Astazi, ca in fiecare an la 11 aprilie, il praznuim pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. Pentru doritorul intelegerii rostuirii trecatoarei noastre vieti pamantene, a merge la Manastirea Cernica, din vecinatatea Bucurestilor, naste speranta unei posibile inluminari si sansa sigura de a te intalni cu sfantul la el acasa. Dar pentru acestea trebuie sa te lepezi de neincredere, sa te imbraci in rabdare, sa inveti sa taci, si mai ales sa crezi in sansa de a te intalni cu el. Şi, fii sigur, sfantul nu va intarzia sa se arate si sa vorbeasca pe limba ta. In prezilele praznuirii sale, am mers si eu la Cernica pentru a ma intalni cu Sfantul Calinic, cel cu 'milostivire de samarinean, ce arde pentru intreaga zidire', cum spune si acatistul lui. Bantuit de nepricepere, jumulit de griji, cercat la suflet cu taciunele ispitei, provocat de neajunsurile zilnice ale lumii in care te topesti, cand ajungi fata in fata cu sfantul vrei sa-i vezi chipul. Sa-i atingi vesmantul si sa-i ceri o minune. O simpla minune care sa te schimbe. Ce l-ar costa pe el lucrul acesta?Cum vorbeste sfantul cu glasul parintilorPipai aerul, ii cauti mana, decupezi din zidirea cuvintelor icoane in care sa-l inramezi pentru a-l lua cu tine acasa de tot si esti gata sa-i faci orice juramant numai sa te schimbe. Sa fii altul. Sa fii altfel. Oricum, mai bun. Mai linistit. Mai fara de nevoi. Mai fara de tine, ratacitorul.Şi de ti se va parea ca toate acestea nu ti se intampla la Cernica, vei spune alor tai de acasa ca totul este doar scornire. Legende cusute cu matasea broastei. Şi renunti. Renunti sa mai speri. Sa mai crezi in minuni. In ajutorul sfantului care, uite, a intarziat chiar si la intalnirea cu tine.Cu mine s-a intamplat insa altfel. Eu chiar l-am intalnit pe Sfantul Calinic si pot sa marturisesc acum ca el este acolo. Ca mi-a vorbit. Şi chiar ca l-am vazut pasind agale pe aleile cetatii. La Cernica - semn ca am ajuns la el cu inima invesmantata in cele necesare - Sfantul Calinic a vorbit cu mine prin glasul smeritilor parinti, prin lucrurile pe care le-a atins si pe care mi-a ingaduit sa le vad si sa le fotografiez, prin tacerea preaplina de lucrare a sfintelor sale moaste, prin marturiile credinciosilor, prin aerul dulce-galbui de salcie inflorita scuturat peste ape, prin nesomnul scaunului in care se odihnea, prin mult prea multele fapte si lucrari zilnice care rodesc in aceasta cetate a Ortodoxiei din marginea Bucurestilor. Canonizarea sfantului a invins Securitatea Despre viata si minunile Sfantului Calinic de la Cernica s-ar putea crede ca se stie aproape totul. Ca nimic nu ar mai putea rasari din colbul trecutelor vremi. E numai o parere. O recunoaste si parintele Ignatie Grecu, cel care, cu multa smerenie, mi-a marturisit: 'Despre Sfantul Calinic nu se vor sfarsi niciodata cuvintele. Nesfarsita este marea, nesfarsit este aerul. La fel si cuvintele despre el si despre ceilalti sfinti, pentru ca ei sunt slujitorii lui Dumnezeu'.Dar in dimensiunile unui reportaj nu este loc pentru a cuprinde, din pacate, intreaga viata a sfantului. De aceea, voi relata doar cateva secvente, poate cunoscute de unii, necunoscute sigur de multi, lasandu-va bucuria de a le completa dumneavoastra cu altele si altele. Cine isi putea imagina in 1955, in plina epoca poststalinista, ca Biserica Ortodoxa Romana va avea curajul sa-si canonizeze primul sfant, sub amenintarile fatise ale Securitatii?La 23 octombrie 1955, intr-o duminica, pornea de la Biserica 'Sfantul Pantelimon' spre Manastirea Cernica o impresionanta procesiune cu zece episcopi, mitropoliti si arhierei ortodocsi din alte tari, ierarhii Sinodului Bisericii noastre, in frunte cu patriarhul Justinian, peste 300 de stareti de manastiri, vicari eparhiali, consilieri, protopopi, preoti, sute de calugari si calugarite si o mare de credinciosi care urmau sa participe la slujba de canonizare a Sfantului Ierarh Calinic.Stateau oamenii pe camp in genunchi. Venisera pana si parintii de la Frasinei, iar maicile de la Pasarea au mers toata noaptea prin padure ca sa ajunga la timp. Securistii erau pe acoperisurile cladirilor din manastire, prin copaci, printre oameni.Cu o zi inainte, sfintele moaste, scoase din mormantul din pridvor, fusesera asezate in racla. 'Efrem, Mitropolitul Basarabiei, ungea fiecare os cu mir. Eu le stergeam cu procovete, iar parintele Augustin Mateescu, eclesiarhul, le aseza in racla. Peste noapte, a venit autopsierul pentru a le aseza in pozitie anatomica', povestea cu ani in urma parintele Nicodim Bujor. 'Imi amintesc totusi ca in mormant nu s-a gasit un omoplat al sfantului. Mai tarziu, staretul Manastirii Frasinei, parintele Simeon Combie, a marturisit ca este la ei, la Frasinei, si ca parintii il luasera la parastasul de sapte ani ai sfantului', avea sa declare parintele Nicodim Bujor intr-un interviu acordat in 2006 lui Silviu Andrei Vladareanu. Dupa alte informatii, moastele au fost spalate si asezate in racla de insusi Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane din vremea respectiva. Acelasi nepretuit parinte pomenit mai sus, trecut la Domnul la sfarsitul lunii ianuarie 2011, a fost cel care i-a scris acatistul, iar in ziua canonizarii s-a slujit cu o Sfanta Evanghelie daruita manastirii de Elisabeta (Safta) Brancoveanu.Clipele de neuitata si inaltatoare traire ale canonizarii au fost pe masura credintei si smereniei Sfantului Calinic. Cel care nu manca niciodata carne, cel care se odihnea numai pe un scaun de lemn, pe care si dormea, cel care, dupa intoarcerea din demnitatea de episcop al Ramnicului la Cernica, a trait un an ca un simplu monah, pana in ziua de 11 aprilie 1868 cand, dupa 81 de ani de viata ingereasca, era chemat de Dumnezeu la Sine.Sfantul Calinic, staretul pe veci al CernicaiAstazi, la Cernica, se traieste intr-un fel anume sfintenia sfantului. O marturisesc parintii. O simt credinciosii. 'In ceea ce ma priveste, am observat ca odata cu intrarea mea in aceasta manastire s-a schimbat ceva. Nu mai este de glumit cand traiesti in preajma unui sfant. Nu mai poti face voia ta. Trebuie sa fii in cuviinta lui. Sfantul Calinic, chiar daca nu-l vedem, prezenta lui se simte. Parintele Nicodim Bujor mi-a spus ca Cernica nu are staret decat pe Sfantul Calinic. Şi asa e. Cel ce nu face voia lui si nu respecta randuiala pusa de el este certat cu dragoste de sfantul. Am simtit si eu lucrul acesta si m-am inspaimantat. Aici, nu mai pasim cu pasii nostri. Pasim cu pasii sfantului. Sfantului Calinic ii plac tacerea, rugaciunea, postul si privegherea. Şi noi, in aceasta lume atat de controversata, atat de zgomotoasa si debusolata, trebuie sa invatam sa tacem. A tacea intr-o manastire inseamna a-ti aduna mintea astfel incat sa ti-o pui slujitoare pe altarul inimii. Inseamna a cobori in sine si a-ti revizui total comportarea fata de lume, fata de tine insuti si fata de Dumnezeu. Tacerea este o taina. Nu se poate tacea oricum si oricand. Tacerea este o cale spre rugaciune', imi marturiseste parintele Ignatie Grecu.Pentru doamna Matilda Chezan din Bucuresti, pe care am intalnit-o la Cernica, rugaciunea la moastele Sfantului Calinic este 'vremea cand trebuie sa-mi ordonez zilele, programul, viata, pentru ca nadajduiesc ca sfantul sa-mi mijloceasca rugaciunile catre Dumnezeu'. Iar pentru doamna Georgeta Burlacu, tot din Bucuresti, venirea la Sfantul Calinic inseamna 'ajutor, iubire, speranta si apropiere de Dumnezeu'. La fel si pentru copiii unei scoli din Otopeni, care venisera pentru prima data sa se intalneasca cu sfantul.Parintele Ignatie mi-a spus si lucruri mai putin stiute pana acum despre sfantul sub ascultarea caruia isi randuie ascultarile zilei. De la cuviosia sa am aflat ca Sfantul Calinic, cand a construit aceasta manastire in Ostrovul 'Sfantul Gheorghe', a avut o vedenie: 'I s-au aratat Sfintii Ierarhi Nicolae, Mare Mucenic Gheorghe si Cuviosul Staret Gheorghe, care i-au spus sa purceada la ridicarea cetatii aici, unde se afla astazi. In acelasi timp, aceeasi vedenie a avut-o si duhovnicul sau, parintele Pimen, care a plecat cu barca din Ostrovul 'Sfantul Nicolae' spre ucenicul sau sa-i anunte vestea. Şi in timp ce cobora din barca, Sfantul Calinic tocmai isi pusese rasa sa plece spre duhovnic cu acelasi gand. Şi vestea si-au comunicat-o pe drum'.Am mai aflat ca Sfantul Calinic a pus cu mana lui ultima caramida in cheia de bolta a fiecarei cladiri din manastire, si nici un cutremur nu le-a distrus pana astazi. Şi-n aceasta chinovie de suflet a avut si celelalte vedenii legate de sfarsitul lumii, de Cuza, de cele doua razboaie mondiale si de alte evenimente. 'Nu trebuie uitat de noi, calugarii, ca Sfantul Calinic este prezent totdeauna aici. Asta se vede si din felul in care se schimba staretii. Toti cei veniti din alta parte au plecat pentru ca nu s-a respectat diata (testamentul) sfantului, care spune sa fie alesi stareti numai din aceasta chinovie, pe care episcopul sa-i confirme', mai spune parintele Ignatie.Urmele si faptele sfantului, vii pana astaziFapte extraordinare, vii, despre acest loc in care Sfantul Calinic a fost staret peste 33 de ani emotioneaza aflandu-le si zidesc adanc cetatea sufletului si astazi. De pilda, in cel mai falnic stejar de la Cernica, sub care a stat si sfantul, bate o inima. De mult, un parinte batran a pus o icoana in pom. Şi pomul a tot crescut, a tot crescut pana a acoperit-o cu trupul sau.In casa Cuviosului Staret Gheorghe, venea de jos din Ostrovul 'Sfantul Nicolae' sa se nevoiasca, de luni pana sambata, parintele Pimen, duhovnicul Sfantului Calinic. Duminica se impartasea, mergea la chilie, iar de luni o lua cu nevoirea de la capat.Tot in aceasta casa, in picioare si astazi, pe vremea staretului Visarion Ionescu, veneau Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale, in Saptamana luminata, imediat dupa Inviere. Maiorescu aducea doua lumanari de ceara pe care le lasa in biserica, vorbea cu staretul Visarion, iar ceilalti trei se plimbau prin curtea manastirii, odihnindu-se pe niste banci din cimitir, care se pot vedea si acum.Cei doritori vor afla si despre fratii Orest si Anastasie Baldovin, ucenicii Sfantului Calinic, care, dupa plecarea lui la Domnul, s-au retras la chilia Sfantului Ipatie din Muntele Athos. Vor afla si despre acea Joi Mari de 28 martie 1868, cand sfantul a chemat la sine sapte preoti care i-au slujit Sfantul Maslu, si despre ziua de Pasti cand s-a impartasit cu Sfintele Taine. Vor afla si despre zorii zilei de joi, 11 aprilie, cand dupa ce un preot i-a citit Utrenia s-a facut sanatos definitiv si s-a sculat si s-a imbracat cu hainele de ingropare, i-a binecuvantat pe cei de fata si si-a dat duhul in mainile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul parintelui Ghermano. Vor afla si despre inmormantarea sa de sambata, 13 aprilie 1868, la care a participat mitropolitul primat al Romaniei, Nifon, impreuna cu un numeros sobor de ierarhi si preoti. Sau poate despre testamentul sau in care spune ca in viata a agonisit doar 'sfinte carti'. Şi, daca vor dori, vor mai afla si despre cum s-a incercat otravirea lui, despre broastele care tac si acum in lac in apropierea locului unde se ruga, vor vedea camera in care s-a nevoit, biroul la care a lucrat, vesmintele, mitra, insemnele arhieresti pe care le-a purtat si multe, multe alte semne ale trecerii lui, ca sa poata marturisi apoi, ca si mine, despre intalnirea cu el. Şi, cine stie, poate vor avea sansa sa se intalneasca si cu vreunul dintre sutele de sfinti nestiuti din randul celor aproape 3.000 de calugari din pomelnicul manastirii, care ne slujesc in cer, dar locuiesc cu trupul in 'pamantul inverzit al Cernicai', cum spune parintele Ignatie. (Reportaj publicat in Ziarul Lumina in Editia din data de 11 aprilie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 3971

Id: 12955

Data: Apr 11, 2011

Imagine: