Cum a aparat Sfantul Vasile cel Mare dreapta credința

Nimic din opera episcopului de Cezareea nu este invechit. Aceasta continua si astazi sa ne incante prin eleganta stilului, prin inalta gandire, si mai ales prin caracterul remarcabil al omului pe care opera sa ni-l descopera.Secolul al IV-lea este descris ca fiind secolul de aur al Bisericii crestine, pentru ca atunci au activat cele mai alese personalitati ale vietii crestine, cele mai luminate minti ale epocii patristice. In secolul al IV-lea s-au evidentiat trei barbati virtuosi, numiti si cei trei Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa si Grigorie de Nazianz, care au desfasurat o activitate literara si pastorala de neintrecut.Cei trei Sfinti Parinti formeaza grupul Marilor Capadocieni. Referindu-se la aceștia trei, patrologul Andrew Louth in lucrarea The Cappadocians (p. 289) sustine ca includerea in acelasi grup a Sfantului Vasile, impreuna cu prietenul sau, Sfantul Grigorie din Nazianz si fratele sau, Sfantul Grigorie de Nyssa, sub denumirea de Parintii Capadocieni (initial, Marii Capadocieni), reprezinta produsul invatatilor moderni, care au considerat semnificative legaturile de familie, localizarea geografica si angajamentul teologic similar pe care l-au perceput la cei trei. Deci, strans uniti de legaturile de sange si de prietenie, au contribuit cu totii la triumful credintei in Niceea si Constantinopol, in Orient si in special in Asia Mica. Cat priveste talentul si daruirea de sine a fiecaruia pentru binele Bisericii, se poate spune ca s-au completat unul pe altul: Sfantul Vasile era cu preeminenta un om al actiunii si al guvernarii, Sfantul Grigorie de Nazianz, un orator, iar Sfantul Grigorie de Nyssa, un filosof. Dintre cei trei, Sfantul Vasile era, fara indoiala, cel mai talentat (J. Tixeront, A handbook of Patrology, p. 169). Cei trei Parinți Capadocieni reprezinta o splendida constelatie pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus ca, in aceasta trinitate, sunt concentrate toate razele acelei stralucite epoci a crestinatatii.Calificativul de cel MareTeologul englez Johannes Quasten, in manualul sau de Patrologie, afirma ca doar unuia singur dintre cei trei Parinti Capadocieni i s-a atribuit numele de cel Mare, si anume, Sfantului Vasile. Calificarile sale remarcabile ca arhipastor al Bisericii si organizator, ca mare exponent al doctrinei crestine si ca un al doilea Atanasie in apararea Ortodoxiei, ca Parinte al monahismului oriental si reformator al Liturghiei, a motivat conferirea unui astfel de titlu. Sfantul Vasile era numit Cel Mare, chiar si in randul contemporanilor sai si isi binemerita titlul din numeroase motive. Era Cel Mare ca exponent al doctrinei crestine si ca autor de omilii folositoare de suflet, mai mare, inca, in viata practica, in rolul sau de prelat al Bisericii si de om al faptelor. Putem spune, pe drept cuvant, ca, dintre cei trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie din Nazianz, vorbitorul si scriitorul, iar Grigorie de Nyssa, ganditorul (Otto Bardenhewer, Patrology, 1908, p. 280).Referindu-ne la caracterul Sfantului Vasile si la darurile cu care Dumnezeu l-a inzestrat, putem preciza ca trasatura dominanta a caracterului Sfantului Vasile pare sa fie o deplinatate armonioasa a darurilor cu care acesta a fost inzestrat. Biserica s-a bucurat de un numar restrans de astfel de oameni, atat de desavarsiti si atat de cumpatati. A imbinat la un stadiu inalt geniul din Roma cu cel din Grecia. Sfantul Vasile este atat un om al doctrinei, a carui gandire clara, obiectiva, indruma o intreaga generatie, cat si un om de actiune, cu un caracter ferm, care stie ce urmareste si foloseste cu intelepciune mijloacele pentru a-si indeplini scopul.Nimic din opera episcopului de Cezareea nu este invechit. Aceasta continua si astazi sa ne incante prin eleganta stilului, prin inalta gandire, si mai ales prin caracterul remarcabil al omului pe care opera sa ni-l descopera. Inca din ziua urmatoare mortii sale, Sfantul Vasile se bucura de cinstea de a fi numit cel Mare. Secole de-a randul au confirmat acest omagiu, pe care putini episcopi l-au meritat pana la aceasta treapta.Patrologul Ernest Simmons e de parere ca ceea ce l-a singularizat pe Sfantul Vasile ca mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat in acea epoca de tensiuni si necazuri. Cartile si scrisorile scrise l-au transformat intr-un doctor al Bisericii Universale, dar ar fi ramas Vasile cel Mare chiar daca n-ar fi scris nici un rand.In Sfantul Vasile cel Mare avem de fapt icoana ierarhului ortodox. De aceea, pentru oricine este dificil ca, in cateva pagini, sa arate macar in parte complexitatea personalitatii marelui mitropolit, maretia slujirii lui ierarhice, sfintenia vietii, puterea cuvantului lui de predicator, spiritul sau organizatoric si grija fata de saraci si bolnavi.A invațat tainele credinței in familieParintii Sfantului Vasile erau mari proprietari de pamanturi. Imbratisasera de timpuriu crestinismul, il cunoscusera bine pe Sfantul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii, si, intai de toate, indurasera cu o rabdare neclintita persecutia de sub imparatul roman Maximian, la anul 311.Acesti crestini bogati, cunoscuti mai ales pentru virtutea lor, fusesera gata sa primeasca si cununa muceniciei. Suferisera mai mult de sapte ani, traind prigoniti prin padurile umbroase ale muntilor Pontului. Acolo nu-i ajungea mania si ura prigonitorilor. Dimpreuna cu ei au suferit cativa prieteni si putini dintre numerosii lui slujitori.Bunica sa dupa tata era Macrina cea batrana, fosta ucenica a Sfantului Grigorie Taumaturgul. Sfantul Vasile era unul din cei 10 frati, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta; cinci vor fi monahi: cei trei dinainte, plus Naucratios si Macrina cea tanara; vor fi sase sfinti in familia mare: Sfanta Macrina cea batrana, Sfanta Emilia (mama lui), Sfantul Vasile, Sfantul Grigorie de Nyssa, Sfantul Petru și Sfanta Macrina cea Tanara. Bunica Macrina a crescut pe copii in duh crestin, impreuna cu mama lor, Emilia, si sora lor, Macrina cea Tanara.Sfantul Grigorie Teologul († 390), care cunostea bine familia lui Vasile, inchina randuri miscatoare faptelor si virtutii bunicului si bunicii prietenului Vasile.Continutul crestin al educatiei pe care tanarul Vasile o primeste in sanul familiei sale i-a fost transmis prin evlavie, caci, dupa marturia Sfantului Grigorie de Nazianz, trasatura caracteristica pe care Sfantul Vasile a primit-o de la stramosii sai a fost pietatea (Grégoire de Nazianze, Discourse funèbres).Sfanta Scriptura și Sfanta TradițieLocul central in familie il ocupa bunica, Macrina. Ea era o fire tare, voluntara, avea destula invatatura de carte si mai ales era un purtator autentic al traditiei bisericesti. Şi aceasta se intampla fiindca, nascandu-se intre anii 250 si 255, statuse in preajma Sfantului Grigorie Taumaturgul si se adapase cu invatatura si predania lui. Sfantul Vasile va spune despre sine mai tarziu, intr-o scrisoare, ca am pastrat in mine aceeasi invatatura pe care am primit-o de la raposata mea mama si de la bunica mea, Macrina. Aceasta credinta n-am modificat-o nici mai tarziu, cand m-am mai maturizat, ci doar am adancit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o parintii inca de la inceput. Ca si samanta, care din mica se face mare prin crestere, dar in fiinta ei ramane aceeasi si soiul ei nu se schimba, dar prin dezvoltare ea se desavarseste, tot asa inteleg ca si invatatura mea despre Dumnezeu s-a adancit si s-a desavarsit pe masura ce am crescut, incat cea de azi a luat locul celei de atunci, dar in fond e aceeasi . (epist. 223, III). Sa retinem ca cele mai sus au fost afirmate de Sfantul Vasile cel Mare pentru a combate noutatile doctrinare ce aparusera la Neocezareea si, deci, faptul ca el socoteste drept criteriu al adevaratei credinte traditia transmisa din generatie in generatie. Referitor la aceasta, in tratatul Despre Sfantul Duh, menționeaza: Dintre dogmele pastrate in Biserica, pe unele le avem din invatatura scrisa, iar pe altele le-am primit din traditia apostolilor. Ambele (forme de transmitere) au aceeasi putere pentru credinta. Şi oricine are o initiere cat de mica in chestiunile bisericesti nu va ridica obiectii (impotriva acestei afirmatii). Fiindca, daca am incerca sa lasam la o parte obiceiurile (care n-au temei) scris, ca si cand n-ar avea mare insemnatate, am gresi, pagubind Evanghelia in cele esentiale. De exemplu, ca sa amintesc de primul si cel mai obisnuit: ce temei scris au cei care spera in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se insemneze cu semnul crucii? Din ce scriere am invatat sa ne intoarcem spre rasarit in timpul rugaciunii? Care dintre sfinti ne-a lasat in scris cuvinte epiclezei, (care se rostesc) in timpul sfintirii painii (sfintei) Euharistii si al potirului binecuvantarii? Nu ne multumim cu acele (cuvinte), pe care le aminteste Apostolul sau Evanghelia (si de aceea) inainte si dupa Euharistie zicem si altele, pentru ca stim din invatatura nescrisa ca au mare putere in savarsirea Tainei. In virtutea caror scrieri binecuvantam apa botezului, untdelemnul ungerii, si pe cel care se boteaza? Nu invirtutea traditiei (transmise) in mod tainic ? In care scriere avem temei pentru ungerea cu untdelemn? Obiceiul de a afunda de trei ori pe omul (care se boteaza), de unde il avem ? Şi celelalte obiceiuri legate de botez, cum este lepadarea de Satan si de ingerii lui, in care scriere (isi au temeiul)? Nu (provin toate acestea) din invatatura parintilor nostri pastrata in taina, care bine au stiut ca prin tacere se pastreaza caracterul sacru al tainelor ? De altfel, cum era posibil sa fie exprimat in scris sensul acelora pe care nici sa le vada nu este permis celor neinitiati? (Despre Sfantul Duh, cap. 27, in PSB, vol. 12, p. 79)Aparator al dreptei credinței Pentru formarea viitorului aparator al traditiei ortodoxe, anii petrecuti in singuratatea Pontului sunt mult mai importanti decat cei petrecuti in stralucitoarele centre culturale ale vremii. In acesti ani, adanceste studiul Sfintei Scripturi si din mostenirea sa literara ne putem face o imagine clara despre vastele si profundele sale cunostinte scripturistice. Intrucat Sfantul Vasile a preferat totdeauna sa faca apel la numai la aceste cunostinte ale sale, si numai cu prilejuri speciale a recurs la bogatele sale cunostinte din cultura profana a vremii sale, putem afirma ca retragerea Sfantului Vasile in Pont, a constituit cea de a doua perioada si poate cea mai importanta a formarii sale.Ca arhiepiscop de Cezareea Capadociei, Sfantul Vasile a desfasurat o complexa si bogata activitate, desavarsind planurile sale de slujire a Bisericii, astfel ca daca ar trebui sa i se gaseasca un nume, se considera ca unul singur este care sa-l exprime in intregime, asa cum este Taumaturgul, pentru Sfantul Grigorie si Hrisostom pentru Sfantul Ioan din Antiohia, ar trebui, fara indoiala, sa nu retinem decat acesta: Sfantul Vasile episcopul. Deosebit de scumpe ii erau Sfantului Vasile unitatea si pacea in Biserica lui Hristos, caci cel care cauta pacea Il cauta pe Hristos, ca El este pacea (omilia la Psalmul 36, 10), iar cine imbratiseaza pacea in camara sufletului sau, acela pregateste salas lui Hristos, pentru ca Hristos este pace si in pace doreste sa se odihneasca (Despre indeletnicirea cu pacea). Formula fides praecedit intellectum (credința precede ințelegerii) este enuntata uneori de Sfantul Vasile cel Mare. Scrierile sale impotriva ereziilor din acel timp sunt toate devotate fundamentarii invatamintelor traditionale ale Bisericii. El numește ereziile puroiul Bisericii: urata erezie a maniheilor, pe care, daca ai numi-o puroiul Bisericii, n-ai pacatui fata de ceea ce i se cuvine. (Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, IV, in PSB, vol. 17, p. 89).Sfantul Vasile nu a acordat timp cercetarilor teologice doar de dragul muncii. Nu a scris nici o lucrare in care sa incerce sa expuna totalitatea doctrinei crestine intr-o maniera sistematica. Din contra, toate lucrarile sale dogmatice au scopul clar de a combate erorile timpului sau, in special pe cele ale arienilor si pnevmatomahilor. Cu acest scop in minte, Vasile si-a scris cele doua opere, de maxima importanta: Contra lui Eunomiu si Despre Sfantul Duh. El dezvolta o teologie adanca atunci cand vorbeste despre cunoasterea lui Dumnezeu. Dupa cum am precizat, el a polemizat, pe aceasta tema, cu Eunomiu, eretic arian extremist. Acesta din urma sustinea ca fiinta lui Dumnezeu este nenasterea si ca omul, stiind ce este aceasta, stie implicit ce este Dumnezeu. Vorbind despre firea dumnezeiasca, Sfantul Vasile cel Mare afirma ca este o realitate care trece dincolo de puterea mea de intelegere (epistola 234). Dumnezeu se manifesta prin lucrarile sau energiile Sale. Afirmand – zice Sfantul Vasile – ca noi il cunoastem pe Dumnezeul nostru in energiile Sale, nu fagaduim deloc ca ne apropiem de El in insasi fiinta Lui. Caci daca energiile Lui coboara pana la noi, fiinta Sa ramane inaccesibila (Ibidem). Este aici o distinctie, insa nu o separare, intre ουσια (fiinta) divina transcendenta si inaccesibila si ενεργια (energiile sau lucrarile) revelatoare accesibile.Intr-una din scrisorile sale, Sfantul Vasile afirma ca cel care se lauda ca ar cunoaste toate sa ne explice mai intai firea furnicii si abia dupa aceea sa discute despre natura puterii dumnezeiesti, care depaseste orice intelegere. Dar daca tu n-ai inteles nici macar alcatuirea unei biete furnici, cum te poti lauda ca poti cuprinde in mintea ta puterea cea neinteleasa a lui Dumnezeu? (epist. 16). Cunoasterea fiintei dumnezeiesti consta tocmai in simtamantul ca fiinta lui Dumnezeu n-o putem cunoaste (epist. 234, II). Se spune ca Eunomie a fost atat de mahnit de infrangere, incat n-a mai indraznit sa replice cat timp Sfantul Vasile a fost in viata (cf. J. Rivière, Saint Basile, 1925, pp. 13-14).Ce frumos precizeaza Sfantul Vasile intr-una din epistolele sale, referitor la pastrarea și marturisirea dreptei credințe: Sunt constient si pana in ceasul de fata ca, prin darul Celui care m-a ales la o chemare mai sfanta intru cunoasterea fiintei Sale, n-am adunat in inima alt cuvant, potrivnic invataturii celei sanatoase . (Epistole, epistola 204, VI, in PSB, vol. 12, p. 420). In viziunea Sfantului Parinte, nu este dureros a suferipentru credinta, ci insuportabil este faptul de a nu te fi luptat pentru ea: Pentru cei ce sunt condamnati la moarte(II Cor. I, 9) nu este dureros a suferipentru credinta; insuportabil este faptul de a nu te fi luptat pentru ea. Pentru luptatori nu este atat de neplacut faptul dea fi raniti in lupta, cat acela de a nu fi admisi sa se lupte . (Despre Sfantul Duh, cap. 29, in PSB, vol. 12, p. 89). Iar atunci cand veni vorba de a marturisi credința cu indrazneala, indiferent de obstacole, opreliști și amenințari, Sfantul Vasile menționeaza: … tinerii (aruncati in foc) in Babilon ne-au invatat ca,chiar daca nimeni nu exista de partea bunei credinte, se cuvine sa ne facem datoria. Ei, din mijlocul flacarii, laudau pe Dumnezeu fara a lua in seama multimea celor care dispretuiau adevarul — si trei fiind, se sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a infricosat multimea dusmanilor, ci, punandu-ne nadejdea in ajutorul Duhului, am predicat adevarul cu toata indrazneala. De altfel, ar fi cel mai rau lucru dintre toate ca, pe cand cei care defaima pe Duhul, sa-si ia curajul a infrunta dreapta credinta cu atata usurinta, iar noi, cei ce avem un astfel de aparator, sa ne temem a sluji invatatura pe care am primit-o de la parinti pe calea traditiei . (Despre Sfantul Duh, cap. 30, in PSB, vol. 12, p. 92)Sfantul Vasile cel Mare – Doctor al Bisericii UniversaleBiserica Ortodoxa are, in mod special, respect pentru Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz si Sfantul Ioan Hrisostom, pe care ii numeste si Invatati ecumenici. Biserica nu numai ca ii numara intre sfintii ei, ci ii numeste si mari dascali, adica ii aseaza intre cei mai de seama, cei mai destoinici talcuitori ai dumnezeiestilor invataturi.Ceea ce l-a singularizat pe Sfantul Vasile ca mare om al timpurilor sale a fost spiritul de lider pe care l-a demonstrat in acea epoca de tensiuni si necazuri. Cartile si scrisorile scrise, clarificarea unor termeni teologici, precum si biruinta sa impotriva ereziilor l-au transformat intr-un Doctor al Bisericii Universale.Aceasta educatie de calitate, combinatie de sfintenie si caracter, aceasta putere a autoritatii care emana de la el parea a-l ridica deasupra semenilor fara vreun efort propriu, iar sfințenia sa si discernamantul intelectual i-au permis sa rezolve bine orice sarcina i-a fost incredintata. Prin forta caracterului si charisma innascuta de conducator, el a exercitat asupra contemporanilor sai o influenta decisiva. Dificultatile nu l-au oprit niciodata, esecul nu l-a dezarmat; pana la sfarsit, a luptat pentru adevar si pace. De aceea, Biserica Rasariteana, pentru care si-a epuizat resursele, l-a plasat printre cei mai de frunte Doctori ecumenici ai sai, pentru ca invata pe ceilalti prin exemplu, ca si prin cuvant.El a fost socotit totdeauna ca primul dintre marii Doctori ecumenici, iar pentru faptul ca a explicat dogma Sfintei Treimi a fost numit si interpretul Cerului.Raspunsul ferm dat guvernatorului ModestToata grija si atentia lui Vasile era sa linisteasca lucrurile si sa puna in evidenta, fata de arieni, invatatura Bisericii. Sfantul Vasile a sustinut lupta Sfantului Atanasie cel Mare contra arienilor si a aparat invatatura niceeana, fiind un mare animator in lupta contra arianismului. El a dat lovituri grele acestei erezii. Este remarcabila in acest sens pozitia pe care a avut-o Sfantul Vasile cand l-a intalnit pe guvernatorul Modest, trimisul imparatului Valens cu misiunea de a-l face sa imbratiseze arianismul, sau cel putin sa se impace cu arienii. Cand guvernatorul il ameninta, aratandu-i ca o eventuala impotrivire la dorinta suveranului il poate duce la confiscarea averii, la exil, la munci si chiar la moarte, el da un raspuns care il uluieste pe interlocutorul sau, dar, in acelasi timp, il face sa inteleaga ca are in fata un om demn de toata admiratia: In zadar ma ameninti cu confiscarea averii, caci nu vei gasi la mine decat aceste haine purtate si cateva carti. Exilul? De exil nu ma tem, caci tot pamantul este al Domnului, Caruia Ii servesc. Muncile? Trupul meu este asa de slabit, ca o singura lovitura imi va lua viata si-mi va curma chinurile. Moartea? De ea nu ma tem, caci ea ma va uni mai degraba cu Domnul meu in fericirea cereasca, pe care o doresc atat de mult (cf. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cuvantarea XLIII, 49).Minunea redobandirii unei biserici ortodoxe din mainile arienilorReferitor la atitudinea sa demna si neinfricata contra imparatului Valens, sustinator al ereziei ariene, si la felul cum au biruit ortodocsii in frunte cu Sfantul Vasile intr-una din disputele cu arienii, literatura duhovniceasca ne transmite aceasta intamplare in care este relatat cum imparatul Valens (364-378), el insuși fiind partizanul ereziei ariene, a dat sfantul locaș ortodox din cetatea Niceea comunitații ereticilor arieni și a gonit poporul drept-credincios de acolo. Drept aceea, in mare mahnire fiind toata multimea dreptcredinciosilor, a sosit acolo marele Vasile, aparatorul cel de obste al Bisericilor, la care toata multimea celor dreptcredinciosi venind, cu strigare si cu tanguire, i-a spus strambatatea ce li s-a facut lor de imparat. Iar Sfantul, mangaindu-i pe ei prin cuvintele sale, indata s-a dus la imparat, la Constantinopol si, stand inaintea lui, i-a zis: Cinstea imparatului sta in judecata sa. Iar intelepciunea zice: Dreptatea imparatului la judecata se vede. Deci pentru ce, imparate, ai facut judecata nedreapta, izgonind pe dreptcredinciosi din Sfanta Biserica si dand-o rau-credinciosilor? Zis-a lui imparatul: Tot la invinuiri te intorci, Vasile? Nu ti se cuvine tie sa fii asa . Raspuns-a Vasile: Se cuvine mie, pentru dreptate a muri . Şi infruntandu-se ei si impotrivindu-se, sta acolo de fata mai marele bucatarilor imparatesti, numit Demostene, acela, vrand sa ajute arienilor, a spus ceva cu glas incet ocarand pe Sfantul. Iar Sfantul a zis: Vedem aici si pe necarturarul Demostene . Iar stolnicul, rusinandu-se, iarasi a grait ceva impotriva. Sfantul i-a zis: Lucrul tau este sa ai grija de mancari, nu sa fierbi dogmele Bisericii . Şi a tacut Demostene rusinat.Iar imparatul, pe de o parte, maniindu-se si, pe de alta, rusinandu-se, a zis Sfantului Vasile: Sa mergi tu intre dansii sa faci dreptate, dar asa sa judeci, ca sa nu judeci cu partinire poporului de-o credinta cu tine . Iar Sfantul a raspuns: De voi judeca cu nedreptate, apoi si pe mine la surghiun sa ma trimiti si pe cei de o credinta cu mine sa-i izgonesti si Biserica sa o dai arienilor . Şi, luand Sfantul scrisoarea de la imparat, s-a intors la Niceea. Şi, chemand pe arieni, le-a zis lor: Iata, imparatul mi-a dat mie putere ca sa fac judecata intre voi si intre dreptcredinciosi pentru biserica pe care ati luat-o cu sila. Iar ei au raspuns lui: Deci, judeca, dar dupa judecata imparatului . Iar Sfantul le-a zis: Sa mergeti, si voi arienii si voi, dreptcredinciosilor, si sa inchideti biserica si, incuind-o, sa o pecetluiti cu pecetile, voi cu ale voastre si acestia cu ale lor, si sa puneti de amandoua partile pazitori. Şi mergand mai intai voi, arienii, sa va rugati trei zile si trei nopti si, dupa aceasta, sa va apropiati de biserica. Şi de se vor deschide singure, cu rugaciunile voastre, usile bisericii, apoi sa fie a voastra biserica in veci. Iar de nu, ne vom ruga noi o noapte si vom merge cu litie, cantand, la biserica si de se vor deschide noua, sa o avem pe ea in veci. Iar de nu se vor deschide nici noua, nici voua, apoi, iarasi, a voastra sa fie biserica . Şi placut a fost cuvantul acesta inaintea arienilor. Iar dreptcredinciosii se mahneau asupra Sfantului, zicand ca nu dupa dreptate, ci dupa frica imparatului a facut judecata. Şi, luandu-se multe masuri de paza de catre amandoua partile, sfanta biserica strajuita a fost cu tot dinadinsul, pecetluita si intarita. Şi, rugandu-se arienii trei zile si trei nopti si de biserica apropiindu-se, nu s-a facut nici un semn. Şi se rugau de dimineata pana la al saselea ceas, strigand: Doamne miluieste si nu s-au deschis usile bisericii si s-au dus fara dar si rusinati.Atunci, marele Vasile, adunand pe toti dreptcredinciosii, cu femeile si copiii, au iesit din cetate la biserica Sfantului Mucenic Diomid, facand acolo priveghere de toata noaptea, apoi au mers dimineata cu totii la cea soborniceasca biserica pecetluita, cantand: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi . Apoi, stand inaintea usii bisericii, a zis catre popor: Ridicati mainile voastre si strigati cu dinadinsul: Doamne miluieste . Şi aceasta facandu-se, a poruncit Sfantul ca sa se faca tacere si, apropiindu-se de usa, a insemnat-o cu semnul crucii de trei ori si a zis: Bine este cuvantat Dumnezeul crestinilor, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor . Şi, glasuind tot poporul: Amin!, indata s-a facut cutremur si au inceput a se sfarama zavoarele, au cazut intariturile, s-au dezlegat pecetile si s-a deschis usa, ca de un vant si furtuna mare, si s-a lovit usa de zid. Iar dumnezeiescul Vasile a inceput a canta: Ridicati portile voastre, ridicati-va portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei . Şi, intrand Vasile in biserica, cu toata multimea dreptcredinciosilor, si, savarsind dumnezeiasca slujba, a slobozit pe popor cu veselie. Iar multimea fara de numar de arieni, vazand acea minune, s-a lepadat de credinta lor cea rea si la cei dreptcredinciosi s-au adaugat. Şi, afland si imparatul, de o judecata dreapta ca aceasta a Sfantului Vasile, si de minunea aceea preaslavita, s-a mirat foarte si a defaimat uraciunea relei credinte ariene, insa, orbindu-se de rautate, nu s-a intors la credinta cea dreapta si a pierit rau dupa aceea. Ca, biruit si ranit fiind el in razboi, in partile Traciei, a fugit si s-a ascuns intr-o sura de paie. Iar urmaritorii lui, inconjurand sura cu foc, au aprins-o si, acolo, imparatul arzand, si-a dat sfarsitul. Şi a fost moartea aceasta a imparatului, dupa moartea Sfantului Vasile, dar in acelasi an, intru care Sfantul s-a mutat catre Domnul (Cf. Proloagele pe luna Ianuarie).Slava Tatalui impreuna cu Fiul si cu Duhul SfantUn alt aspect al activitatii Sfantului Vasile in slujba apararii adevaratei invataturi a Bisericii il constituie opera sa scrisa. In aceasta perioada, cand arianismul trecea in ultima faza, a pnevmatomahilor, marele ierarh de la Cezareea Capadociei a fost acuzat ca raspandeste o invatatura gresita cu privire la Sfantul Duh. Mai precis, insinuarea pornea de la faptul ca la 7 septembrie 374 Sfantul Vasile a tinut o Liturghie solemna si a folosit expresia doxologica Slava Tatalui impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant alaturi de cea traditionala: Slava Tatalui, prin Fiul in Sfantul Duh. Pentru a se justifica, Sfantul Vasile scrie in anul 375 tratatul Despre Duhul Sfant, adresat prietenului sau Amfilohiu, episcop de Iconium. Acest tratat constituie una dintre cele mai importante contributii la formularea invataturii despre Dumnezeu Sfantul Duh si constituie, in acelasi timp o graitoare marturie despre credinta autorului sau, care este credinta de totdeauna a Bisericii. Deci, de la Sfantul Vasile avem noi astazi cantarea doxologica: Slava Tatalui și Fiului și Sfantului Duh. Infațișand aici o parte din meritele si succesul acestui mare Sfant Parinte al Bisericii, ca purtator de stindard pentru adevarata credinta, suntem convinși ca oricate am spune despre lupta lui pentru adevarata credința, nimic parca nu intregește portretul acestui ilustru barbat al Bisericii. O munca uriasa, desfasurata pe parcursul unei vieti relativ scurte, pentru ca, Sfantul Vasile a fost chemat la Domnul pe 1 ianuarie 379, la doar 49 de ani, insa ramane de-a pururi in memoria vie a Bisericii noastre. (Articol postat pe site-ul doxologia.ro, semnat de pr. Liviu Petcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1049

Id: 27275

Data: Dec 31, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).