Cum ii ajuta enoriasii din Meri pe copiii strazii
In contextul Anului omagial al Sfintilor Imparati Constantin si mama sa Elena, ne-am indreptat atentia spre o parohie inchinata sfintilor ce au scos crestinismul din catacombe. Asa am dat peste biserica din Meri, din judetul Prahova, ctitorita intre 1857 si 1860, de fratii Xenocrati Atanasie, Constantin si Irina, si peste o mana de oameni iubitori de biserica si doritori de a-i ajuta pe cei ce au nevoie. Pe o vreme deloc prietenoasa, cu multe roade din cer, pe alocuri cazute din abundenta incat masinile cu greu erau stapanite sa nu patineze pe sosele, am pornit spre comuna Draganesti, in judetul Prahova. In Parohia Meri din aceasta comuna aveam sa-mi petrec cateva ore bune stand la sfat in biserica satului cu mai multi dintre localnici, care, facand ascultare de preot, si-au pus haine de sarbatoare si m-au intampinat la biserica. A durat mai mult asteptarea lor, caci timpul iernii nu-ti permite sa strabati cu usurinta zeci de kilometri, multi dintre acestia pe drumuri de tara. Dar, asa cum a punctat in final preotul paroh Marian Ciortan, care pana sa ajungem a facut cateva dintre vizitele pastorale de sambata, asteptarea face lucrurile mai placute. Şi placut a fost si pentru mine sa redescopar in enoriasii sinceri pe care i-am intalnit pe acei parca oameni din satul copilariei mele, care isi iubesc locurile si biserica si pe preotul lor, care se mandresc cu cei ce le sunt colegi de sat si nu-si doresc mai mult, aceasta fiindu-le fericirea. Omul care are cheile bisericii, cel care vine primul si aprinde focul iarna, in zilele in care se savarsesc Sfanta Liturghie sau alte servicii religioase, cel care face curat, vinde lumanari, canta la strana impreuna cu fetitele din parohie atunci cand nu vine cantaretul, este o femeie, Valerica Luca, de 43 de ani, din care opt ii petrece zilnic la biserica. Ea le face pe toate, mai putin nu intra in altar. Desi nu s-a nascut in Meri, e venetic, asa cum spune in gluma, prin casatorie, s-a atasat de satul acesta si mai ales de oamenii care o respecta, incat n-ar mai pleca niciodata. A fost tehnician zootehnist si dupa ce s-au desfiintat asociatiile in care activa, s-a retras acasa, dar nu-i pare rau. Imi place sa lucrez si sa comunic cu batranii, cu toata lumea din sat. Consatenii mei sunt oameni corecti, oameni respectuosi, batrani, dar sa stiti ca sunt foarte respectata. Un om la 80 de ani sa-mi spuna mie, care ii sunt ca un copil, sarut mana! E liniste la noi, e aer curat…, spune Valerica zambind.Roadele activitatii pastoraleParintele Marian Ciortan, care slujeste aici din anul 1996, vorbeste despre enoriasii lui la fel ca si ei despre el. S-a obisnuit aici, a ramas pentru ca i-au fost dragi oamenii si, desi parohia pe care o pastoreste nu are mai mult de 300 de case (dintre care vreo 30 sunt goale), e locul in care revine iar si iar, nu numai pentru a-I sluji lui Dumnezeu, prin serviciul sacramental, ci si pentru locurile vii, curate si linistite. Cand a venit la Meri, tanar absolvent de facultate fiind, a gasit o biserica cu vechime istorica, dar cu multe imbunatatiri de facut. Insa cele mai multe interventii, dincolo de cele gospodaresti, au fost in plan pastoral. Am avut mult de discutat cu oamenii, a trebuit sa-i invat anumite lucruri, a trebuit sa-i atrag la biserica. Dovada a ce-am reusit sa realizam impreuna o constituie chiar oamenii prezenti astazi in biserica (arata spre ei). Pentru mine aceasta este o mare multumire spirituala. Dar vedeti, oamenii poate nu veneau la biserica, insa nu erau indiferenti; ajutau, dar nu intelegeau credinta ca pe un mod practic. Asa ca si-au oferit sprijinul, incat am reusit sa schimbam in totalitate acoperisul bisericii, avem iconostasele Mantuitorului si ale Maicii Domnului noi, ne-am imbogatit cu candele noi, Sfanta Evanghelie, tot felul de obiecte de cult, vase pentru agheasma, pentru anafura, policandru. Exteriorul bisericii iarasi a fost consolidat in intregime, clopotnita refacuta, casa parohiala, unde, vreau sa va spun, era igrasie pana in tavan. Şi-mi aduc aminte ca un an am stat in conditii nu tocmai bune dar, slava Domnului, cu timpul am reusit chiar sa daramam peretii, am facut subzidire, iar acum lucrurile, desi mai este de facut, sunt intr-o stare buna, povesteste implinit parintele Ciortan.Haine si alimente pentru copiii straziiDaca inainte se putea vorbi de o credinta nemanifestata in mod practic, astazi satenii din Meri inteleg chiar rostul milosteniei datorita predicilor si catehezelor tinute de preotul paroh, care s-a folosit in primul rand de invataturile Sfintilor Parinti. Astfel, exista o colaborare inceputa acum trei ani cu Asociatia Samusocial din Bucuresti. Avem o colaborare cu aceasta asociatie ce se ocupa cu adapostirea oamenilor strazii, oameni defavorizati, care au pierdut totul, in afara de un dram de speranta. Parohia noastra le ofera haine, incaltaminte si alimente neperisabile, si vreau sa va spun ca, desi zona nu este una cu potenta financiara, oamenii au raspuns pozitiv, detaliaza parintele. Pe langa aceasta, cazurile de langa ei au fost in atentie directa. O tanara din parohie, de 28 de ani, fara parinti, din cauza unei tumori pe creier a avut nevoie de doua operatii. Intrucat stiam ca se afla singura in spital, am facut o cheta in biserica, iar ea a putut sa-si duca mai departe toate analizele care costa foarte mult. Spre surprinderera mea, oamenii au venit cu ideea si s-au implicat. Mai mult decat atat, si parintele protopop Valentin Cazan i-a acordat o subventie de la protoierie. Poate ca n-au fost multi bani, dar in felul acesta, ba chiar apeland si la alte persoane cu mai multe posibilitati financiare, am reusit s-o tinem pe linia de plutire. Ei bine, aceasta este o mare implinire sufleteasca, pentru ca oamenii au inteles ca trebuie sa ajute, aceasta este o latura practica a credintei. Pomul bun se cunoaste dupa roade, iar omul dupa faptele sale, asa incat aici sunt multi pomi roditori, desi suntem in iarna, este convins parohul de la Meri.Copii activi intr-un sat de batraniDesi parohia este una imbatranita, putinii copii din sat nu stau departe de biserica. Cele patru fetite - Gabriela, de 14 ani, Ştefania, de 13 ani, Ionela, tot de 13 ani, si Ancuta, de 11 ani - si Adrian, in varsta de 13 ani, vin aproape in fiecare duminica si sarbatoare, atunci cand nu au foarte multe teme de facut, asa cum mi-au marturisit, intrucat aici invata cuvantul Domnului si multe cantece bisericesti frumoase. Ei sunt cei care canta la strana, ba chiar inainte de Craciun merg prin sat cu icoana sa vesteasca Nasterea Domnului, precum ingerii care-au cantat din cer cu flori de mar in mana. Tot acestia au beneficiat de lectiile tinute de preot in cadrul proiectelor nationale ale Patriarhiei Romane Hristos impartasit copiilor si Alege scoala!. Unii dintre ei au beneficiat chiar de tabara gratuita de la Manastirea Durau. Pe langa aceasta, Parohia Sfintii Imparati Constantin si Elena - Meri, din comuna Draganesti, mai are un proiect de colaborare cu Şcoala nr. 133 Mihai Eminescu din Ploiesti, prin care elevii clasei a III-a au realizat mai multe picturi pe sticla, desene cu specificul Invierii Domnului care sunt expuse in biserica. (Reportaj realizat de Narcisa Elena Balaban si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 18 februarie 2013)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Feb 18, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei