Cuvânt la 25 Decembrie, ziua nasterii Domnului nostru Iisus Hristos„ Daca s-a nascut Iisus în Betleemul Iudeei,în zilele lui Irod împarat, iata Magii de la Rasarit au venit în Ierusalim, zicând: Unde este împaratul Iudeilor cel ce s-a nascut? (Mat. 2, 1-2).Trebuie multa osârdie si rugaciune, spre a putea întelege dupa cuviinta aceasta Evanghelie. Cum au putut oare Magii (înteleptii de la Rasarit) sa afle de la stea, ca Hristos este împaratul Iudeilor? Caci el nu era împaratul vreunei împaratii pamântesti, precum El a zis catre Pilat: „împaratia mea nu este din lumea aceasta” (Ioan. XVIII, 36).Şi El nu avea nimic pe lânga Sine, care sa arate o împaratie, nici un lancier si scutier, nici cal si asini, sau altceva de asemenea; mai vârtos El ducea o viata nevoiasa si saraca si avea pe lânga sine doisprezece oameni mici. Şi daca acei întelepti stiau, ca El este împarat, pentru ce au venit la Dânsul?Ce i-a hotarât la aceasta, si ce bunatati puteau ei nadajdui de la cinstirea unui împarat atât de departat de patria lor? Chiar daca El vreodinioara s-ar fi facut împaratul lor, totusi ei n-ar fi avut temei sa urmeze asa. Daca El s-ar fi nascut într-un palat împaratesc si în fiinta de fata a împaratului, tatal sau, ar putea cineva zice, ca ei au cinstit pe fiul cel nou-nascut, pentru ca sa îndatoreasca pe tatal si prin aceea sa-si câstige o mare favoare la dânsul. Dar acum, când ei nu asteptau, ca El sa fie împarat al lor, ci al unui popor strain si departat, si acum când el înca era copil, – pentru ce au întreprins ei o asa de mare calatorie, si ii aduc daruri, mai ales când toate acestea trebuiau sa le faca cu primjedie?Caci Irod s-a înspaimântat, când a auzit aceasta, si tot poporul s-a înspaimântat, auzind de la dânsii acestea. Tu zici, ca ei tocmai n-au prevazut, ca acesta este mai primejdios. Insa acesta nu este drept. Caci ei chiar de ar fi fost foarte nestiutori, totusi ar fi stiut, ca cine se duce într-un sat, unde domneste un împarat, si acolo vorbeste astfel, si propovaduieste pe un alt împarat, decât pe acel ce o cârmuieste, se expune la mii de primejdii de moarte.Si pentru ce cinstesc ei pe un prunc înca în fasa? Daca ei ar fi facut aceasta unui vârstnic, ar putea cineva zice, ca s-au expus primejdiei întru nadejdea ajutorului lui, macar ca ar fi cea mai mare nebunie, ca un persan, un strain, care nu are nimic comun cu poporul iudeu, sa-si lase patria, tara sa si rudeniile si sa voiasca a se supune unei împaratii straine.Daca acestea sunt destule nebunii, apoi cea urmatoare este si mai mare. Care? Aceea ca ei, dupa ce au facut o calatorie asa de mare, s-au înfatisat stima lor si au adus totul în neliniste, asa de repede s-au întors iarasi la urma lor. Ce semne au vazut ei îndeobste despre vrednicia împarateasca?O coliba si o pestera si un copil în fasa si o mama saraca. Şi cui au adus ei daruri, si pentru ce? Era oare vreo lege sau obicei, de a cinsti asa pe principii nou-nascuti îndeobste. Sau ei cutreierau toata lumea, spre a cinsti înainte de suirea pe tron pe toti aceia, despre care ei stiau, ca din starea de jos au sa se înalte pe tron? Aceasta nu o va adeveri nimeni. Şi pentru ce au adus ei cinstirea lor. Daca pentru timpul de fata, atunci ce puteau ei astepta de la un prunc si de la o mama saraca? Era deci cu privire la viitor, apoi de unde stiau ei, ca copilul acel cinstit de dânsii înca în fasa, îsi va aduce aminte de cele de demult întâmplate? Iar daca mama trebuia sa aduca aminte de acestea, atunci ei mai degraba trebuiau sa se astepte la pedeapsa, decât la cinste, caci ei au aruncat pruncul într-o primejdie atâta de mare. Caci Irod înspaimântat de dânsii a cautat pruncul si a uneltit asupra vietii lui.Cine face undeva cunoscut despre un om particular, ca odinioara va fi împarat, acela nu face altceva, decât a trada la moarte pe acel om si scoala asupra-i mii de lupte. Vezi, cât de multe necuviinte se ivesc, când purtarea acelor oameni din Rasarit se judeca dupa chipul omenesc cel obisnuit, înca s-ar putea aduce la acesta mai multe si mai vederate. Dar pentru ca sa nu încurcam lucrul, gramadind gândire peste gândire, sa pasim acum la dezlegarea întrebarii puse si sa începem cu steaua.Caci daca noi vom sti, ce stea era aceasta, si de ce fel, si de era ea una din cele multe, sau una cu totul deosebita de celelalte, si de era ca o adevarata stea, sau numai se parea ochilor a fi stea; atunci noi usor vom pricepe si toate celelalte, însa de unde vom afla noi acestea?Din Sf. Scriptura. Cum – ca aceasta nu era o stea dintre cele multe, ba mai vârtos, cum ni se pare, nici nu era o stea proprie, ci era o putere nevazuta, care numai luase o forma de stea, aceasta o cunoastem înainte de toate din cursul sau. Caci într-adevar nu este nici o stea, care sa aiba astfel de drum. Soarele, luna si toate stelele îndeobste merg de la rasarit la apus, iar aceasta mergea de la miaza-noapte spice miaza-zi, caci asa este pusa Palestina în privire catre Persia.A doua dovada este luata de la timp, caci ea nu s-a aratat noaptea, ci in mijlocul zilei, pe când lucea soarele. Ea nu putea sa fie o stea, ba înca nici luna, care covârseste pe toate stelele.Când vin razele soarelui, ea îndata se face nevazuta, însa acea stea prin„ covârsirea stralucirii sale, biruia chiar razele soarelui si era mai stralucita decât el.Al treilea aceasta se vede din napraznica ei ivire si ascundere. Ea s-a aratat si i-a dus pe cale pâna la Palestina; iar când au ajuns ei la Ierusalim, ea s-a ascuns. Când ei, dupa despartirea lor de Irod, voiau, iarasi sa mearga mai departe, ea li s-a aratat din nou, si aceasta nu era miscarea unei stele, ci a unei puteri foarte mari.Ba înca ea nu avea un curs propriu, ci unde trebuiau sa mearga ei, acolo mergea si ea; toate întocmindu-le dupa trebuinta, ca acel stâlp de nor, care le poruncea taberei Israiltenilor acum a se opri, acum a merge mai departe (Esir. XIII, 21).Al patrulea, raspuns dorit se va vedea lamurit din felul si chipul, cum ea s-a aratat; caci ea nu a ramas sus în cer, spre a arata locul, – si ei asa nici n-ar fi putut cunoaste locul, – ci s-a pogorat jos, spre a face aceasta.Voi stiti ca o stea nu poate sa arate un loc asa de mic, precum este o coliba, ba înca o coliba ce era trebuitoare pentru trupul unui asa de mic prunc. Aceeasi este si cu luna, care totusi era mai aproape de noi, decât stelele. Deci spune mie, ar fi putut steaua sa arate un loc atât de strâmt al unei pestere si colibe, daca ea nu s-ar fi pogorât din înaltimea sa, si nu s-ar fi pus tocmai deasupra corpului pruncului.Aceasta arata si Evanghelistul, când zice: „Iata steaua mergea înaintea lor, pâna a venit si a stat deasupra, unde era pruncul” (Mat. II, 9). Vezi, cât de multe dovezi vorbesc despre aceea, ca aceasta stea nu era