Cuvantul Patriarhului Romaniei de la Liturghia de Anul Nou

In toate lacasurile de cult din Patriarhia Romana s-a sarbatorit astazi, 1 ianuarie, Taierea imprejur cea dupa Trup a Domnului, Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei si Anul Nou civil. La Catedrala Patriarhala din Bucuresti slujba Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare, in ziua sa de pomenire, a fost savarsita de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi.La finalul citirii pericopei evanghelice Preafericirea Sa a tinut si un cuvant de invatatura credinciosilor prezenti prin care a evidentiat importanta celor trei sarbatori.Pentru inceput Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a vorbit despre sarbatoarea Taierii imprejur dupa Trup a Domnului Hristos. Biserica noastra Ortodoxa sarbatoreste trei sarbatori: Taierea imprejur a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pomenirea Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei si Anul Nou civil. Taierea imprejur a Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos la opt zile dupa nastere are o semnificatie deosebita si anume, Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut Om din iubire pentru oameni se supune Legii vechi pentru ca sa arate ascultare si smerenie. In acelasi timp El se supune Legii Vechi pentru ca sa poata sa aduca Legea cea Noua a Noului Testament sau a Noului Legamant dupa ce a aratat ca a asumat, a interiorizat Legea cea veche fiindca si in Legea Veche era o lucrare a lui Dumnezeu de pregatire a omenirii pentru a primi pe Hristos. De aceea, Sfantul Apostol Pavel numeste Vechiul Testament ca fiind calauza catre Hristos. Mantuitorul Hristos prunc fiind la opt zile este dus la Templu si este taiat imprejur. Aceasta taiere imprejur era savarsita de catre preotii Legii Vechi pentru amintirea izbavirii poporului evreu din robia Egiptului. Era si un semn al credintei celei adevarate in Dumnezeu. Deodata cu taierea imprejur pruncul primea si un nume ori Mantuitorul primeste un nume deja prestabilit fixat mai inainte. Alegerea numelui de Iisus nu a fost o intamplare si nici o simpla vointa a Maicii Domnului sau a Dreptului Iosif. Ei au fost instiintati ca Pruncul Care Se va naste va avea numele de Iisus. Acest nume a fost spus Maicii Domnului de catre ingeri inainte de a se fi zamislit Pruncul in pantecele ei. Numele de Iisus vine de la Iesua si inseamna ‘Dumnezeu mantuieste’. Noi punem nume copiilor care arata legatura lor cu Dumnezeu si cu sfintii Sai. De aici trebuie sa invatam ca numele pe care il purtam trebuie sa fie un nume sfant si trebuie sa punem nume de sfinti copiilor. Mai invatam din Evanghelia de astazi ca Pruncul Iisus a crescut nu numai fizic, ci mai mult a crescut duhovniceste. ‘Copilul crestea si se intarea cu Duhul’, spune Evanghelia, iar la sfarsit aflam din Evanghelia de astazi ca acest Prunc ‘sporea cu intelepciunea, cu varsta si cu harul’ inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Intelepciunea si varsta, care sunt daruri ale lui Dumnezeu, sunt sustinute de Harul lui Dumnezeu. Cresterea aceasta duhovniceasca depaseste cresterea fizica astfel incat la 12 ani cand merge cu Fecioara Maria si Dreptul Iosif la Ierusalim la intoarcere nu S-a intors cu ceilalti copii, ci a ramas in Templu. Şi L-au cautat trei zile in Ierusalim si L-au gasit in Templu stand de vorba cu cei mai invatati oameni ai Israelului din vremea aceea. Evanghelia spune ca Iisus ii asculta si adresa intrebari si toti se mirau de priceperea si de raspunsurile lui. La 12 ani cunostea toata Scriptura deoarece El era Dumnezeu-Cuvantul Care S-a facut om. Acest Dumnezeu-Cuvantul a inspirat cuvintele Scripturii. Ceea ce in Scriptura se vorbeste despre Mesia a fost inspirat de Dumnezeu-Cuvantul prin lucrarea Duhului Sfant. El talcuieste cuvintele Scripturii ca fiind Dumnezeu-Cuvantul Care a produs Scriptura. Scriptura a fost scrisa de oameni sfinti, dar inspirata de Dumnezeu, ori Dumnezeu-Cuvantul i-a inspirat si i-a facut sa scrie sau sa prevesteasca chiar si amanunte din viata lui Mesia Care va veni. Cand Maica Domnului L-a gasit pe Iisus in templu s-a mirat si a zis: ‘De ce ne-ai facut noua aceasta? Eu si tatal Tau, adica Dreptul Iosif, Te cautam de atata vreme’. Şi a venit raspunsul neasteptat: ‘Nu se cuvenea oare sa fiu intru cele ale Tatalui Meu?’ Dar ei n-au inteles ce a vrut sa spuna copilul. Şi Maica Domnului medita la aceste cuvinte, spune Sfantul Evanghelist Luca. Aceste cuvinte se refereau la Tatal Cel din Ceruri. La varsta de 12 ani avea cunostinta ca nu Iosif este Tatal Sau, ci Dumnezeu-Tatal din Ceruri, iar Templul era Casa lui Dumnezeu-Tatal Care reprezenta umanitatea lui Dumnezeu-Fiul, Templul prefigurat de Hristos. Şi se afla in Templu Cel la Care se referea Templul si se referea la umanitatea Lui. De aceea va spune ‘Darmati acest Templu si in trei zile Il voi zidi, adica Il voi invia’. Legatura dintre Hristos si Templu este legatura dintre chip si arhetip, dintre simbol si realitate. Templul era un simbol, un semn al Tainei lui Hristos in care trupeste locuieste plinatatea dumnezeirii. Vedem cat de mult a crescut cu duhul, adica duhovniceste Hristos Domnul. La varsta de 12 ani un copil nu poate sti in mod firesc atatea taine despre Dumnezeu. Şi parintii se mira de aceasta intelepciune a Lui si marii invatatori de Lege. De aici invatam ca varsta fizica poate sa fie adesea insotita de o maturitate mai avansata si un om poate creste in timp putin foarte mult duhovniceste. De aceea, sunt adesea oameni foarte intelepti, desi nu au o varsta prea inaintata. Avem in viata Bisericii o multime de duhovnici care la varsta de 30-40 de ani au ajuns foarte invatati si foarte intelepti incat se mirau si batranii de 80 de ani cata intelepciune poate fi, de pilda, in Sfantul Ioan Scararul pe care il numeau batranul cel tanar sau tanarul ce intelept, cel care a scris Scara virtutilor, ca un manual pentru viata monahala , a spus Preafericirea Sa, dupa cum ne informeaza Radio TRINITAS.In continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a elogiat personalitatea Sfantului Vasile cel Mare. Un alt om care a aratat ca intr-un timp scurt de pastorire a lucrat foarte mult cu multa intelepciune si cu ravna a fost tocmai Sfantul pe care il praznuim astazi, Sfantul Vasile cel Mare care a fost doar sapte ani arhiepiscop al Cezareei Capadociei intr-o vreme in care erau foarte multe erezii, foarte multa indisciplina a clerului, foarte multa tulburare a poporului si foarte mare tensiune intre bogati si saraci in vreme de seceta, in vreme de necazuri. Biserica si-a mentinut unitatea dreptei credinte. Lui i se datoreaza cel mai mult contributia lamuririi dogmei Preasfintei Treimi. El a facut distinctia dintre fiinta si persoana in Sfanta Treime si a aratat ca unitatea Sfintei Treimi este data nu numai de Fiinta dumnezeiasca unica, ci si de faptul ca Tatal este izvorul dumnezeirii si unitatea aceasta este si comuniune a Persoanelor Sfintei Treimi. Teologia lui profunda se vede in cartea Hexaimeronul care inseamna explicarea celor sase zile sau etape ale creatiei. Deja in secolul al IV-lea se spune ca aceste zile ale creatiei sunt etape in timp. Şi mai vedem in cartea respectiva cum el citeste intelepciunea lui Dumnezeu in creaturile lui Dumnezeu, in modul cum universul este organizat si de la arta se ridica duhovniceste la artist, de la creatie se ridica la Creator. Sfantul Vasile cel Mare, de asemenea, a aparat nu numai dumnezeirea Fiului, a lui Iisus Hristos, ci si dumnezeirea Duhului Sfant impotriva ereziei care nega dumnezeirea Duhului Sfant. Şi aceasta carte se numeste ‘Despre Duhul Sfant’. De la el avem rugaciunile importante ale Liturghiei pe care o savarsim astazi si care ii poarta numele si care se savarseste de 10 ori pe an si o multime de epistole publicate acum mai nou in trei volume. Studiile lui l-au facut sa inteleaga mai bine credinta crestina si sa o prezinte lumii pagane intr-o forma foarte erudita si elevata. Sfantul acesta este si un om practic. El a infiintat primele orfelinate, case de batrani, pentru bolnavi, calatori, saraci, toate unite intr-un orasel langa orasul Cezareea Capadociei si acesta s-a numit Vasiliada. Avea Biserica in mijloc si toate celelalte institutii filantropice se luminau din Sfanta Liturghie care este numita Filantropia, Dragostea lui Dumnezeu fata de oameni si se revarsau spre lume, spre oameni ca iubire a lui Dumnezeu manifestata prin mainile credinciosilor harnici si darnici si milostivi ca si Dumnezeu Cel milostiv. Sfantul Vasile cel Mare reprezinta pastorul model care in timp scurt a lucrat mult, care era intelept desi era destul de tanar. El s-a nascut in anul 330 si a murit in anul 379 si a pastorit ultimii noua ani din viata pamanteasca. Iata, nu conteaza atat de mult numarul anilor, cat numarul faptelor bune atunci cand trecem prin viata. Nu conteaza numarul anilor si nici functia, ci conteaza lumina pe care o raspandim in jurul nostru cat traim pe pamant. Nicolae Iorga spunea ‘Toti oamenii mor si se prefac in tarana, dar nu toti au lasat aceeasi lumina in timpul vietii lor pe pamant’. Unii au luminat, altii au fumegat. Depinde de trairea duhovniceasca a fiecaruia in relatie cu Dumnezeu si cu semenii, cat de mult au iubit pe Dumnezeu in rugaciune si cu semenii in fapte bune atata lumina au lasat in jurul lor si au adunat in interiorul sufletului lor lumina pe care o vor lua atunci cand se intalnesc cu Lumina lumii. Vedem ca Sfantul Vasile cel Mare este pentru noi rugator impreuna cu noi mai ales atunci cand savarsim Sfanta Liturghie care ii poarta numele. Este rugator pentru noi si mare invatator si dascal al lumii si ierarh. Sfantul acesta este foarte drag noua romanilor si de aceea avem peste 300 000 de romani care ii poarta numele si pentru ca el a avut o legatura speciala cu teritoriul tarii noastre, cu Dobrogea si cu Ţara Romaneasca, pentru ca a trimis aici misionari si avea rude pe teritoriul Daciei care se crestina incetul cu incet. Cand am serbat in 2009 Anul Sfintilor Capadocieni am facut pomenirea acestor legaturi ale Sfantului Vasile cel Mare cu multi dintre crestinii care au trait pe teritoriul tarii noastre in secolul al IV-lea. Asa se stie ca el a fost ruda cu Sfantul Sava de la Buzau si a cerut ca moastele lui sa fie duse in Capadocia . Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a vorbit si despre Anul Nou civil care este sarbatorit in fiecare an la 1 ianuarie. A treia sarbatoare pe care o praznuim astazi este Anul Nou civil. Noi avem si Anul Nou bisericesc la 1 septembrie, dar Anul Nou civil este fixat pentru societate ca un moment de trecere de la un an la altul la 1 ianuarie. Numele lunii ianuarie vine de la zeul Romanianus care avea doua fete sau doua frunti. O frunte orientata spre trecut si una spre viitor. Noi ne gandim la inceputul anului nou civil ce am facut in anul care a trecut, si bine si rau, si ce dorim sa facem ca bine pentru anul ce urmeaza. Este anul bilanturilor, dar pentru noi crestinii nu atat conteaza bilantul castigurilor sau pierderilor financiare, ci bilantul vietii duhovnicesti. Daca in anul 2010 am fost mai buni decat in 2009 sau nu si daca in anul in care am intrat dorim sa progresam, sa fim mai buni, sa ajutam mai mult, sa ne intarim mai mult in credinta, in rugaciune si fapte bune. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca timpul pe care il folosim sa fie timpul mantuirii noastre, timpul cresterii noastre duhovnicesti in intelepciune si in har, in legatura noastra cu Dumnezeu si in legatura noastra de binefacere, de ajutorare a semenilor. Tuturor va dorim ani multi si binecuvantati cu rodire de fapte bune si cu intarire de la Dumnezeu ca sa putem trece prin toate necazurile si ispitele, pentru ca numai cand suntem uniti cu Dumnezeu putem fi puternici. Daca incercam singuri sa trecem prin toate incercarile nu reusim .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 468

Id: 11089

Data: Jan 2, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).