Cuvantul reprezentantului Patriarhiei Ecumenice la manifestarile organizate cu prilejul aniversarii a 650 de ani de la intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei

Cuvantul reprezentantului Patriarhiei Ecumenice, Inaltpreasfințitul Mihail, Mitropolitul Austriei, la manifestarile sarbatorești organizate de Patriarhia Romana cu prilejul aniversarii a 650 de ani de la intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei (București, 27 octombrie 2009):Preafericirea Voastra, Preafericite Parinte Daniel, Patriarh al Romaniei, Sanctitatea sa Bartolomeu, Patriarhul nostru Ecumenic și Sfantul Sinod din jurul Sanctitații Sale au incredințat smereniei mele, in calitatea de reprezentant al Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos, Biserica Mama din Constantinopol sa aduc Preafericirii Voastre, Arhiepiscopul Bucureștiului, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei și Patriarhul Romaniei și, prin Fericirea Voastra, cinstitei Ierarhii, evlaviosului cler și binecredinciosului popor al Preasfintei Biserici Ortodoxe din Romania, Biserica sora, imbrațișarea dragostei din partea Sanctitații Sale, salutul pacii din partea cinstitei noastre Patriarhii Ecumenice, și expresia marii lor bucurii cu prilejul sarbatoririi solemne, astazi, ziua pomenirii Sfantului Dimitrie cel Nou, aparatorul orașului București, a implinirii a 650 de ani de la intemeierea și inalțarea Ungrovlahiei la treapta de Mitropolie, in anul 1359. Aniversarea evenimentelor istorice in general, dar mai ales a celor bisericești, evenimente care au inregistrat și au pecetluit trecutul, exprima și verifica prezentul, descriu dinainte și determina viitorul, constituie o datorie sacra. Astazi, in București, la aceasta intrunire interortodoxa, slavim cu o gura și o inima pe Dumnezeu, Cel in Preasfanta Treime laudat, deoarece suntem membrii și fii ai Bisericii, celei Una, Sfanta, Soborniceasca și Apostoleasca; totodata savarșind pomenirea unui insemnat eveniment bisericesc, care constituie o etapa și cotitura in istoria bisericeasca și culturala a acestei țari, adica participand la a 650 aniversare a Mitropoliei Ungrovlahiei, ne ducem la inceputurile de Dumnezeu binecuvantate și cu haruri daruite ale Preasfintei Biserici Ortodoxe din Romania, care, cu trecerea veacurilor, in anul 1885 a fost proclamata Biserica Autocefala de catre Patriarhia Ecumenica și din anul 1925 a fost imbracata in haina de porfira a vredniciei patriarhale. Acum prin fața ochilor minții mele se perinda emoții sfinte, care leaga viața indelungata, cu haruri daruita dar și plina de peripeții a Sfintelor noastre Biserici Ortodoxe, Biserici surori in duh, in mucenicie și suferințe și mai ales emoțiile care unesc viața Patriarhiei Ecumenice și a Bisericii Ortodoxe Romane, pana mai de curand Biserica fiica iar acum Biserica sora mai tanara. Mintea mea se indreapta cu adanca evlavie atat spre fericitul intru adormire patriarh al Constantinopolului, Calist I, și spre Imparatul Ioan al V-lea Paleologul, carora se datoreaza hotararea intemeierii Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei de catre Patriarhia Ecumenica, cat și spre Voievodul Alexandru Basarab și spre intaiul Mitropolit al Ungrovlahiei, Iachint Critopoulos, adus de la Vicina, care de curand a fost trecut in calendarul sfinților Bisericii Ortodoxe Romane. Dupa intemeiere, pe scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei s-au urcat arhierei straluciți, cei mai mulți dintre ei fiind greci, de neam care au desfașurat o activitate pe masura prestigiului, importanței și faimei acestei Mitropolii, care s-a aflat in frunte in ceea ce privește cultura, civilizația și progresul social din aceasta eparhie. In sfarșit, imi aduc aminte de Sfantul Nifon, Patriarh Ecumenic, al carui cinstit nume este strans legat de organizarea vieții bisericești din Ungrovlahia. Aceasta viața bisericeasca s-a continuat de-a lungul veacurilor in libertate și robie prin slava și necinste, prin defaimare și lauda (II Cor. 6,8) Ne aducem bine aminte de toți și suntem tuturor recunoscatori, pentru toate! Ii fericim pe acei Parinți, Invațatori, mucenici și marturisitori, știuți și neștiuți. Preafericirea Voastra, Crucea a pecetluit trupul și viața Bisericii Ortodoxe Romane de-a lungul veacurilor, pana in zilele noastre. Semnele cuielor ateismului, indiferentismului religios și secularizarii dau marturie despre faptul ca Biserica nu traiește conform stilului de viața al veacului acestuia . Rastignita, ea biruiește de fiecare data pe cei care o rastignesc, deoarece, traind realitatea Crucii, propovaduiește Invierea. Și, cu ajutorul Domnului, Preasfanta Biserica Ortodoxa Romana, iși traiește invierea! De aceea, Preafericirea Voastra, Patriarhia Ecumenica și Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, cunoscand foarte bine, din experiența proprie, aceasta realitate, dar, in același timp, recunoscand contribuția insemnata pe care Patriarhia Romana, la carma caruia, astazi, Va aflați Preafericirea Voastra, o aduce la re-invierea Poporului Roman și Bisericii sale, precum și rolul ei in ceea ce privește mantuirea și realitatea interortodoxa contemporana, felicita pe Preafericirea Voastra, conducatorul bisericesc stralucit, recunoscut la scara panortodoxa. Aceleași felicitari adreseaza Bisericii Romane cu prilejul acestui remarcabil eveniment, vrednic de toata lauda, rugandu-se ca Domnul sa binecuvanteze și sa apere și sa pazeasca de toata uneltirea vrajmașilor vazuți și nevazuți, Patriarhia Romana, pe cinstitul ei Intaistatator și pe tot poporul roman, in veacul veacurilor. Totodata adreseaza prin gura smeritului lor reprezentant salutul paulin: Fraților, bucurați-va in Domnul! Iar de la Domnul pacea lui, care covarșește toata mintea! Pace voua! Pace tuturor! Slava Lui pentru toate! Amin!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 607

Id: 3065

Data: Oct 27, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).