dintre cele obisnuite?Dar pentru ce s-a aratat ea? Spre a mustra tâmpirea iudeilor, si a lua nebunilor orice pricinuire spre dezvinovatirea lor. Adica fiindca cel ce s-a pogorât pe pamânt avea sa desfiinteze întocmirile cele vechi si sa cheme toata lumea la cinstirea sa, si trebuia sa fie cinstit pretutindeni pe pamânt si pe mare, de aceea el îndata de la început deschide pagânilor usa, pentru ca prin cei straini sa lucreze asupra poporului sau.De vreme ce ei când auzeau pe prooroci necontenit vorbindu-le de venirea lui Iisus, nu le da multa ascultare, de aceea el a iconomisit, ca sa vina strainii dintr-o tara departata, ca sa caute pe împaratul iudeilor, pentru ca acestia mai întâi din gura persilor sa afle ceea ce nu voise a cunoaste de la prooroci, si pentru ca ei, când din nou se vor împotrivi, sa le lipseasca orice fel de dezvinovatire.Caci ce trebuiau sa zica acum aceia, care dupa atâtea proorocii n-au cunoscut pe Domnul, când au vazut ca Magii L-au cunoscut si L-au cinstit dupa aratarea unei singure stele?Ceea ce a facut el în privire catre Niniviteni, când le-a trimis pe Iona, a facut el si cu Magii: i-a desteptat prin stea spre rusinarea iudeilor.De aceea si zice el: „Ninivitenii se vor scula si vor osândi (pe iudei), si împarateasa austrului se va scula si va osândi pe neamul acesta” (Mat. XII, 41 urm.), caci aceia, Ninivitenii, au crezut pentru mai putin, iar acestia, iudeii, n-au crezut nici pentru lucruri mai mari.Insa pentru ce a adus el pe Magi tocmai prin o astfel de aratare? Pentru ce nu le-a trimis el prooroci? Magii n-ar fi ascultat de prooroci iudei. Pentru ce nu le-a trimis un glas de sus? Ei n-ar fi ascultat de acesta. Dar nu putea sa le trimita un înger? Poate ca ei si pe acela l-ar fi trecut cu vederea.De aceea Dumnezeu a lasat toate acestea la o parte si i-a chemat prin ceva potrivit cu dânsii (Magii erau cu deosebire priceputi în stiinta stelelor), facându-le pogoramânt, si le-a aratat o stea mare si neobisnuita, spre a-i aduce în uimire prin marimea si frumusetea acestei aratari, si prin felul si chipul cursului ei.Urmând aceasta Pavel a luat prilej de la altarul cel de la Atena, spre a vorbi catre pagâni si a adus marturia vechilor poeti.Dimpotriva catre iudei el a vorbit despre taierea-împrejur, si la cei ce traiau sub lege a început învatatura sa pornind de la jertfe.Fiindca fiecaruia este iubit ceea ce se potriveste cu dânsul, de aceea si Dumnezeu se dirijeaza dupa aceasta si dupa aceasta se dirijeaza si oamenii, pe care El i-a trimis pentru mântuirea lumii.Magii îndata au urmat stelei, iudeii dimpotriva niciodata n-au crezut propovaduirile proorocilor.Dar pentru ce Evanghelistul ne da înca si timpul si locul nasterii lui Iisus, zicând: „în Betleem si în zilele lui Irod împaratul”? Pentru ce înseamna el chiar si vrednicia acestuia? Acesta din urma, pentru ca a mai fost un Irod, care a ucis pe Sfântul Ioan Botezatorul; însa acesta a fost tetrarch, iar nu împarat. Iar locul si timpul ni-l da, pentru ca sa ne aduca aminte de proorocirile cele vechi. Una dintre acelea este a lui Micheea, si zice: „Şi tu Betleeme pamântul Iudei nicidecum nu esti mai mic între Domnii Iudei” (Mich. V, 2). Alta este de la Iacov, care arata timpul, când zice: „Nu va lipsi domnul din Iuda si povatuitor din coapsele lui, pâna va veni cel ce s-a gatit, si acela este asteptarea neamurilor” (Fac. XLIX, 10).Insa noi trebuie sa cercetam înca, de unde Magii au venit la socotinta, ca steaua însemna nasterea lui Mesia, si ce i-a îndemnat la aceasta?Aceasta nu mi se pare mie a fi un lucru numai al stelei, ci trebuie sa fi fost si al lui Dumnezeu, care misca sufletul lor, precum a facut si cu Kyr, când a lucrat, ca acela sa slobozeasca pe iudei din robia Babilonului (Kyr regele persilor a surpat împaratia Babilonului, a unit-o cu a persilor, si a eliberat pe iudei, care erau în robia babilonica.).Insa Dumnezeu a faptuit aceasta nu asa, ca sa ridice voia cea sloboda, înca si când El a chemat pe Pavel prin un glas de sus, a vederat pe cât harul sau, pe atâta si ascultarea lui Pavel. Dar pentru ce n-a dat el aceasta descoperire tuturor Magilor? Pentru ca nu toti ar fi crezut; iar acestia erau mai gata decât altii. Mii de cetati au pierit, si numai la Niniviteni s-a trimis proorocul. Şi erau pe cruce doi tâlhari, dar numai unul s-a mântuit.Socoteste mai departe fapta buna a acestor magi, nu ca au venit, ci ca ei au fost sinceri. Ei cu toata sinceritatea numesc lui Irod pe calauzul ce îi conducea (steaua), si lungimea caii lor. Ei arata o mare sinceritate. „Noi am venit, zic ei, ca sa ne închinam Lui”, si nu s-au temut de mânia poporului si de tirania regelui. De aceea eu cred, ca ei erau dascalii poporului lor. Daca ei nu s-au oprit pe sine de la aceasta propovaduire în Ierusalim, cu cât mai mult curaj vor fi vorbit ei despre aceasta în patria lor.Irod s-a înspaimântat si tot Ierusalimul cu dânsul. Irod – fireste, pentru ca era rege, si se temea pentru sine si pentru familia sa, dar de ce locuitorii din Ierusalim, carora înca de demult se proorocise despre dânsul, ca despre mântuitorul si slobozitorul?Asadar pentru ce s-au înfricosat, ei? Pentru ca ei si acum tot asa gândeau, ca si alta data, când batjocoreau pe Dumnezeu bine-facatorul, si macar ca gustase o slobozenie slavita, doreau carnurile Egiptului, în spaima lor ei nu vor nici macar sa vada ceea ce s-a întâmplat, ei nu însotesc pe Magi, nu-si dau nici o osteneala.Ei sunt pe o mare treapta potrivnici si totodata trândavi. Pe când ei trebuia sa salte de bucurie, ca împaratul s-a nascut la dânsii, si el a adus acolo pe persi, si ca ei vor supune lorusi toate neamurile, când se va începe domnia împaratului celui nou, – nici prin aceasta nu s-au facut mai buni, macar ca nu de mult se slobozise din robia persilor.Ei ar fi trebuit sa gândeasca, daca persii de pe acum se tem de împaratul nostru, cu cât mai vârtos se vor teme, când el va veni în vârsta, si viitorul nostru este mai stralucit, decât al tuturor celorlalte popoare. Ei însa nu gândeau nimic din toate acestea, asa de mare era rautatea si dormitarea lor.Aceste doua pricini trebuie noi cu îngrijire sa le departam din sufletul nostru, si cel ce vrea sa se lupte împotriva lor, trebuie sa fie mai iute decât focul. De aceea zice Hristos: „foc am venit sa arunc pe pamânt, si ce alta vreau, decât ca sa se aprinda?” (Luc. XII, 49).De aceea si Sf. Duh s-a aratat în chip de foc.Noi însa suntem mai reci, decât cenusa, si mai ologi decât mortul.Ganditi însa la cei dintâi credinciosi, care au defaimat banii si averea si toate grijile cele vremelnice si cu totul s-au afurisit lui Dumnezeu.Acesta este felul focului celui duhovnicesc, el nu sufera nici un dor de cele pamântesti, ci aprinde în noi o dragoste cu totul alta.Cel ce este plin de aceasta, chiar de ar trebui sa se lepede de averea sa, de traiul cel bun si de slava, ba chiar de s-ar cere a-si da si viata , toate acestea le va face cu o vointa gata. Caci când intra intr-un suflet caldura acestui foc, el alunga de acolo toata ologia, si face pe acela, pe care il umple, mai usor decat pana, si el va pretui putin toate cele pamantesti.Dimpotriva el va petrece într-o zdrobire permanenta; va varsa râuri de lacrimi, si din ele va scoate o mare bucurie. Caci nimica nu ne uneste asa de strâns cu Dumnezeu, ca astfel de lacrimi. De aceea zice Hristos: „fericiti cei ce plâng”. (Mat. V, 9).Iudeii ar fi trebuit sa mearga înaintea tuturor altora întru cinstirea nou-nascutului împarat, dar ei au defaimat harul facut lor, si pentru aceea s-au întâmplat cele dimpotriva.Magii ar fi trebuit sa vina nu mai înainte decât iudeii, cei atât de departati, nu mai întâi decât locuitorii cei din apropierea Betleemului, cei ce pâna acum nu auzise nimic despre acest lucru trebuiau sa vina nu mai înainte, decât cei crescuti între prooroci.Dar fiindca acestia din urma n-au cunoscut norocirea lor, de aceea persii au întrecut pe locuitorii Ierusalimului.Pe când iudeii dormeau, Magii au trecut înainte.Asadar lor sa le urmam noi.Sa ne departam de pagânatate, pentru ca sa vedem pe Hristos, precum si ei s-au departat de patria lor cea pagâneasca, spre a-L vedea pe El.Sa parasim lucrurile cele pamântesti, ca si Magii, care, dupa ce au parasit Persia, au vazut pe soarele dreptatii.Asadar lasa toate si alearga la Betleem.De esti pastor si te vei duce acolo, vei vedea pruncul în coliba.De esti împarat, si nu te duci acolo, si porfira nu-ti va folosi nimic.De esti întelept, si aceasta nu te poate împiedica, de a te duce acolo si a te închina fiului lui Dumnezeu; caci aceasta foarte bine se potriveste cu întelepciunea, însa pazeste-te, ca sa nu zici ca Irod numai la aratare: „Şi eu voiesc sa merg sa ma închin lui”, iar cu fapta sa voiasca a-l omorî.Lui se asemana toti cei ce primesc Sfintele Taine cu nevrednicie, caci ei, zice Apostolul: „pacatuiesc în trupul si în sângele Domnului” (I Cor. XI, 27). Ei au într-nsii un tiran, care se împotriveste mesei lui Hristos, si este mai cumplit, decât Irod, adica Mamona.Iar noi, când avem aur, sa-l jertfim lui Hristos.Daca acei varvari (straini) au adus lui daruri spre cinste, apoi cine esti tu daca niciodata nu ajuti pe un nevoias?Daca aceia au facut o cale atât de departata, spre a vedea pe nou-nascutul, apoi ce dezvinovatire poti tu aduce, tu, care niciodata nu poti merge câtiva pasi, spre a cerceta pe un bolnav?Aceia au dus aur, si tu nu dai nici macar pâine.Aceia s-au bucurat când au vazut steaua, iar tu vezi pe Insusi Hrostos în persoana saracului si a golului, si nu te misti.Care dintre noi, cei ce am primit de la Hristos mii de binefaceri, a facut de voia sa un asemenea drum, ca acei varvari, sau mai drept, ca acei prea întelepti între cei întelepti? Ce zic eu, un drum asa de mare?Multora li se pare prea departe a pune câtiva pasi pâna la Biserica, spre a vedea pe Domnul în pestera cea duhovniceasca; dar lor nu le lipseste puterea de a merge, când este vorba despre afaceri lumesti, sau despre teatru, despre parazi si despre petreceri. Nu merita oare acesta pedeapsa si dojana?

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 538

Id: 36896

Data: Dec 24, 2013

Imagine: