloace eficace de comuniune in taina cu prezenta lui Hristos. Ritualul intrarii Crucii si troparul arata ca nu exista limita foarte stricta intre icoana si euharistie, astfel ca venerarea Crucii este in fond o comuniune anticipata cu patima lui Hristos si Invierea Sa nedespartita de ea. Cei ce saruta cu evlavie Sfanta Cruce sunt incredintati ca primesc Duhul Sfant si gasesc o adevarata sfintire in razele duhovnicesti pe care le iradiaza Crucea.Care este legatura dintre Cruce si post si care este folosul duhovnicesc al cinstirii ei in aceasta perioada de pocainta?Harul pe care il primim prin Sfanta Cruce este atat de mare, incat nu ne putem apropia de Cruce decat dupa ce ne-am curatit in timpul celor trei saptamani de post, premergatoare Duminicii Sfintei Cruci: "Cu multimea milei Tale, Preaindurate Doamne, curateste multimea pacatelor mele si ma invredniceste a vedea cu suflet curat Crucea ta si a o saruta intru aceasta saptamana a postului", se spune in Stihira a II-a de la Vecernia din Duminica Crucii. Numai postul poate lumina indeajuns pe om pentru a-l face in stare sa vada, fara sa orbeasca stralucirea Crucii, care este "mai scanteietoare decat soarele". De Cruce ne putem apropia, nu numai prin post, ci prin toate virtutile Postului Mare, a caror faptuire a devenit cu putinta prin patima: "Doamne, Cel ce Ţi-ai intins mainile pe Cruce de bunavoie, invredniceste-ne pe noi sa ne inchinam Ei, intru strapungerea inimii, luminandu-ne bine cu postirile si cu rugaciunile, cu infranarea si cu facerea de bine ca un bun si de oameni iubitor", spune o alta stihira.Sadita in mijlocul Postului Mare, Crucea infatiseaza celor ce s-au curatit in timpul celor trei saptamani primele binefaceri duhovnicesti pe care le aduc virtutile lor. Crucea apare ca un pom al vietii, din mijlocul Raiului. Ea defineste si caracterizeaza tot timpul celor 40 de zile si conduce la Sfanta Inviere. Astfel, vremea postului este un timp rastignit care duce la Invierea lui Hristos."Crucea cuprinde esenta teologica a persoanei umane in unirea ei cu Dumnezeu"Pana ca Mantuitorul sa se rastigneasca pe cinstitul ei lemn, Sfanta Cruce a fost un obiect de tortura. Chiar si dupa Rastignire si Inviere, cu toate semnificatiile pe care le-a dobandit ulterior in crestinism, Sfanta Cruce ramane si un obiect material. De ce, atat in rugaciunile, cat si in toate cantarile inchinate Sfintei Cruci, Biserica i se adreseaza ca unei persoane?Biserica Ortodoxa nu desparte pe Mantuitorul Hristos de Crucea Sa, devenita prin Inviere altar de jertfa vesnica, si nici nu desparte rationalist Crucea de Hristos cel rastignit pe ea. In lumina Invierii, slava Crucii patrunde umanitatea si cosmosul. De aceea, Biserica i se adreseaza ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roaga, stiind ca, pentru vesnicie, Crucea este Hristos cel rastignit. Acesta este si temeiul expresiilor de genul: "Bucura-te Cruce, pazitoarea crestinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde intr-adevar esenta teologica a persoanei umane in unirea ei cu Dumnezeu. Ea este verticalitate smerita, orizontalitate extinsa, spatiu cruciform rastignit pe temporalitatea creata, centru al lumii prin jertfa pe ea a Cuvantului lui Dumnezeu. Ea este locul intalnirii dintre moarte si viata, dintre timp si vesnicie, durere mantuitoare, slava tainica purtatoare de viata. Prin Cruce, postul se cinsteste, infranarea straluceste, rugaciunea se savarseste.Rastignirea deschide caile InvieriiCum ajuta intelegerea semnificatiilor Sfintei Cruci in iesirea oamenilor din angoasa cotidiana, din suferinta si din toate incercarile vietii?Un teolog contemporan observa ca vremurile noastre rasuna mai mult de strigatul lui Iov. Majoritatea celor care sufera il acuza pe Dumnezeu de excesele raului, de absurditatea ororilor din aceasta lume. Dumnezeu "pare ca tace atunci cand mor inocentii, iar tacerea lui Dumnezeu se umple de strigatele celor torturati". Pentru toti inocentii care sufera, au suferit si vor suferi in timpul vietii lor pamantesti, raspunsul nu este unul verbal, ci este unul scris cu sange. Este Crucea lui Hristos.Oamenii trebuie sa-si aduca aminte ca Cel care este rastignit si moare pe Crucea Golgotei este Unul din Sfanta Treime, Insusi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu, prin Hristos, se uneste cu omul in mod integral. Se uneste cu el pana la moarte, se coboara pana la iad, pentru a-l ridica din aceasta stare. Dumnezeu nu ne paraseste. El ne insoteste in intuneric, intrupandu-se si acceptand moartea pe cruce. El este Atotputernic, dar nu in genul dictatorilor si al calailor, nu in genul puterii pe care pacatosul o poate exercita prin ura. Atotputernicia Sa este aceea a iubirii, iar iubirea inseamna respectul nesfarsit fata de celalalt.Mantuitorul Hristos nu coboara de pe Crucea Sa. El va invia in taina. Il vedem pe Crucea Golgotei ca pe unul care "nu avea chip, om al durerilor si cunoscator al suferintei, dispretuit si nebagat in seama" (Isaia 53, 3), asemenea unui om supus torturii, al carui chip este acoperit de ura celorlalti, de sete, de murdarie si de sange. Prin Cruce, El s-a identificat cu toti inocentii fara de chip, cu toti nevinovatii asasinati, cu toti cei care mor fara a intelege pentru ce anume, cu toti cei care striga spre cer: "De ce?".Crucea este inscrisa in inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se daruieste pana la a suferi moartea in trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu sufera in toti umilitii, ofensatii, alungatii si chinuitii istoriei. El este impreuna cu ei umilit, ofensat, alungat si torturat. Dar Dumnezeu nu se inmormanteaza in suferinta omeneasca, ci El ramane Dumnezeu, intrucat in Hristos nimic nu poate desparti omenescul si dumnezeiescul. De aceea, la Pasti cantam: "Cu moartea pre moarte calcand". Dumnezeu - Omul rastignit este Acelasi cu Dumnezeu - Omul inviat.Crucea face sa irumpa in inima creatului, in inima existentei noastre o forta dumnezeiasca, o viata mai puternica decat moartea. Dumnezeu se rastigneste pe tot raul lumii pentru a ne deschide caile Invierii. El sfarama portile mortii si ale iadului, sfarama vesmantul rautatii acestei lumi, daruindu-ne prin Jertfa si Inviere lumina si bucuria vietii celei vesnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, indulcirea amaraciunii si a plictiselii care ne incearca in mijlocul luptelor."Crucea este inscrisa in inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se daruieste pana la a suferi moartea in trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu sufera in toti umilitii, ofensatii, alungatii si chinuitii istoriei. El este impreuna cu ei umilit, ofensat, alungat si torturat. Dar Dumnezeu nu se inmormanteaza in suferinta omeneasca, ci El ramane Dumnezeu, intrucat in Hristos nimic nu poate desparti omenescul si dumnezeiescul. De aceea, la Pasti cantam: "Cu moartea pre moarte calcand". Dumnezeu - Omul rastignit este Acelasi cu Dumnezeu - Omul inviat." (Interviu publicat in Ziarul Lumina din data 27 martie 2011)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Apr 3, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei