Preafericirea Voastra, Preafericite Parinte Daniel, Patriarh al Romaniei,Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre, iubiti frati in Domnul si impreuna liturghisitori, Excelentele voastre, Domnilor reprezentanti ai autoritatilor de Stat, Binecuvantat popor al lui Dumnezeu,In Taina Dumnezeiestii Euharistii se arata si se exprima in chip desavarsit dragostea nemarginita, mila si prezenta iubitoare vesnica a lui Dumnezeu in lume. Totodata, Taina Jertfei Domnului arata calea duhovniceasca pe care avem datoria sfanta sa o strabatem in viata, ca sa dam marturia cea buna si sa devenim sfesnice luminoase si sare a pamantului. In felul acesta, urmam pilda Sfintilor Bisericii noastre, care, pasind pe calea cea stramta, s-au facut, pentru totdeauna purtatori ai Harului Sfantului Duh.Astazi, avem deosebita cinste de a savarsi sfanta slujba a Jertfei nesangeroase alaturi de Preafericirea Voastra, raspunzand cu placere la invitatia pe care ne-ati adresat-o cu amabilitate, in duhul dragostei fratesti, aceea de a vizita Preasfanta Biserica din Romania si de a praznui impreuna sfanta pomenire a Cuviosului Dimitrie cel Nou, Aparatorul si Ocrotitorul Bucurestilor. Pentru poporul roman, pomenirea acestui Sfant, care se savarseste intru miros de buna mireasma duhovniceasca, inseamna izbavirea din nevoi si intarire in dreapta credinta.Cuviosul Dimitrie L-a iubit din tot sufletul pe Hristos, s-a luptat lupta cea buna a bunei credinte si a preaslavit pe Dumnezeu in cuvant si fapta. El a primit din belsug Dumnezeiescul Har si, mai ales, harisma facerii de minuni, intrucat si-a trait viata sub semnul rabdarii in tacere, al privegherii in rugaciune, al acriviei in implinirea vointei dumnezeiesti, luand aminte totdeauna la marturisirea adevarului Evanghelic.Slavit sa fie, asadar, numele Preabunului Dumnezeu, Care necontenit evidentiaza roadele lucrarii Sfantului Duh in mijlocul neamului sfant al crestinilor ortodocsi, si-i arata lumii pe sfintii Sai, din toate veacurile, de la inceputul raspandirii cuvantului Sfintei Evanghelii pana in zilele noastre.In formularea propovaduirii cuvantului Sfintei Evanghelii, un rol determinant l-au avut, pentru intreaga Biserica, deschizatorii de drumuri in tainele teologiei, care au trait pe pamantul Egiptului. Dupa predicarea cuvantului lui Dumnezeu cel de viata purtator si mucenicia, la anul 68 dupa Hristos, a Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu, Luminatorul Egiptului, in aceasta tara roditoare a Nilului, au aparut mari personalitati crestine, intre care se numara scriitori bisericesti ca Origen, Clement Alexandrinul si Panten, asceti si monahi precum Sfantul Antonie cel Mare, Cuviosii Pahomie, Pimen si Isidor Pelusiotul, Parinti si invatatori ai lumii, cum au fost Arhiepiscopii si Patriarhii Alexandriei, Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Chiril si Sfantul Ioan cel Milostiv. Acestia, gasind aici un pamant roditor duhovniceste, au dezvoltat invatatura crestina si au facut sa straluceasca peste veacuri lumina ei. Aceasta invatatura constituie comoara duhovniceasca de mare pret lasata ca patrimoniu sfant celorlalte Biserici Ortodoxe.Mostenirea transmisa de ei a stat la originea legaturilor duhovnicesti dintre stravechea Biserica a Alexandriei si Biserica Ortodoxa Romana. Sunt legaturi trainice statornicite de veacuri si calite in focul trecerii timpului. Ele au luat forma sustinerii reciproce in momentele critice de rascruce ale istoriei bisericesti, in general, si mai ales ale perioadei cuprinse intre sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVIII-lea. Asa au inaintat Bisericile Noastre impreuna, pe caile istoriei, in duhul iubirii fraterne.Pe de o parte, Biserica Alexandriei, prin intermediul unor patriarhi, mitropoliti, episcopi si simpli clerici sau monahi, a oferit un nepretuit ajutor misionar si teologic Bisericii Romane, in lupta dusa pentru pastrarea identitatii ortodoxe autentice in fata influentelor religioase apusene. La randul ei, Biserica Ortodoxa Romana si domnitorii Principatelor dunarene au oferit in schimb sustinere materiala Tronului Patriarhal al Sfantului Marcu darul sustinerii materiale, dar de importanta vitala pentru supravietuirea sa in vremurile grele ale dominatiei otomane. Caracteristic este faptul ca, dintre cei 17 patriarhi care au pastorit in Alexandria, de la sfarsitul secolului al XVI-lea pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, 10 au calatorit in Principatele dunarene, unde au propovaduit credinta adevarata si au combatut prozelitismul subversiv exercitat de propaganda catolica. Doi dintre ei, patriarhii Mitrofan Critopulos si Nichifor au trecut la cele vesnice in cursul calatoriilor facute in Ţarile Romane, in timp ce patriarhul Matei Psaltul a fost intronizat in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti. Desigur, nu este intamplator faptul ca, in aceasta perioada, urca pe Tronul Sfantului Evanghelist Marcu arhipastori apartinand, prin devotament, Bisericii Rasaritene de pretutindeni, si care au fost straluciti aparatori ai dogmelor credintei dreptmaritoare, in frunte cu Sfintii Meletie Pigas si Chiril Lucaris, patriarhii Alexandriei.Primul dintre ei, Sfantul Meletie Pigas (1590-1601) incuraja si ridica moralul voievozilor Mihnea al II-lea al Ţarii Romanesti si Petru cel Şchiop al Moldovei, prin scrisori adresate lor inca din vremea cand era protosinghel al Tronului alexandrin. Totodata, manuscrise cu operele sale privind invatatura de credinta Ortodoxa si combaterea primatului papei de la Roma circulau si in Ţarile Romane, pentru luminarea dreptcredinciosilor crestini. Dar, si ca loctiitor al Tronului Ecumenic, dupa moartea patriarhului Ieremia, in septembrie 1597, Meletie Pigas a aparat revendicarile indreptatite ale romanilor, in calitate de mijlocitor intre Inalta Poarta si Voievodul Ţarii Romanesti, Mihai Viteazul. De asemeanea, al doilea dintre ei, Sfantul Chiril Lukaris, insotit de catre viitorul patriarh al Alexandriei, Mitrofan Critopoulos, vizita, pe la anul 1613, Ţara Romaneasca la invitatia Voievodului Radu Mihnea. In cursul sederii de doi ani, aici, a strabatut neobosit Principatele pomane si, prin cuvantari si predici, a contribuit substantial la luminarea credinciosilor din Ţarile Romane, in ceea ce priveste deosebirile dogmatice dintre ortodocsi si catolici. El a savarsit si slujba de sfintire a bisericii Manastirii Sfanta Treime, din Bucuresti, astazi Manastirea Radu Voda. Totodata, el a primit multe donatii, intre care, la loc de frunte se afla inchinarea Manastirii Adormirea Maicii Domnului din Stanesti-Valcea, Patriarhiei Alexandriei. Veniturile realizate din gestionarea proprietatilor dependente de aceasta manastire, dar si de alte manastiri, care aveau sa fie inchinate mai tarziu, au sustinut substantial Tronul Patriarhal, pana la confiscarea averilor manastiresti in luna decembrie 1863.A doua calatorie misionara in Ţara Romaneasca a patriarhului Chiril Lukaris a avut loc la inceputul anului 1620, cu putin timp inainte ca Sfantul Sinod al Tronului Ecumenic - atunci vacant - sa-l transfere din Alexandria la Constantinopol. Pastorirea sa, plina de peripetii, nu i-a ingaduit sa viziteze inca o data Ţarile Romane, insa a pastrat legaturi de suflet cu locuitorii acestora, chiar pana la moartea sa muceniceasca, in 27 iunie 1638.Cu toate acestea, calatorii misionare pe pamantul romanesc au efectuat si alti intaistatatorii din Alexandria. Astfel, la anul 1618, este mentionata in documente prezenta la Targoviste a patriarhului Gherasim Spartaliotis (1620-1636), ca arhimandrit atunci; din corespondenta acestuia reiese ca, in deceniul al III-lea al secolului al XVII-lea, s-a ingrijit sa trimita grupuri de propovaduitori in Principatele dunarene, sub indrumarea preotului Ioanichie, viitor patriarh al Alexandriei. De asemenea, Partenie I, Patriarhul Alexandriei (1678-1688), a intreprins si el calatorii misionare in Ţarile Romane pentru a le oferi sprijin spiritual. Astfel, in anul 1683, acesta a dat binecuvantarea pentru traducerea in limba romana a Dumnezeiestii Liturghii si publicarea acesteia intr-o editie noua, la Iasi de catre mitropolitul Dosoftei. Succesorul sau in tronul patriarhal, Sfantul Gherasim Palladas (1688-1710) a mentinut stranse legaturi cu domnitorii romani. Impreuna cu Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, in timpul celei de a treia calatorii in Ţarile Romane, a instalat in Tronul Mitropolitan din Bucuresti pe Antim Ivireanul, episcopul Ramnicului, in Duminica Ortodoxiei din anul 1708. Legaturi stranse cu domnitorii si poporul roman a avut si Patriarhul Samuil Kapasulis al Alexandriei (1710-1723). Persoana lui se bucura de o apreciere si incredere atat de mare, incat, in cursul sederii sale de trei ani in Ţarile Romane, intre 1715-1718, a fost chemat, ca unul care avea titlul de judecator al lumii, sa rezolve chestiuni delicate ce provocau disensiuni. Parintele duhovnicesc al domnitorului Constantin Mavrocordat a fost Patriarhul Matei (1746-1765), denumit psaltul, pe vremea cand era staret al Manastirii Zlatari din Bucuresti, cu titlu de Mitropolit al Libiei. Pe toata durata patriarhatului sau, Matei a purtat corespondenta familiara cu domnitorul Ţarii Romanesti. Scrisorile sale poarta amprenta dragostei parintesti fata de binefacatorul sau si a dispozitiei inepuizabile de a-l calauzi si sfatui oricand. Despre continuarea acestor legaturi exista multe marturii in corespondenta patriarhala. Cu toate acestea, calatoriile Intaistatatorilor Bisericii din Alexandria au incetat, in primul rand, din cauza evolutiilor istorice, a tulburarilor si reasezarilor din Imperiul Otoman. Traditia vizitelor efectuate de patriarhii Alexandriei in Ţarile Romane a fost reinviata, in luna iunie a anului 1958, de catre Patriarhul Hristofor al II-lea (1939-1967), cu prilejul aniversarii unui deceniu de patriarhat al pururea pomenitului Patriarh Justinian al Romaniei (1948-1977). Aceasta fusese precedata de vizita la Alexandria, in luna mai a anului 1927, a primului patriarh al Romaniei, Miron Cristea (1925-1939). Vizita Patriarhului Miron constituia expresia recunostintei pentru acordul dat de stravechea noastra Patriarhie, atat pentru proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane (25 aprilie 1885), cat si pentru ridicarea acesteia la demnitatea de Patriarhie (25 februarie 1925). Legaturile spirituale s-au reinnoit prin vizita efectuata, la sfarsitul anului 1971, de catre Patriarhul Nicolae al VI-lea al Alexandriei (1968-1986), care a participat la praznuirea pomenirii Cuviosului Dimitrie cel Nou, sarbatorit astazi. La randul sau, Patriarhul Justinian al Romaniei a participat la sfintirea resedintei patriarhale din Alexandria, in ziua de 29 noiembrie 1971. In sfarsit, pururea pomenitii nostri inaintasi, binecunoscutul Partenie al III-lea, parintele Nostru duhovnicesc, si Petru al VII-lea au vizitat Biserica din Romania in anii 1996 si, respectiv, 2003. Atunci, am avut si eu binecuvantarea, sa fac parte din delegatia insotitoare a pururea pomenitului Patriarh Partenie al III-lea, in cursul vizitei sale in Romania pe atunci avand demnitatea de episcop de Cirene. Iar astazi, dam slava Domnului nostru Iisus Hristos, Intemeietorul Bisericii, ca revenim in pelerinaj la Bucuresti, in calitate de Intaistatator al Tronului patriarhal din Alexandria, care detine locul al II-lea in Dipticele Bisericii Ortodoxe si, totodata in calitatea de continuator al legaturilor noastre fratesti. Preafericirea Voastra, Prin cuvantul nostru, am incercat sa prezentam din punct de vedere istoric relatiile multi-seculare desfasurate in duhul dragostei in Hristos si al reciprocitatii care calauzesc Bisericile Noastre. Ceea ce dorim sa subliniem este faptul ca aceste relatii sincere si foarte bune vor continua spre slava lui Dumnezeu si spre folosul sufletesc al poporului crestin din Patriarhiile noastre. Prin aceste relatii urmarim, totodata, sa dam impreuna marturia ortodoxa in fata lumii contemporane atat de tulburate. Lumea doreste sa cunoasca Adevarul astazi, cand au loc multe schimbari radicale la nivel mondial. Responsabilitatea noastra este sa proclamam cu timp si fara timp unitatea pe care o avem in legatura dragostei si sa ramanem statornici in tot ceea ce Sfanta noastra Biserica a instituit prin Sinoadele ecumenice si locale. Continuitatea istorica si legatura dragostei constituie premiza indiscutabila si, totodata, certitudinea ca trairea duhovniceasca a Bisericii se va continua si in viitor. Pe de o parte, se va continua in centrele bisericesti si in jurisdictiile lor, asa cum acestea au fost clarificate si stabilite irevocabil prin sfintele canoane si tomosurile de intemeiere a Bisericilor, iar pe de alta parte se va propovadui la toate neamurile, dupa porunca lui Hristos Cel Inviat: Mergand, invatati toate neamurile , in spiritul fidelitatii fata de mostenirea duhovniceasca lasata de Sfintii Apostoli. Iata care este cerinta noilor realitati sociale si culturale: sprijinirea reciproca si intrajutorarea tuturor, intrucat lucrarea Patriarhiilor, fie stravechi, fie aparute ulterior in istorie, este unitara, asa cum Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica este neimpartita. Incheind cuvantul nostru, Va multumim calduros pentru dragostea, primirea cordiala si ospitalitatea Preafericirii Voastre. La randul nostru, Va incredintam ca cinstim si respectam Biserica Ortodoxa Romana si Sfantul Sinod al Inaltpreasfintitilor si Preasfintitilor arhierei din jurul Preafericirii Voastre. In aceste momente, Va imbratisam pe toti cu sarutarea frateasca a dragostei in Domnul. Cu aceeasi sarutare, imbratisam cinstitul cler, care slujeste jertfelnic Biserica lui Hristos din Romania. Imbratisam pe nevoitorii monahi si monahii si pe intregul popor roman credincios. Tuturor le impartasim, din toata inima, binecuvantarea Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu, Luminatorul si Ocrotitorul Patriarhiei Noastre, prin cuvintele Sfantului Apostol Pavel adresate Efesenilor Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti. (Efeseni 1, 17-18). Amin!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 569

Id: 17462

Data: Oct 27, 2011

Imagine: