CUVÂNT DE 1 DECEMBRIE. Libertatea si unitatea – componente ale demnitatii nationale

Cuvântul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Adunarii festive consacrata împlinirii a 95 de ani de la Marea Unire din 1918, organizata de Academia Româna, vineri, 29 noiembrie 2013:1. Libertate, unitate si demnitateAniversarea a 95 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918 este un prilej binecuvântat de-a exprima multumirea noastra lui Dumnezeu pentru marele dar al libertatii si unitatii nationale, precum si omagiul nostru de recunostinta adus memoriei tuturor celor care au contribuit la faurirea Marii Uniri.Libertatea umana este un dat fundamental al omului ca fiinta rationala si relationala, creata dupa chipul lui Dumnezeu Creatorul (Cf. Facere 1, 26). Din acest motiv, omul, în ceea ce are el mai esential si particular, nu se defineste în raport cu vreun element al lumii materiale în care a fost creat, ci în raport cu Dumnezeu Creatorul, Cel vesnic viu, liber si iubitor de bine sau milostiv. De aceea, omul, în calitate de chip al Creatorului, doreste viata vesnica, libertate deplina si iubire netrecatoare sau nelimitata. Aceasta aspiratie a omului dupa viata si iubire eterna în comuniune liber asumata ne arata ca darul libertatii este premisa comuniunii personale de viata a omului cu Dumnezeu si cu semenii, fara constrângere si fara pierdere a identitatii sale.Potrivit Sfintei Scripturi, adevarata libertate este dar al Duhului Sfânt (Cf. 2 Corinteni 3, 17),Duhul Adevarului (Cf. Ioan 15, 26), al pacii si al comuniunii de iubire (Cf. 2 Corinteni 13, 13; Efeseni 4, 3‑6). În acest sens, lucrarea Duhului Sfânt în viata omului, ca Duh al libertatii, se manifesta prin dreptate, pace si bucurie (Cf. Romani 14, 17), adica libertate sfânta de a savârsi binele si de a cauta pacea si sfințenia (Cf. Evrei 12, 14).Prin urmare, valoarea reala a libertatii umane se masoara potrivit cu multimea faptelor bune, savârsite de om în mod liber si responsabil, pentru a creste spiritual în iubire si milostivire, dupa chipul lui Dumnezeu Cel milostiv (Cf. Luca 6, 36).Din acest motiv, libertatea individuala si libertatea comunitara trebuie unite cu bunatatea si cu responsabilitatea morala pentru apararea vietii umane individuale si sociale. În caz contrar,libertatea umana poate deveni individualism si indiferentism egoist sau autodegradare. Sfântul Apostol Petru, cunoscând bine pericolul permanent al pervertirii sau al degradarii libertatii omului egoist îi avertizeaza pe crestini, zicând: „Nu folositi libertatea ca pe un acoperamânt al rautatii!” (1 Petru 2, 16).De asemenea, Sfintii Parinti ai Bisericii ne învata ca libertatea deplina nu se rezuma la libertatea politica sau sociala, ci ea trebuie sa fie si eliberare spirituala de tirania patimilor egoiste, ca lacomia, orgoliul, invidia, lenevirea s.a.. Prin urmare, lupta pentru dobândirea si cultivarea libertatii sociale (libertate de constiinta si religioasa, de exprimare, de asociere si circulatie s.a.) trebuie permanent completata cu lupta pentru a dobândi libertatea spirituala de-a iubi pe Dumnezeu în rugaciune si pe aproapele în fapte bune, adica libertatea de-a fi credincios si bun, harnic si darnic, drept si cinstit, omenos si generos, sincer si milostiv, adica libertatea omului de a se asemana cu Dumnezeu Cel sfânt, drept, bun si milostiv, deoarece omul a fost creat dupa chipul Lui. Evident ca lupta aceasta pentru a dobândi libertatea interioara este adesea foarte grea, poate cea mai grea fiind lupta omului cu sine însusi, cu propriul egoism. Iar în contextul global al lumii profund marcat de dorinta unor popoare de-a domina peste altele si de a le exploata,pastrarea libertatii si unitatii unui popor cere vigilenta, întelepciune, fermitate si demnitate.2. Întelesul spiritual al proximitatii între Sarbatoarea bisericeasca nationala a Sfântului Apostol Andrei – 30 Noiembrie si Ziua Nationala a României - 1 DecembrieSerbarea Zilei Nationale este, de asemenea, un binecuvântat prilej de afirmare a temeliei spirituale a identitații și unitații noastre ca popor crestin. Şi anume, cu o zi înainte de Ziua Nationala a României, de la 1 Decembrie, avem o zi de serbare a crestinarii poporului român, si anume ziua de 30 Noiembrie, în care este serbata pomenirea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, cel caruia poporul român îi datoreaza începutul crestinarii sale. Aceasta zi de sarbatoare a Sfântului Apostol Andrei a fost proclamata de Biserica Sarbatoare bisericeasca nationala, printr-o hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,în anul 2001.Apoi, dupa mai multe demersuri ale Bisericii noastre pe lânga autoritatile Statului, prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptata de Senatul României în 23 noiembrie 2011 și de Camera Deputatilor în 26 iunie 2012, promulgata prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al Președintelui României, ziua de 30 noiembrie, adica sarbatoarea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, a fost declarata „zi de sarbatoare legala în care nu se lucreaza”.Prin acest act legislativ, Parlamentul României a confirmat importanta nationala, spirituala, misionara si educativ-culturala a pomenirii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, ca zi de sarbatoare legala. Pe temeiul marturiilor aflate în traditia bisericeasca scrisa (Ipolit al Romei, Origen, Eusebiu al Cezareei, Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane) ca si a marturiilor care circula pâna în zilele noastre în traditia bisericeasca orala, Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat de Hristos la misiune, îi datoram, ca popor si Biserica, predicarea Evangheliei în secolul I la stramosii nostri daco-romani din Dobrogea si întemeierea Bisericii lui Hristos pe teritoriul României de azi, ca Biserica de origine apostolica.Lucrarea Bisericii Ortodoxe Române de-a pomeni cu solemnitate si de-a aseza la locul cuvenit în conștiinta istorica și spirituala a poporului nostru pe Apostolul Românilor și de-a consacra aceasta zi ca sarbatoare a crestinarii neamului românesc,care precede sarbatorirea la 1 Decembrie a Zilei Nationale a României, evidentiaza legatura dintre unitatea spirituala si unitatea naționala a românilor.3. Recunostinta – un act de cult si de cultura a demnitatiiÎntrucât darul libertatii si al unitatii nationale,simbol al demnitatii poporului român, a fost obtinut cu multe jertfe de vieți omenești si multe eforturi spirituale si materiale, Biserica Ortodoxa Româna pomeneste la fiecare Sfânta Liturghie pe „toti eroii, ostasii si luptatorii români, din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de lupta, în lagare si în închisori pentru apararea patriei si a credintei ortodoxe stramosesti, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea si demnitatea poporului român”.De asemenea, ea doreste sa contribuie, împreuna cu institutiile Statului român, la pastrarea integritații României și a demnitații poporului român, pretuind astfel jertfa celor ce au luptat de-a lungul istoriei pentru realizarea acestor mari idealuri și totodata sa promoveze pacea și înțelegerea între popoare.Omagiul de recunostinta adus memoriei tuturor fauritorilor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, precum si tuturor celor care au luptat pentru libertate, unitate si demnitate nationala, trebuie sa fie astazi izvor de inspiratie si înnoire pentru viata noastra ca români patrioti. De aceea, în prezent, când multiple crize, inclusiv criza de identitate spirituala, afecteaza societatea umana, aniversarea a 95 de ani de la Unirea cea Mare ne cheama sa unim permanent libertatea individuala cu responsabilitatea pentru viata sociala si sa cultivam împreuna libertatea, unitatea si demnitatea naționala,mai ales când cooperam cu alte popoare.†DANIELPatriarhul României

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1200

Id: 36012

Data: Nov 29, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).