Cuvantul Pr. Vicar eparhial Ionel Popescu la intronizarea IPS Mitropolit Ioan

]]>Cuvântul de felicitare al Pr. Vicar eparhial Ionel Popescu la întronizarea IPS Mitropolit Ioan: Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, Onoraţi reprezentanţi ai cultelor religioase, Stimate oficialităţi centrale şi locale, Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, Preacuvioase maici, Dragi oaspeţi din Episcopia Covasnei şi Harghitei şi din Petraniul Bihorului, Iubiţi credincioşi, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei şi Mitropolia Banatului au trecut, în toamna acestui an, prin momentul greu al despărţirii de vrednicul arhiepiscop şi mitropolit Nicolae Corneanu, care ne-a arhipăstorit vreme de 52 de ani. După aceste clipe de profundă durere, bunul Dumnezeu ne învredniceşte acum, la sărbătoarea Naşterii Fiului Său şi în pragul anului nou 2015, de bucurii negrăite, prin chemarea la cârma Bisericii bănăţene a noului nostru arhipăstor, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan Selejan, fost Arhiepiscop onorific şi întâistătător al Episcopiei Covasnei şi Harghitei. De aceea, 28 decembrie 2014 este pentru noi, clericii, monahii şi credincioşii bănăţeni, „ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”. Începem acum, cu Înaltpreasfinţia Voastră, Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, o etapă nouă în istoria Bisericii de pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, aşa după cum, în decembrie 1989, am început, prin jertfa eroilor martiri şi a luptătorilor din Timişoara şi din toată ţara, o viaţă nouă, izvorâtă din credinţa celor care au înfruntat cu pieptul gol gloanţele trase din armele criminalilor şi care au fost consideraţi vinovaţi că au avut puterea să strige: „Există Dumnezeu”, „Dumnezeu este cu noi”... şi să învoce ajutorul ajutorul Părintelui ceresc, rostind „Tatăl nostru...” şi „Crezul”. Acest oraş de pe malurile Begăi, în care s-a aprins flacăra libertăţii şi a demnităţii noastre, călcate în picioare de un regim totalitar, comunist şi fără Dumnezeu, Vă primeşte astăzi cu stâlpările bucuriei, ale nădejdii şi ale dragostei, aşa cum i-au primit înaintaşii noştri, în urmă cu mai bine de 100 de ani, pe vlădicii Ioan Popasu, Nicolae Popea şi Miron Cristea, veniţi la Caransebeş din cetatea spiritualităţii ardelene, Sibiul, şi credem că nu întâmplător, cel din urmă, din Topliţa Harghitei, unde Înaltpreasfinţia Voastră aţi arhipăstorit vreme de 20 de ani şi „aţi legat atâtea răni”. În felul acesta, Înaltpreasfinţia Voastră reveniţi pe plaiurile unde aţi lucrat în tinereţe, Vă apropiaţi de frumoasa ţară a Beiuşului natal, unde, aşa cum scria cineva, se văd mereu „torţele arzânde” ale credinţei şi ale spiritualităţii noastre bimilenare, de unde aţi plecat cu zeci de ani în urmă ca să înmulţiţi talanţii pe care i-aţi primit de la Tatăl ceresc. Studiile le-aţi făcut la vestita Şcoala Tehnică de Construcţii (în prezent Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi”) din Oradea şi la Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, dar Dumnezeu V-a chemat la o slujire înaltă în via Sa şi, după închinovierea la mănăstirea Lainici, aţi studiat Teologia la Craiova şi Sibiu. Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici V-a însoţit apoi, cu rugăciunile sale, în ascultările de stareţ al acelei mănăstiri, superior al aşezămintelor româneşti din Ţara Sfântă şi, împreună cu Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ-Hozevitul, V-au ajutat în greaua misiune de slujire a românilor ortodocşi din părţile Covasnei şi Harghitei, pentru care rămâneţi un adevărat părinte şi, prin rodnicele împliniri pe tărâm bisericesc, misionar, şcolar şi administrativ-gospodăresc, un demn urmaş al Sfântului Ierarh Andrei Şaguna. De altfel, numai prin rugăciunile acestor sfinţi aţi reuşit să duceţi „corabia acestei Biserici printre stânci”, pentru că, aşa cum spuneaţi într-un interviu, „drumul nostru este spre cer, spre Dumnezeu”. Osteneala celor 20 de ani de muncă, „din straja dimineţii şi până în noapte”, în eparhia Covasnei şi Harghitei s-a concretizat în ridicarea din temelii a zeci de biserici şi mănăstiri, sute de lăcaşuri de cult fiind renovate şi redate slujirii, fără a uita să „aşezaţi preoţi prin cetăţi”, cum îl îndemna Apostolul Pavel pe ucenicul său Timotei, episcopul Efesului, cu ajutorul cărora aţi menţinut aprinsă flacăra credinţei noastre dreptmăritoare în sufletul vrednicilor credincioşi şi aţi păstrat, totodată, identitatea românească. După aceşti 20 de ani de aspre nevoinţe, multe numai de Dumnezeu ştiute, încununate de rodnice împliniri, bunul Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi ale multor preoţi, monahi şi credincioşi bănăţeni, V-a ales, V-a chemat şi V-a rânduit să deveniţi arhipăstorul unei eparhii cu o istorie bogată şi prea de multe ori greu încercată, eparhie unde Evanghelia a fost adusă de negustorii, soldaţii şi funcţionarii romani şi despre care grăiesc peste veacuri, piesele paleo-creştine din secolele III-IV, descoperite aici de către arheologi. Fără a stărui prea mult asupra acestui aspect, precizăm, totuşi, că viaţa bisericească din părţile Banatului s-a aflat sub influenţa Bizanţului, fiind, în primele secole, sub jurisdicţia episcopilor din sudul Dunării. Străvechile mănăstiri din Banat, în număr de aproximativ 600, între care s-a aflat şi „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Morisena, Cenad, întemeiată de voievodul Ahtum, ori „Sfântul Gheorghe” de la Maidan (Oraviţa), stau mărturie în acest sens. Din păcate, stăpânirile otomană şi habsburgică, însoţite de strămutarea unor populaţii, au creat multiple greutăţi Bisericii din Banat. De aceea, centrele episcopale de aici au fost la Mehadia, la Timişoara şi la Caransebeş, uneori împreună cu Vârşeţul, deşi uneori românii bănăţeni s-au aflat şi sub jurisdicţia episcopilor ardeleni ori râmniceni. Vrednic de semnalat este faptul că, între 1650-1653, la Timişoara a păstorit Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, care a influenţat în mod deosebit viaţa duhovnicească a înaintaşilor noştri şi a rămas pentru totdeauna ocrotitorul nostru spiritual. Devenit spaţiu multiconfesional, multietnic şi pluricultural, Banatul s-a remarcat datorită bunei convieţuiri existente între români şi cei de alte credinţe ori etnii, ortodocşii bănăţeni apărându-şi însă „legea strămoşească”, adică dreapta credinţă, limba şi tradiţiile străvechi. Dorinţa bănăţenilor a fost mereu aceea de a avea o eparhie cu sediul la Timişoara, aşa cum cerea Eftimie Murgu la Marea adunare din 15/27 iunie 1848 de pe „Câmpia Libertăţii” din Lugoj, de a se înscrie între revendicările românilor şi aceea de a-şi avea „obişnuitul lor mitropolit”. Eforturile românilor ortodocşi din Banat au fost răsplătite după reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, când au fost reactivate Episcopia Caransebeşului şi cea a Aradului, cărora le-au fost arondate parohiile din partea sudică şi, respectiv, nordică a Banatului. Reînfiinţarea Episcopiei din Timişoara a fost posibilă abia în anul 1939, urmare stăruinţei multor credincioşi, în frunte cu Emanoil Ungureanu, a mitropolitului Vasile Lăzărescu şi a episcopilor Andrei Magieru de la Arad şi Veniamin Nistor de la Caransebeş, la 26 octombrie 1947 fiind ridicată la rang de Arhiepiscopie şi Mitropolie a Banatului. Mult s-au străduit vrednicii de pomenire mitropoliţii Vasile Lăzărescu şi Nicolae Corneanu să organizeze şi să înzestreze cu toate cele necesare această eparhie. Datorită lor avem acum 6 protopopiate cu 272 de parohii şi 70 de filii, 401 preoţi şi diaconi, 11 aşezăminte monahale, tipografie şi atelier de lumânări, Facultate de Teologie şi Liceu teologic, sute de profesori în învăţământul religios, multiple activităţi şi instituţii bisericeşti, culturale, economice, patrimoniale şi social-filantropice şi o viaţă duhovnicească bogată, întreţinută de ASCOR, Liga tinerilor creştini-ortodocşi, Asociaţia Creştin-Ortodoxă „Oastea Domnului”, Societatea Femeilor Creştin-Ortodoxe, diferite fundaţii şi asociaţii, grădiniţa „Troiţa” şi Şcoala Ortodoxă „Antim Ivireanul”. Toate aceste aşezăminte bisericeşti, împreună cu preacuvioşii şi preacucernicii părinţi, cu preacuvioasele maici şi cu ceata bunilor credincioşi, timişoreni şi bănăţeni, între care, la loc de frunte, se situează copiii din şcoli şi licee, tinerii ce studiază în universităţile bănăţene şi caută o viaţă duhovnicească autentică, precum şi repere morale ori intelectuale, Vă primim Înaltpreafinţite Părinte Mitropolit, ca pe trimisul lui Dumnezeu şi ca pe arhiereul care să ne dăruiască „hrana duhovnicească la bună vreme” şi să ne conducă pe calea raiului. Societatea în care trăim se confruntă cu tot mai multe provocări la adresa omului, a religiei în general şi a creştinismului în special, simte deja efectele secularizării, consumismul îşi întinde tentaculele peste tot, indiferentismul şi egoismul ne îngrijorează tot mai mult. Noi însă nu dorim să ne pierdem valorile credinţei şi ale neamului nostru, nu dorim să renunţăm la tezaurul de învăţături, virtuţi şi tradiţii moştenite de la înaintaşi, nu dorim să adunăm comori pe pământ, ci, aşa cum spuneaţi Înaltpreasfinţia Voastră, Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, dorim „să adunăm mai mult în cer”, să fim o Biserică vie şi dinamică, sfinţitoare şi mântuitoare. Iar acest lucru nu este posibil fără lucrarea arhiereului-episcop, chip al Arhiereului veşnic, Hristos, în care se arată deplinătatea harului. Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel mare şi veşnic, a împlinit lucrarea Sa ca arhiereu, învăţător şi păstor şi S-a adus pe Sine jertfă pe Cruce pentru mântuirea tuturor oamenilor. Arhiereul-episcop este şi el aşezat în Biserică pentru a-i conduce pe credincioşi pe calea mântuirii, având mereu înaintea ochilor sufleteşti convingerea că Dumnezeu îl întăreşte şi îl luminează prin Duhul Sfânt, Care „pe cele slabe le întăreşte şi pe cele de lipsă le împlineşte”. Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie, aşadar, de spiritualitate, de armonie şi de bună înţelegere, de stabilitate şi de unitate, aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Căci în Biserică trebuie să trăim ca într-o casă, adică trebuie să ne găsim cu toţii ca şi cum am fi un singur trup, după cum şi Botezul este unul şi masa este una şi izvorul este unul şi zidirea este una şi Tatăl este unul...”. Banatul încredinţat Înaltpreasfinţiei Voastre spre arhipăstorire are nevoie de „dialog deschis şi corect cu cei de altă credinţă şi naţionalitate”, ca să Vă cităm tot pe Înaltpreasfinţia Voastră, are nevoie de relaţii frăţeşti şi de căutare sinceră a unei mărturii comune aduse unicului Dumnezeu. Nu este vorba însă de a relativiza adevărurile teologice şi de a negocia ceea ce nu este negociabil, cum spunea un teolog al Bisericii noastre, adică credinţa, ci de a trata în duhul iubirii evanghelice, pentru a împlini cuvântul apostolului: „Un Domn, o credinţă, un Botez”. Pregătirea teologică pe care aţi acumulat-o în ţară şi în străinătate, experienţa dovedită în greaua misiune arhierească din Episcopia Covasnei şi Harghitei, modul paşnic în care aţi rezolvat nu puţinele probleme cu care aţi fost confruntat în 20 de ani de arhierie şi mărturisirea făcută chiar în ziua alegerii în scaunul de Arhiepiscop al Timişoarei şi de Mitropolit al Banatului, că Vă îndreptaţi spre Banat „cu dorinţa sinceră de a-L sluji pe Dumnezeu şi de a fi alături de credincioşi la bine şi la rău”, ne oferă garanţia sigură că relaţiile de bună colaborare între Biserica noastră şi celelalte confesiuni creştine ori religii de aici, dar şi cu fraţii români ortodocşi din Banatul sârbesc, statornicite, mai ales, de antecesorul Înaltpreasfinţiei Voastre, mitropolitul Nicolae Corneanu, vor fi păstrate şi chiar îmbunătăţite. Cu aceste gânduri, Vă mulţumim, Preafericite Părinte Patriarh, pentru aleasa purtare de grijă şi pentru dragostea părintească arătate în perioada cât aţi condus această eparhie în calitate de Locţiitor de Arhiepiscop şi Mitropolit, mulţumim ierarhilor Sfântului Sinod pentru alegerea noului nostru arhipăstor şi Preasfinţitului Părinte Episcop-vicar Paisie Lugojanul, care nu a precupeţit niciun efort în ultima perioadă de timp pentru bunul mers al vieţii bisericeşti în eparhia noastră şi rugăm pe bunul Dumnezeu să Vă dăruiască, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, ani mulţi şi binecuvântaţi, cu rodnice împliniri duhovniceşti şi cu alese bucurii în fruntea Arhiepiscopiei Timişoarei şi a Mitropoliei Banatului. Preot dr. Ionel Popescu, Vicar eparhial

Download: Click for download attached file: Cuvantul Pr. Vicar eparhial Ionel Popescu la intronizarea IPS Mitropolit Ioan

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 543

Id: 46899

Data: Dec 28, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).