De-a lungul istoriei de 1.000 de ani a Muntelui Athos, nenumarati barbati sfinti au aflat aici desavarsirea duhovniceasca. Multi dintre acesti calugari cu viata curata au fost remarcati din timpul vietii, altii abia dupa trecerea lor in vesnicie, altii si-au dorit sa ramana nestiuti chiar dupa moarte. Un monah autentic, cum a fost si Sfantul Staret Iosif Isihastul, nu si-a cautat lauda in lumea aceasta si cu sarguinta a incercat sa-si ascunda virtutea.Gheron Iosif Isihastul. Calugar cu suflet de sfant, care a trait 40 de ani pe Muntele Athos, in anonimat. 20 de ani dupa trecerea lui la Domnul, cateva scrisori si biografia sa au vazut lumina tiparului, iar lumea a inceput sa-si dea seama de bogatia invataturilor sale si a vietii sale in Hristos.Staretul Iosif, cunoscut lumii ca Francisc Kottis, s-a nascut in localitatea Lefkes din insula Paros, Grecia, la 12 februarie 1897, din parinti simpli si virtuti. Inca din pantecele maicii sale, a fost harazit slujirii lui Hristos. Cand mama sa era in durerile nasterii, a avut viziunea unui inger care incerca sa ii ia copilul. Cand a inceput sa se impotriveasca, ingerul i-a aratat un bilet pe care scria ca trebuie sa ia copilul de la ea. Ducand o copilarie plina de incercari, inima sa a inceput sa tanjeasca dupa monahism dupa ce a inceput sa citeasca scrierile Sfintilor Parinti. La nunta surorii lui, a impartit mica lui avere, iar apoi, fiindca ardea in el o dorinta mai presus de puterea multora de intelegere, merge in Muntele Athos pentru a duce o viata inchinata lui Hristos.Fara jumatati de masuraTanarul Francisc si-a inceput ucenicia pe langa inteleptul staret Daniel din Katounakia, primind marea schima in pestera Sfantului Atanasie. A dus o viata de post, saracie si greutati, pe care le-a impletit cu rugaciunea necontenita a mintii. Putini reuseau asemenea lui sa stapaneasca atat de bine ispitele, dar harul lui Dumnezeu era cel care ii dadea putere, asa ca, in timp, in jurul sau s-au adunat tot mai multi frati, dintre care cei mai multi au devenit staretii unor importante manastiri de pe Muntele Athos. Incet, calugari si mireni au inceput sa-l caute pe experimentatul Iosif, stiind ca vor primi de la el un sfat intelept si plin de iubire. A trecut la Domnul la 15 august in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, dupa ce a participat la Sfanta Liturghie si s-a impartasit cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Iisus Hristos. Staretul Iosif era un om puternic si curajos, inzestrat cu o vointa de fier. A inceput viata calugareasca cu o intensitate si un zel cum rareori intalnesti si a ramas la fel pana in clipa mortii. Postea mereu, noaptea priveghea si ducea rugaciunea pana la limitele cele mai inalte. Atat de mult se nevoia in timpul Postului Sfintelor Pasti, incat singura lui hrana zilnica era cate o painita facuta din 80 de grame de faina, cu un pic de apa si un strop de sare. Nu dormea niciodata pe pat, iar somnului se dadea doar rareori, dupa indelungi privegheri, si atunci stand chircit pe un scaun vechi. Nu se lasa de posturile aspre si de rugaciunile lungi nici cand se imbolnavea. Nu se temea de nimic, decat de ceea ce, spunea el, este cel mai mare dusman al unui calugar: delasarea. Ca om al nevointei, dobandirea virtutii era singura lui dorinta si isi folosea intreaga determinare si forta pentru obtinerea ei.Discretia, arma impotriva slavei desarteA iubit smerenia, vazand in ea singura cale autentica a descoperirii de sine. Smerenia, spunea el, nu este atunci cand spunem cu umilinta: 'Sunt un pacatos!', ci smerenia este adevarul, anume faptul ca descoperi pana la urma ca esti nimic. Ca isihast autentic si imitator desavarsit al sfintilor, staretul Iosif plangea mult in timpul rugaciunilor si privegherilor sale de noapte. Credea el ca lipsa de lacrimi atunci cand ne gandim la Domnul inseamna o urma tacuta de mandrie, cerbicie si nepasare in inimile noastre. Mai spunea ca fiecare dintre noi ar trebui sa poarte mereu o editie mica a Noului Testament ca sa citim ori de cate ori timpul ne permite. Asa, 'Domnul te lumineaza si te calauzeste ca sa pastrezi poruncile Sale. Iti umple inima de dragostea Sa si te invata cum sa-i urmezi exemplul', spunea mult cercatul monah.Demersul ascetic al oricarui calugar este nul daca nu il indeamna la discretie, mai spunea el. Despre nici o alta harisma nu vorbea cu atata admiratie ca atunci cand vorbea despre discretie. O descria ca pe arma perfecta in luptele razboiului nevazut pe care trebuie sa-l duca monahii. 'Va trebuie sare, copiilor! Va trebuie sare', spunea, referindu-se la insusirea discretiei.Inima sa era aprinsa de o dragoste nepamanteasca fata de Mantuitorul si fata de Sfanta Fecioara. Scrisorile parintelui Iosif erau pline de un freamat spiritual, curat, fara margini. Astfel, de multe ori zicea: 'Daca incepi sa te atasezi de rugaciunea mintii, trebuie sa plangi si sa te tanguiesti cautandu-L pe Hristos. La randul Sau, Iisus ti se va descoperi ca o iubire fara de margini care iti va arde toate patimile. Inima ta trebuie sa il iubeasca atat de tare, incat odata ce spui 'Doamne Iisuse Hristoase, dulcea mea iubire!' sau 'Scumpa mea Maica Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu', ochii sa ti se umple de lacrimi curate'.Pruncul Iisus i-a mangaiat fruntea de trei oriAdesea, daca trecea prin clipe grele sau il ispitea deznadejdea, se spune ca Maica Domnului i se arata ca sa il mangaie, spunandu-i: 'Nu ti-am spus sa iti pui nadejdea in mine? De ce esti atat de deznadajduit?' Odata, marturisesc ucenicii, pe cand se ruga in fata icoanei Maicii Domnului din Paraclisul 'Sfantul Ioan Botezatorul', Maica Domnului s-a ridicat din icoana, purtand pe Pruncul Iisus in brate, si i-a spus parintelui Iosif: 'Iata, ia-L pe Hristos!' Cu toate acestea, batranul era intepenit de spaima si nu s-a putut misca. Atunci Pruncul Iisus i-a mangaiat fruntea de trei ori si i-a umplut inima cu lumina necreata a dumnezeirii.Staretul Iosif Isihastul a fost modelul calugarului aghioritic modern, care a simtit deplinatatea vietii monahale si a rescris-o plin de expresivitate si in detaliu. Multi alti parinti cu viata dreapta au fost remarcati si cinstiti. Dar ei nu au izbutit sa lase in urma, ca mostenire pentru cei care vor sa descopere, acele insusiri fine ale vietii inchinate lui Hristos, asa cum a facut-o staretul Iosif. Prin viata sa plina de virtute si rugaciune, a reusit sa reintroduca in manastirile zilelor noastre bogatia invataturilor Sfantului Grigorie Palama. Mai mult, el a devenit un continuator legitim al traditiei isihaste, contribuind ca nimeni altul la renasterea spirituala a Sfantului Munte Athos. (Traducere si adaptare de Cristian Bostan, dupa 'Elder Joseph, the hesychast, as a person: An account of his deeds', sursa: http:// www. pemptousia. com/2011/ 12/elder-joseph-the-hesychast-as-a-person-an-account-of-his-deeds/)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 515

Id: 23015

Data: Jul 2, 2012

Imagine: