Cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur la Nasterea Domnului
Ceea ce patriarhii cu mare dor au asteptat, proorocii au prezis, dreptii au dorit sa vada, s-a împlinit în ziua de astazi: Dumnezeu S-a aratat în trup pe pamânt si a locuit între oameni. De aceea, sa ne bucuram si sa ne veselim, iubitilor!Daca Ioan, înca în pântecele mamei sale fiind, când a venit Maria la Elisabeta, a saltat de bucurie, cu cât mai mult noi, astazi, vazând nu pe Maria, ci pe Insusi Mântuitorul nostru, trebuie sa saltam cu bucurie si sa praznuim, sa ne minunam si sa ne uimim de Taina cea mare a întruparii lui Hristos, care covârseste toata priceperea omeneasca.Socoteste numai ce minune ar fi când dintr-o data soarele s-ar pogorî din cer si s-ar misca pe pamânt si de aici si-ar împrastia razele sale. Deci, daca aceasta s-ar întâmpla macar numai cu o stea a pamântului, ar trebui sa puna în cea mai mare uimire pe toti cei ce ar vedea. Gândeste si cumpaneste apoi cât de minunat este a vedea pe Soarele dreptatii cum raspândeste razele Sale din Trupul Sau si lumineaza sufletele noastre. De mult doream eu sa privesc aceasta zi si într-o adunare asa de mare.Eu doream ca în aceasta sarbatoare sa vad biserica plina de frati, precum este, si dorinta mea s-a îndeplinit. Nu sunt nici zece ani de când aceasta zi s-a facut cunoscuta, si iata ca ea straluceste prin râvna noastra, ca si când ni s-ar fi predat din veac si de multi ani, asa ca poate sa o numeasca cineva cu dreptate sarbatoare noua si veche. Noua, pentru ca ea de curând ni s-a facut cunoscuta; veche, pentru ca ea îndata s-a facut asemenea cu sarbatorile cele mai vechi si, asa zicând, a ajuns aceeasi masura a vechimii cu acestea.Precum plantele cele nobile, când se pun în pamânt, îndata si repede cresc la înaltime, la fel aceasta sarbatoare, care la apuseni era demult cunoscuta, iar la noi, abia acum, de câtiva ani s-a adus, asa de repede a crescut si asa de multe roade a adus, precum si voi vedeti, ca biserica este plina de multimea credinciosilor.Aceasta râvna a voastra este vrednica de rasplata, si aceasta sa o asteptati de la Cel ce S-a nascut astazi, de la Hristos. El va va rasplati deplin, caci dragostea catre aceasta zi este cel mai mare semn de dragoste catre Cel ce S-a nascut astazi.Deci, ca un parinte al vostru întru slujire, voi încerca a vorbi spre folosul vostru, pe cât îmi sta în puterile mele si cât darul lui Dumnezeu îmi va da.Deci, ce doriti voi sa auziti întru aceasta zi? Ce altceva decât sa vorbim despre aceasta zi. Eu stiu ca multi, înca si acum, nu sunt lamuriti întru sine despre aceasta sarbatoare. Unii sunt pentru, altii împotriva, si în toate locurile se vorbeste despre ea. Unii aduc împotriva ei ca este noua si abia de curând sarbatorita, altii întaresc ca este straveche, caci înca si proorocii au prevestit Nasterea lui Hristos, si ca ea este cunoscuta si stimata din timpurile cele vechi de catre toti apusenii, de la Tracia pâna la Cadix.Ei bine, despre aceasta zi vom vorbi noi! Caci aceasta zi, macar ca nu se stie prea multe despre dânsa, se afla la noi în asa de mare cinste. Este lucru dovedit ca ea, când va fi mai mult cunoscuta, se va bucura de o râvna mult mai mare. O patrundere mai mare ce veti dobândi despre ea, prin vorba mea, va mari si mai mult dragostea voastra catre aceasta sarbatoare.Eu am trei dovezi din care noi cunoastem ca acesta este timpul în care S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.Cea dintâi din aceste trei dovezi este repejunea cu care aceasta sarbatoare s-a facut cunoscuta pretutindeni si a ajuns la asa înaltime si înflorire. Pe ceea ce Gamaliil a zis în privinta propovaduirii Evangheliei: „De este lucrul acesta de la oameni se va risipi, iar de este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-l risipiti” (Fapte 5, 38-39), tocmai pe aceasta ma bizuiesc eu când va vorbesc despre sarbatoarea de astazi. Fiindca Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a nascut în aceasta zi, este din Dumnezeu, de aceea aceasta sarbatoare nu numai ca nu a încetat, ci din an în an s-a facut mai mare si mai slavita. De asemenea, si acea propovaduire a Evangheliei despre care graieste Gamaliil, în putini ani s-a raspândit în toata lumea, macar ca peste tot era condusa de facatorii de corturi, de pescari si de oameni neînvatati. Micimea slujitorilor nu vatama cu nimic, caci puterea Acelui care Se propovaduia biruia toate mai dinainte, departa toate piedicile si descoperea propria putere.Iar daca cineva nu este lamurit de cele zise de mine, eu pot sa aduc o a doua dovada. Care? Ea se afla în spusele Evangheliei: „în zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea. Aceasta înscriere s-a facut întâi pe când Quirinius cârmuia Siria. Şi se duceau toti sa se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit siIosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se înscrie împreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era însarcinata. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut si L-a înfasat si L-a culcat în iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Luca 2, 1-7).De aici se vede ca El S-a nascut în timpul celui dintâi recensamânt. Deci, cel ce ar putea vedea actele cele vechi ce se afla la Roma, va afla exact timpul acestui recensamânt. Dar tu zici: „Ce ne trebuie noua acestea, noi nu am fost la Roma si nici nu ne vom duce”, însa asculta si crede ca noi am aflat ziua de la cei care cunosc bine aceste lucruri si care locuiesc în cetatea aceea. Cei ce locuiesc acolo, înca de mult praznuiesc aceasta zi, si, potrivit cu o veche traditie, acum ne-au împartasit si noua despre aceasta. Evanghelistul nu ne-a însemnat numai îndeobste, ci ne face cunoscut si ne arata lamurit si ziua întruparii lui Hristos. Cezarul August n-a dat acea porunca din propria initiativa, ci pentru ca sufletul lui a fost miscat de Dumnezeu, pentru ca el, fara sa vrea, sa slujeasca venirii pe lume a Celui Unuia-Nascut.Dar va zice cineva: „Ce, a fost nasterea lui Hristos la porunca Cezarului?”. Nu putin, iubitule, ci foarte mult, si acea porunca era dintre lucrurile cele mai neaparate pentru savârsirea scopurilor lui Dumnezeu. Cum asa? Galileea este o provincie din Palestina, si Nazaretul este o cetate din Galileea. Şi mai departe înca, si Iudeea este o provincie din Palestina, numita asa dupa locuitorii ei cei din semintia lui Iuda, iar Betleemul era o cetate din Iudeea. Deci, toti proorocii au propovaduit ca Hristos va veni din Betleem, nu din Nazaret, caci este scris: „Şi tu Betleeme, desi esti mai mic între miile lui Iuda, din tine va iesi stapânitor peste Israel” (Miheia 5, 1).Şi când odinioara iudeii au fost întrebati de Irod unde Se va naste Hristos, i-au adus aceasta marturie (Matei 2, 6). De aceea, si Natanael, când i-a zis Filip; „Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret”, a raspuns: „Din Nazaret poate fi ceva bun?” (Ioan 1, 45). Şi Hristos a zis despre el: „Iata cu adevarat israelit în care nu este viclesug”. Dar pentru ce l-a laudat pe el? Pentru ca el, prin vorba lui Filip, nu s-a lasat ademenit îndata, ci stia bine si întocmai ca Hristos nu Se va naste nici în Nazaret, nici în Galileea, ci în Iudeea si în Betleem, cum s-a si întâmplat. Deci, fiindca Filip nu stia aceasta, Natanael, cel cunoscator de lege, a dat raspunsul cel potrivit cu proorociile cele vechi; stiind bine ca Hristos nu vine din Nazaret, pentru aceea a zis Hristos: „Iata cu adevarat israelit în care nu este viclesug”.Din acelasi motiv (ca Natanael catre Filip), ziceau unii dintre iudei catre Nicodim: „ Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc” (Ioan 7, 52), si iarasi: „Oare, nu din Betleem, cetatea lui David, va sa vina Hristos?” (Ioan 7, 42). Este clar ca El de acolo are sa vina, nu din Galileea.Deci, Iosif si cu Maria, nascuti în Betleem, parasisera cetatea aceasta si se asezasera în Nazaret, precum adeseori se întâmpla ca oamenii lasa cetatea parinteasca si îsi muta locuinta în alta parte, însa Hristos trebuia sa Se nasca în Betleem, de aceea a iesit porunca Cezarului, silindu-i, contra voii lor, sa se duca în Betleem, caci asa a rânduit Dumnezeu. Caci legea care poruncea ca fiecare sa se înscrie în patria lui i-a silit sa se ridice de acolo, adica din Nazaret, si sa se duca în Betleem pentru a se înscrie. Aceasta însemnând Evanghelistul, zice: „Şi s-a suit Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se înscrie cu Maria cea logodita cu el, care era însarcinata. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut” (Luca 2, 4-7).Vedeti, iubitilor, rânduiala lui Dumnezeu, care pentru scopurile Sale se foloseste atât de cei credinciosi, cât si de cei necredinciosi, pentru ca cei ce sunt straini de adevarata cinstire a lui Dumnezeu sa învete a cunoaste puterea si virtutea Lui!Steaua a adus pe magii de la rasarit; porunca Cezarului a adus pe Maria în cetatea ei parinteasca, care s-a numit de prooroci ca loc de nastere a lui Hristos. Din aceasta, noi vedem ca si Fecioara se tragea din neamul lui David, caci daca ea era din Betleem, era dovedit ca si ea era din casa si familia lui David.Dar pentru ca sa pot face înca mai lamurita dovada ca ziua de astazi este cu adevarat ziua Nasterii lui Hristos, va rog sa luati aminte, caci voiesc a readuce în memoria voastra lucruri ce s-au petrecut de demult si legi vechi, pentru a face dovada a tot ce spun.Când Dumnezeu a slobozit pe poporul evreu din robia egiptenilor si din tirania cea barbara si a vazut ca între dânsii se afla înca multe ramasite ale nedumeririi, si ca ei erau împatimiti catre cele pamântesti si admirau marimea si frumusetea templelor, le-a poruncit sa zideasca un templu, care nu numai prin scumpetea materialului si nu numai prin multimea mestesugului, ci si prin forma zidirii sa întreaca toate templele de pe pamânt. Precum un parinte duios, care mai târziu iarasi primeste la sine pe fiul sau, cel ce se razvratise cu oamenii cei rai si traise întru toata dezmierdarea, si îl pune sa traiasca într-o prisosinta mare si cuviincioasa, pentru ca nu cumva acela, din cauza vreunei lipse, sa doreasca viata cea veche, asa Dumnezeu, vazând împatimirea iudeilor pentru cele pamântesti, le-a dat tocmai pentru aceasta o prisosinta, pentru ca ei sa nu mai pofteasca Egiptul si toate ale lui. Şi El le-a zidit un templu, al carui plan a cuprins toata lumea, atât cea materiala, cât si cea duhovniceasca.Precum în lume este cerul si pamântul, si în mijlocul amândurora este taria, asa a trebuit sa se zideasca si templul. De aceea, El a despartit templul în doua, si între amândoua partile a asezat catapeteasma. Partea cea dinaintea catapetesmei era deschisa tuturor, iar partea cea dinlauntru, cea din spatele catapetesmei, nu era permisa nimanui, nici macar nu putea fi vazuta, decât numai de preotul cel mare. Şi sa stii ca eu nu spun de la mine aceasta, ci cum ca templul, cu adevarat s-a zidit dupa planul lumii, poti auzi de la Pavel, când el zice cu privire la înaltarea la cer a lui Hristos: „Caci Hristos n-a intrat într-o Sfânta a Sfintelor facuta de mâini – închipuirea celei adevarate” (Evrei 9, 24). El zice cu aceasta ca Sfânta Sfintelor, aici pe pamânt, este icoana a Sanctuarului adevarat. Iar cum catapeteasma de la Sfânta Sfintelor despartea Sfintele de cele dinafara, precum cerul desparte ceea ce este deasupra lui de toate cele ce sunt la noi, a aratat-o Apostolul când a numit cerul catapeteasma. Caci vorbind despre nadejde, el zice: „Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrând dincolo de catapeteasma, unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergator, fiind facut Arhiereu în veac, dupa randuiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 19-20). Vezi cum numea el cerul catapeteasma? Afara, înaintea catapetesmei, era sfesnicul, si masa si altarul cel de arama pentru jertfe si arderi de tot, iar înauntru, dupa catapeteasma, era sicriul, acoperit peste tot cu aur, si într-însul tablele Legii, si nastrapa cea de aur, si toiagul lui Aaron ce odraslise, si altarul cel de aur, care servea numai la tamâierea jertfelor.Dar si despre aceasta vreau sa aduc o marturie a lui Pavel, care zice ca în cortul cel dintâi intrau totdeauna preotii, savârsind slujbele dumnezeiesti (Evrei 9, 6). Prin acesta din urma, el întelege partea cea din afara a cortului unde putea sa intre toata lumea si unde era sfesnicul si masa punerii înainte a pâinilor, iar dupa a doua catapeteasma era asezata asa numita Sfânta Sfintelor cu altarul cel de aur si sicriul cel aurit peste tot, iar într-însul nastrapa cea de aur cu mana, si toiagul lui Aaron ce odraslise, si tablele Legii. Deasupra sicriului erau heruvimii slavei care umbreau acoperamântul sicriului.Şi toate acestea, fiind asa asezate în cortul cel dintâi, aici intrau preotii când aduceau jertfele, iar în a doua despartitura, o data pe an, intra singur Arhiereul, si nu fara de sânge, pe care îl aducea pentru sine însusi si pentru pacatele poporului (Evrei 9, 1-7). Vezi ca numai Arhiereul intra aici si numai o data în an?Dar veti zice: „Ce legatura au toate acestea cu ziua de astazi?”. Asteptati putin si va veti lamuri. Noi urmarim izvorul pâna la obârsia sa si vrem sa ajungem pâna la adânc, pentru ca toate sa ni se lamureasca cu usurinta. Totusi, ca vorbirea noastra sa nu fie prea lunga si putin lamuritoare prin lungimea ei, va voi spune acum pricina pentru care am spus toate acestea. Asadar, pentru ce? Când Ioan avea în pântecele Elisabetei sase luni, ea a primit pe Maria. Daca noi vom afla care este acea luna a sasea, atunci vom sti si când a zamislit Maria, si stiind aceasta, vom sti si când ea a nascut socotind cele noua luni.Dar de unde putem afla care era a sasea luna a sarcinii Elisabetei? De acolo, ca stim în care luna ea a zamislit, si aceasta o aflam când vom cunoaste timpul întru care barbatul ei (Zaharia) a primit vestea cea buna. Şi de unde putem cunoaste aceasta? Din Sfânta Scriptura, fiindca Evanghelia ne istoriseste ca Zaharia era tocmai în Sfânta Sfintelor, când îngerul i-a adus vestea si l-a înstiintat despre nasterea lui Ioan. Deci, fiindca Scriptura arata lamurit ca singur Arhiereul, si numai o data pe an, intra în Sfânta Sfintelor si în care luna a anului, apoi de aici se cunoaste timpul în care Zaharia a primit vestea cea buna, si din aceasta cunoastem si timpul când Elisabeta a zamislit.Cum ca el numai o data pe an intra în Sfânta Sfintelor ne-a spus-o Pavel mai sus, si Moisi ne spune aceasta când zice: „Şi a zis Domnul catre Moisi: «Graieste catre Aaron, fratele tau, sa nu intre în toata vremea în Sfânta Sfintelor, care este înlauntrul catapetesmei înaintea curatitorului celui de pe chivotul legii, ca sa nu moara»” (Levitic 16, 2). De aici se vede ca el nu în tot timpul intra în Sfânta Sfintelor, si pe când era el acolo, nimeni nu putea sa intre în cort, ci toti trebuiau sa stea afara înainte de catapeteasma. Ţineti bine minte acestea, ca mai ramâne a arata în ce timp Arhiereul intra în Sfânta Sfintelor. Iarasi, în aceeasi carte a Sfintei Scripturi, se zice: „«In luna a saptea, în ziua a zecea a lunii, sa postiti si nici un lucru sa nu faceti, nici bastinasul, nici strainul care este între voi, caci în ziua aceasta vi se face curatire, ca sa fiti curati de toate pacatele voastre, înaintea Domnului, si curati veti fi. Aceasta e cea mai mare zi de odihna pentru voi si sa smeriti sufletele voastre prin post. Aceasta este lege vesnica. De curatit însa sa va curete preotul care este uns ca sa slujeasca în locul tatalui sau. Sa se îmbrace el cu vesmintele cele de in si cu vesmintele sfinte; si va curati Sfânta Sfintelor, cortul adunarii, va curati jertfelnicul si pe preoti si va curati si toata obstea poporului… o data în an sa curatiti pe fiii lui Israel de pacatele lor». Şi Aaron a facut asa cum poruncise Domnul lui Moisi” (Levitic 16, 29-34). Aici este vorba despre sarbatoarea Corturilor, când, o data pe an, Arhiereul intra în Sfânta Sfintelor.Deci, daca o data pe an, la sarbatoarea Corturilor, intra Arhiereul în Sfânta Sfintelor, sa aratam acum, ca atunci s-a aratat îngerul lui Zaharia, tocmai când el era în Sfânta Sfintelor, caci s-a aratat numai lui, pe când el tamâia. Arhiereul nu intra niciodata singur în templu, decât în aceasta zi.Sa ascultam acum cuvintele Evanghelistului: „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia…, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron si se numea Elisabeta… Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul saptamânii sale, a iesit la sorti, dupa obiceiul preotiei, sa tamâieze intrând în templul Domnului” (Luca 1, 5-9).Aduceti-va aminte, iubitilor, de locul acela care zice: „Nici un om nu va fi în cortul marturiei când va merge el sa se roage în Sfânta Sfintelor pâna când va iesi el afara” (Leviticul 16, 17).„Şi i s-a aratat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tamâierii” (Luca l, 11). Nu zice „jertfelnicului”, ci „altarului tamâierii”, caci jertfelnicul era altarul cel din afara, iar altarul tamâierii, cel dinauntru. Deci, pentru ca îngerul a fost vazut numai de el, si ca tot poporul îl astepta afara, ne încredinteaza ca el intrase în Sfânta Sfintelor. „Şi s-a spaimântat Zaharia si frica a cazut peste el. Iar îngerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugaciunea ta si Elisabeta, femeia ta, va naste fiu si se va chema numele lui Ioan… si poporul astepta afara pe Zaharia si se mira ca întârzie în templu. Şi iesind, nu putea sa vorbeasca… si el le facea semne” (Luca 1, 12-13, 21-22).Vezi ca el fusese înauntru, dupa catapeteasma? Acolo a primit vestea. Aceasta era în timpul sarbatorii Corturilor si a postului, si aceasta din urma se întelege prin cuvintele: „Sa smeriti sufletele voastre”. Iar aceasta sarbatoare se facea la iudei catre sfârsitul lunii septembrie. Asadar, atunci a zamislit Elisabeta.Acum este timpul sa aratam ca în a sasea luna de când Elisabeta purta în pântece pe Ioan, Maria a primit vestirea cea de bucurie si a zamislit si ea. Adica, acum a venit la ea Gavriil si i-a zis: „Nu te teme Maria ca ai aflat har de la Dumnezeu, si iata ca vei zamisli în pântece si vei naste fiu si se va chema numele lui Iisus” (Luca 1, 30-31). Când ea s-a spaimântat si a întrebat „Cum este aceasta cu putinta?”, îngerul i-a raspuns si a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit fiu la batrânetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta” (Luca 1, 34-37).Deci, daca Elisabeta a zamislit în luna septembrie, Maria a zamislit mai târziu, în luna a sasea, în martie, si daca, mai departe, vom adauga cele noua luni pâna la Nasterea lui Hristos, ajungem în luna decembrie, în care si praznuim aceasta zi.Am aratat mai înainte tot ce era de zis despre aceasta zi. Numai una voiesc sa mai adaug, si apoi voi încheia. Sa ne bucuram de bucuria careia ne-am facut partasi prin Nasterea lui Hristos, si pe Dumnezeu, Cel ce S-a facut om, sa-L proslavim pentru aceasta întrupare a Sa, si dupa puterile noastre sa-I aducem cinste si multumire, însa lui Dumnezeu nu-I este placuta alta multumire, decât aceea ca noi sa ne mântuim sufletele noastre si sa ne silim a face fapte bune.Asadar, sa nu fim nemultumitori catre Binefacatorul nostru. Dupa puterile noastre, toti sa-I aducem de toate: credinta, nadejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui. Dar mai ales, când va apropiati de aceasta înfricosata si Sfânta Masa, de Sfintele Taine, faceti aceasta cu frica si cu cutremur, cu constiinta curata, cu post si cu rugaciune. Socoteste, o, omule, ce jertfa ai sa primesti, de ce Masa te apropii! Gândeste ca tu, cel ce esti praf si cenusa, ai sa primesti Trupul si Sângele lui Hristos! Când un împarat va cheama la masa sa, voi stati acolo cu respect si luati cu înfrânare din bucatele puse pe masa. Aici, însa, Dumnezeu va invita la masa Sa si v-a dat pe propriul Sau Fiu; si îngerii stau împrejur cu frica si cu cutremur, si heruvimii îsi acopera fetele, si serafimii striga cuprinsi de spaima: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul”. Ceea ce ni se da la aceasta Masa este vindecarea ranilor sufletului nostru, o visterie neîmputinata, care ne agoniseste împaratia cerurilor.Asadar, sa ne apropiem plini de o spaima sfânta, si plini de multumire sa cadem marturisind pacatele noastre, plângând de întristare pentru relele ce am facut, întinzând mâinile la rugaciune catre Dumnezeu. Astfel curatindu-ne, sa ne apropiem cu toata linistea si rânduiala catre împaratul cerului. Ca o sarutare duhovniceasca sa primim Jertfa cea curata si sfânta, sa ne atintim ochii nostri cu râvna spre dânsa si sa ne înflacaram inimile noastre, ca sa nu ne adunam aici spre osândire, ci spre înfrânarea sufletului, spre dragoste, spre fapta buna, spre împacarea cu Dumnezeu, spre o pace adânca, spre câstigarea nenumaratelor bunatati, pentru ca noi însine sa ne sfintim si sa zidim pe aproapele nostru.O, iubitilor, viata noastra este scurta; sa fim treji si sa veghem! Sa ne pregatim bine, sa aratam râvna catre toti si sa fim bagatori de seama întru toate.Desigur, este cea mai mare dispretuire pentru Dumnezeu când cineva se apropie aici fiind întinat de pacat. Asculta ce zice despre aceasta Apostolul: „De va pângari cineva casa lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el” (I Corinteni 3, 17). Noi nu vrem ca în loc sa-L împacam pe Dumnezeu, sa-L întarâtam împotriva noastra; mai vârtos sa ne apropiem cu toata grija, toata curatia si linistea sufletului, cu rugaciune si cu inima înfrânta, ca prin aceasta sa dobândim bunavointa Domnului nostru Iisus Hristos si sa ne facem partasi bunatatilor fagaduite, prin darul si prin iubirea de oameni ale Aceluiasi Domn Iisus Hristos, Caruia împreuna cu Tatal si cu Sfânt Duh se cuvine cinstea, în vecii vecilor. Amin
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Dec 24, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei