Cuvânt la 26 Decembrie, a doua zi de Craciun„ Iar dupa ce s-a savârsit Irod, iata îngerul Domnului în visse arata lui Iosif în Egipt, zicând: sculându-te ia pruncul si pe muma lui, si mergi în pamântul lui Israil, ca au muritcei ce cautau sa ia sufletul pruncului” . (Mat. II. 19, 20).Dumnezeu este ajutatorul nostru întru nevoiCând tu, frate, esti lovit de vreo nenorocire, care te pune în necaz, nu cauta scapare la oameni, nu te rezema pe ajutorul muritorilor, ci trecând pe lânga toti altii, alearga la adevaratul doctor al sufletului tau.Numai El singur poate vindeca sufletul nostru, el, „care l-a facut” (Ps. XXXII, 15), si numai El, care cunoaste faptele noastre, poate patrunde si în constiinta noastra, a atinge inima noastra si a destepta duhul nostru.Iar daca El nu ne mângâie, atunci orice ar face oamenii pentru acesta, este de prisos si zadarnic. Din contra, când Dumnezeu ne desteapta si ne mângâie, necajeasca-ne oamenii si de o mie de ori, ei nu pot nimic; caci când El întareste inima noastra, nimeni nu este în stare a o clati.Zicând aceasta, iubitilor, totdeauna sa nazuim la Dumnezeu, la El, care are buna-vointa si putere, a sfârsi necazul nostru. Când noi voim sa rugam pe un om pentru ceva ne adresam mai întâi catre servitorii si favoritii lui si sa facem un înconjur lung. La Dumnezeu însa toate acestea nu sunt de trebuinta; pe El putem nemijlocit a-L chema, si El aude rugamintea noastra, fara pierdere de timp si fara cheltuiala. Este de ajuns, ca numai sa strigam catre Dânsul întru inimile noastre si sa-L rugam cu lacrimi, si atunci tu poti a te adresa de-a dreptul la El si a te apropia de Dânsul.Când noi rugam pentru ceva pe un om, adeseori avem teama, ca nu cumva sa auda despre aceasta vreun potrivnic al nostru, sau altul sa graiasca rau despre lucru, si asa sa vatame lucrul nostru cel drept.La Dumnezeu n-avem sa ne temem de toate acestea. Caci El zice: Când voiesti sa ma chemi, vino singur, adica, striga întru inima ta, fara ca sa ai trebuinta a misca buzele. „Intra, zice El, în camara ta, încuie usa si roaga-te Tatalui, care este întru ascuns; si Tatal, care vede întru ascuns, va da tie ca aratare” (Mat. VI, 6).Vezi, ce cinste mare îti arata Dumnezeu! Când strigi catre Mine, zice El, nu trebuie sa te vada nimeni; iar când Eu te cinstesc trebuie sa fie martora toata lumea, cât de bine îti merge tie. Asadar sa ascultam regulele Sale, si sa nu ne rugam, spre a fi vazuti.Dar la rugaciune noi nu trebuie sa dam reguli lui Dumnezeu, cum El trebuie sa ne ajute.Daca noi chiar si avocatilor si judecatorilor pamântesti, numai le povestim afacerile noastre, dar nu le prescriem chipul, cum trebuie sa ne apere, ci trebuie sa lasam aceasta lor, apoi cu cât mai vârtos trebuie sa facem noi aceasta cu Dumnezeu?Daca te-ai jeluit Lui pentru afacerea ta si i-ai spus suferinta ta, nu-I prescrie Lui, cum trebuie sa te ajute, El stie mai bine, ce-ti este tie de folos.Unui doctor nu-i ordona bolnavii, ce doctorii sa întrebuinteze el, ci se dedau în cura lui, ori cât de neplacuta li s-ar parea ea lor. Tocmai asa si cei ce se afla pe corabie, nu prescriu capitanului, cum trebuie sa tina cârma si sa conduca corabia, ci ramân la locurile lor, si se lasa la dibacia lui, nu numai când vântul este favorabil, ci si în primejdia cea mai mare.Numai lui Dumnezeu, care totusi mai bine stie, ce este bine si folositor pentru noi, numai Lui nu voiesc a se încredinta oamenii cei nepriceputi, ci Ii prescriu, ce trebuie El sa le dea.Şi la aceasta de multe ori ei cer lucruri vatamatoare, ca, cum le-ar fi de folos. Ei se aseamana cu un bolnav, care ar cere de la doctorul sau nu doctorii, care sa nimiceasca boala, ci de acelea, care ar mai spori si întari pricina bolii, însa doctorul nu se povatuieste de astfel de cereri ale bolnavului, ci urmeaza regulile stiintei sale, si chiar când bolnavul ar varsa lacrimi pentru aceea; si aceea ca doctorul nu baga în seama pe bolnavul cel nebunatic, noi nu o numim cruzime, ci bunatate. Iar daca el ar urma bolnavului, si i-ar da ceea ce îi este lui placut, atunci în adevar el ar lucra catre dânsul dusmaneste. Dimpotriva, împotrivindu-i-se, si combatând pofta sa, în fapta el arata catre dânsul compatimire si bunavointa. Tocmai asa face si doctorul sufletelor noastre, El nu da celor ce se roaga, ceea ce nu le-ar aduce decât vatamare. De aceea parintii cei foarte buni, când copiii lor cei mici cer cutit si carbuni aprinsi, nu le dau nici într-un chip, ca ei stiu, ca aceasta numai spre vatamare ar putea fi copiilor.Multi oameni sunt asa de tare smintiti, ca ei cer de la Dumnezeu nu numai lucruri lumesti si pamântesti, precum frumusetea trupului, bogatie si putere s.a. ba înca de-a dreptul se roaga în contra vrajmasilor lor, si cer de la Dumnezeu, ca sa-i pedepseasca si sa-i nenoroceasca. Tocmai de la Dumnezeu, care doresc ei sa le fie lor milostiv, ei cer, ca El sa fie grozav si dusman catre altii.Fiind deci aceste cereri atât de necuviincioase, toate acestea la rugaciune trebuie a se lasa la o parte si numai a striga cu vamesul: „Dumnezeule, milostiv fie mie pacatosului”! (Luc. XVIII, 13). Dumnezeu stie, cum trebuie El sa te ajute. „Cautati, zice Domnul, mai întâi împaratia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua” (Mat. VI, 33).Deci, iubitilor, sa ne înteleptim prin înfrângere si prin smerenie, si ca vamesul sa batem piepturile noastre, atunci vom dobândi aceea, pentru care ne rugam.Dimpotriva, daca noi mergem la rugaciune plini de mânie si de ura catre aproapele nostru, atunci suntem în ochii lui Dumnezeu urâciune si groaza.De aceea sa frângem sufletul nostru, sa smerim inima noastra, si sa ne rugam pentru vrajmasii nostri, ca pentru noi însine.Voiesti tu adica sa câstigi pe judecatorul cel vesnic, ca sa te ajute si sa te sprijine, apoi niciodata sa nu strigi catre Dânsul împotriva vrajmasilor tai.Caci acesta este întâiul fel si chip al acestui judecator, ca El foarte cu drag asculta rugamintea acelora, care se roaga si pentru vrajmasii lor, nu tin minte jignirile lor, si nu se întarâta asupra potrivnicilor lor. Şi cu cât mai mult fac ei aceasta, cu atât mai mult îi razbuna Dumnezeu pe vrajmasii lor, cu atât mai mult îi pedepseste, daca ei nu se pocaiesc.Poate sa zica cineva împotriva rugaciunii.Oare nu poate Dumnezeu sa ne arate nici un bine, înainte de a ne fi rugat lui pentru aceasta. Nu ar putea El sa ne dea o viata fara durere, fara griji si necazuri? Asa, însa El nu face nici una nici alta, si tocmai din iubire catre noi. Dar pentru ce îngaduieste El, ca noi sa fim cercetati de necazuri, si pentru ce nu se grabeste El cu ajutorul sau?Pentru ce se întâmpla aceasta?Pentru ca noi totdeauna sa nazuim la Dânsul, la El sa cerem ajutor, la El sa ne adresam, si pururea sa-L chemam spre mântuire întru nevoile noastre.De aceea lasa El sa vina asupra noastra durerile trupului, nerodirea, scumpetea si tot felul de nevoi, pentru ca prin aceste necazuri mai strâns sa ne legam cu Dânsul, si asa prin nenorocirea cea vremelnica sa ajungem la fericirea cea vesnica. Pentru aceea si pentru aceste necazuri trebuie sa multumim lui Dumnezeu, care în felurite chipuri vindeca si mântuieste sufletele noastre.Dumnezeu însa este un parinte bun, si cu bucurie ne mântuieste, de aceea noi neîncetat sa nazuim la Dânsul, în orice nevoie la El sa cautam mângâiere, în orice necaz, la El sa cautam mântuire si compatimire, în orice ispita si primejdie, la El sa cerem ajutor.Oricât de mare ar fi necazul, oricât de mare nevoia, El le poate abate si departa. Ba înca mai mult, El ne va da bunatatile Sale, înca si toata siguranta si taria, cinstea cea adevarata, sanatatea trupului si a sufletului, nadejdea cea îmbucuratoare si harul, de a nu pacatui usor.Asadar sa nu cârtim si sa nu ne jelim asupra Domnului, ca sluga cea nemultumitoare, când ne trimite vreo suparare; ci mai vârtos sa-I multumim pentru toate, si singur numai pacatul sa-l socotim de adevarata nenorocire. Atunci nu ne va putea vatama nici boala, nici saracia, nici ocara, nici nerodirea, nici oricare alta asa numita nenorocire.Iar daca noi ne-am adresat catre Dumnezeu în vreo nevoie si El ne-a mântuit, apoi sa nu uitam iarasi ajutorul si harul Lui. Cum ca noi, pe cât dureaza nevoia si necazul, suntem smeriti si înfrânti, si aratam multa evlavie, nu este de mirare. Caci aceasta este firea dumnezeiestilor încercari, ca ele înmoaie si pe inimele cele mai împietrite si le silesc la astfel de lucruri, însa un suflet evlavios, care de-a pururea are pe Dumnezeu înaintea ochilor sai, si dupa ce trece nevoia, si primejdia, nici odinioara nu va uita iarasi pe Dumnezeu, precum atât de adeseori faceau odinioara iudeii.De aceea a zis Psalmistul spre defaimarea lor: „Când îi ucidea pe dânsii, atunci Il cautau pe El, si se întorceau si mânecau la Dumnezeu” (Ps. LXXVII, 38).Inca si Moise, care de asemenea cunostea acea gresala a iudeilor, adeseori îi sfatuia cu cuvintele: „Când vei mânca si te vei satura, ia aminte de tine însuti, sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau”. (Deuteronomul VI. 11-12).De aceea noi admiram pe Sfinti atât pentru ca ei întru necazurile cele aspre au fost întelepti si iubitori de Dumnezeu, ci mai vârtos pentru ca ei, dupa ce trecea furtuna si venea linistea, ramâneau tot asa de râvnitori si îmbunatatiti. Noi admiram mai mult înca si pe cal, care fara frâu merge cu totul regulat, iar când se tine în rânduiala prin frâu si prin zabala, nu este nimica de mirare; caci atunci rânduiala nu trebuie a se însusi soiului cel bun al calului, ci silei frâului. Tot aceasta putem zice si despre suflet.Nu este nici o minune, ca el petrece în orânduiala pe cât este necajit; ci dupa ce a trecut încercarea, si el nu se mai tine în frâu prin frica, atunci sa-mi arati întelepciunea sufletului tau, si cât este el de bun si cu rânduiala.Când izbucnesc peste noi foametea, bolile, grindina, seceta, pojarul si necazurile razboiului, atunci ne facem evlaviosi si cu frica lui Dumnezeu, atunci suntem întelepti, atunci socotim mici toate cele pamântesti, atunci ne lepadam de lacomia averii, de semetie, de desfatari, de viata cea dezmierdata, atunci ne lasam de toate gândurile cele rele, pacatoase, atunci nazuim la evlavie si la rugaciune, cu suspin si cu lacrimi; atunci si destramatul învata a-si birui poftele sale, razbunatorul se face pasnic, lacomul si zgârcitul împarte milostenie si mâniosul se face blând si îngaduitor.Dar abia a încetat mânia lui Dumnezeu, abia a trecut furtuna si s-a întors linistea, noi iarasi cadem în pacatele cele vechi. Aceasta este primejdios în cea mai înalta treapta. Caci socotiti: Când cineva de multe ori a dobândit de la Dumnezeu iertarea pacatelor sale, si totusi nu trage nici un folos din aceasta îndelung-rabdare a lui Dumnezeu, si nu înceteaza de la rautatea sa, atunci si Dumnezeu se poarta cu el asa, ca contra vointei sale îl da pieirii, îl zdrobeste cu totul si nu-i mai da timp de pocainta, precum aceasta s-a întâmplat lui Faraon. Fiindca acesta nu s-a folosit de întâia, de a doua, de a treia, de a patra, si de cele urmatoare cercetari ale lui Dumnezeu, cu toata îndelung-rabdarea Domnului, de aceea în sfârsit Dumnezeu l-a stârpit de istov cu toata oastea lui.Asemenea s-a întâmplat si iudeilor. Spre a le vesti desavârsita lor pieire, Hristos a zis catre dânsii: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am voit sa adun pe fii tai, si nu ati voit; iata casa voastra se va pustii”. (Luc. XIII. 34, 35).Eu ma tem, ca asemenea soarta sa nu ne ajunga si pe noi, caci noi nu ne îndreptam nici prin nenorocirea straina nici prin a noastra.Dar ca sa ma întorc la ceea ce am zis mai înainte, sa urmam pilda sfintilor, care nici în nenorocire nu s-au deznadajduit, nici întru norocire nu s-au mândrit, precum multi oameni fac aceasta acum.Ei se aseamana cu o luntre slaba, care de fiece val se arunca întru adânc si se cufunda. De cadem întru saracie, îndata ni se întâmpla sfarâmare de corabie si credem, ca trebuie sa ne înnecam; de venim iarasi la stare buna, iarasi ne îngâmfam îndata si din nou cadem în lenevire si într-o usuratate a mintii vrednica de pedepsit.De aceea va rog si va îndemn, ca pe toate altele sa le socotim bagatele, inimile noastre însa sa le dregem asa, ca toti sa ne facem partasi fericirii celei ceresti. Când întru aceasta ne merge bine, atunci întâmplese tot felul de nenorociri, foame si boli, clevetire si pierderea averii, sau orice alta vie peste tot, ele vor fi suferite si usoare, caci nadejdea noastra este îndreptata spre Domnul. Dimpotriva însa, când sufletul nu este întru întocmirea cea dreapta, atunci putem noi fi bogati, putem sa avem copii sanatosi si sa ne îndulcim de mii de bunuri de tot felul; totusi vom avea multe necazuri si griji.De aceea nici dupa bogatie sa nu alergam, nici de saracie sa nu ne temem, ci mai întâi de toate sa îngrijim de sufletul nostru, si sa-l facem îndemânatic atât pentru viata aceasta, cât si pentru calatoria în vesnicie. Caci putin timp mai este înca, si noi toti trebuie sa ne aratam înaintea înfricosatului scaun de judecata al lui Hristos. Dea Dumnezeu, ca acolo sa nu fim pusi la un loc cu caprele în partea cea stânga! Amin.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 633

Id: 36938

Data: Dec 26, 2013

Imagine: