Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Parintelui Arhimandrit Zenovie Ghidescu, Manastirea Nechit, 21 martie 2014:Fericiti cei care mor întru Domnul! ...odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei. (Apocalipsa 14, 13)Cu multa tristete am primit vestea trecerii din aceasta viata a Cuviosului Parinte Arhimandrit Zenovie Ghidescu, proinstaret al manastirilor Nechit si Horaita din tinutul Neamtului.Plecarea sa dintre noi, cu o seara înainte de împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani, constituie o grea pierdere atât pentru obstea Manastirii Nechit, unde a vietuit în ultima parte a vietii si de care a fost legat sufleteste înca din tinerete, dar si pentru cei care l-au cunoscut si au apreciat rugaciunile si cuvintele de învatatura oferite cu multa dragoste fiilor sai duhovnicesti.Viata sa ramâne un exemplu graitor pentru noi toti. El ne-a aratat ca omul care are drept scop înfaptuirea binelui si a lucrurilor folositoare semenilor este binecuvântat si ajutat de Dumnezeu. Un astfel de om, plin de credinta si nadejde sfânta, dupa cum ne spune Mântuitorul, poate muta si muntii din loc (Matei 17, 20).Arhimandritul Zenovie Ghidescu s-a nascut la data de 19 martie 1919 (trecut în documente la 25 martie), în satul Hociungi (Porcesti-Moldoveni), judetul Neamt, din parintii Gheorghe si Maria, primind la botez numele Vasile.În anul 1926 a fost înscris la Şcoala primara din localitate, care functiona pe atunci cu sase clase. Era preocupat de învatatura buna si folositoare, însusindu-si cu sârguinta cunostintele si participând cu entuziasm la organizarea serbarilor scolare. Dupa absolvirea claselor primare, si-a exprimat dorinta de a urma cursurile Seminarului Teologic Sfântul Gheorghe din Roman, însa, starea materiala precara a familiei n-a putut sustine acest ideal. Observându-i dragostea pentru lecturile duhovnicesti, matusa sa, monahia Eufrosina de la Manastirea Agapia, i-a daruit tânarului Vasile mai multe carti care aveau sa-i fie de folos, peste ani, viitorului monah.În anul 1935, fiind impresionat de doi monahi de la Manastirea Neamt, care au vizitat localitatea sa natala, a parasit casa parinteasca, închinoviindu-se în Manastirea Neamt. Aici a întâlnit calugari cu viata îmbunatatita, în preajma carora s-a format ca viitor monah. Printre calugarii de la Neamt pe care i-a cunoscut în tinerete s-au aflat Sfântul Ioan Iacob si vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arapasu. De la Manastirea Neamt a mers la Manastirea Slatina, unde a urmat Şcoala monahala care functiona atunci în voievodala ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu. La Slatina a fost sub ascultarea arhimandritului Valerie Niculaiasa, un calugar evlavios si bun, pe care-l va urma la Manastirea Sfântul Nicolae din Predeal.În anul 1943, la sarbatoarea Sfintilor Împarati Constantin si Elena, tânarul frate Vasile Ghidescu a fost tuns în monahism la Manastirea Sfântul Nicolae din Predeal, primind numele Zenovie. Dupa ce a vietuit o vreme la Predeal, ieromonahul Zenovie a devenit egumen al Schitului Nechit, unde a ramas pâna la emiterea Decretului 410/1959, când a fost obligat sa paraseasca obstea. A slujit, apoi, ca preot misionar în localitatea Ţarna Mare, din apropierea Falticenilor. Aici a desfasurat o curajoasa si rodnica activitate, zidind atât „biserica” din sufletele credinciosilor, cât si biserica de zid care se gasea într-o avansata stare de degradare. La sfintirea acestui locas a participat Mitropolitul de atunci al Moldovei si Sucevei, Teoctist Arapasu, care, apreciindu-i numeroasele calitati duhovnicesti si gospodaresti, l-a numit staret la Manastirea Horaita, unde era nevoie de lucrari urgente de restaurare. În cei 12 ani de staretie (1980-1992) a consolidat monumentala biserica, a refacut paraclisul, trapeza, chiliile si anexele, fiind rasplatit pentru aceasta osteneala cu rangul de Arhimandrit.Începând cu anul 1992, arhimandritul Zenovie s-a retras definitiv la Nechit, care a primit între timp statutul de manastire, fiind staret pâna în anul 2005.Preamilostivul Dumnezeu l-a învrednicit pe arhimandritul Zenovie Ghidescu sa realizeze lucrari care vor dainui peste veacuri. În primul rând, a povatuit cu mult zel pe fiii sai duhovnicesti, tineri si vârstnici, intelectuali si simpli credinciosi. A zidit din temelie sau a rectitorit peste zece locasuri de închinare, într-o perioada de mari încercari si umilinte pentru Biserica.În vremea pastoririi noastre la Iasi, ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, am resfintit, în vara anului 1992, biserica Manastirii Horaita si am facut vizite canonice la manastirile si schiturile care s-au aflat în subordinea sa: Horaicioara, Almas si Nechit.Am apreciat întotdeauna râvna sa pentru cele sfinte, evlavia si întelepciunea de care dadea dovada. Era un bun sfatuitor, un om harnic si darnic, entuziast si responsabil.A ajutat multi ucenici, i-a recomandat pentru calugarie si hirotonie, a înmultit talantii primiti de la Dumnezeu prin osteneala, rugaciune si râvna multa. Era printre cei mai longevivi stareti din Biserica Ortodoxa Româna, iar anii petrecuti în viata monahala ajunsesera la numarul de 80.Putem afirma acum, la încheierea acestei calatorii pamântesti, ca fericita este calea întru care merge sufletul sau, aflând loc de odihna în Împaratia lui Dumnezeu. Având nadejdea învierii si a rasplatirii celei drepte fagaduite, ne rugam Domnului Iisus Hristos, Pastorul cel Bun, sa aseze sufletul arhimandritului Zenovie împreuna cu dreptii, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.Veșnica lui pomenire din neam în neam!Cu arhieresti binecuvântari si parintesti condoleante,† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 531

Id: 39028

Data: Mar 21, 2014

Imagine: