Duminica a 5-a din Postul Mare este dedicata Cuvioasei Maria Egipteanca, despre a carei viata a scris Sfantul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Calatoria duhovniceasca prin Post Mare marcheaza in aceasta Duminica semnificatia ascetica a celei de-a doua parti a Postului Sfintelor Pasti si arata cat de minunate sunt roadele pocaintei, dupa cum spune un tropar din canonul praznicului: 'Intru adanc de necuviinte mari pogorandu-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gand mai bun in chip lamurit la virtutea cea desavarsita prin fapta, minunand, Cuvioasa Maica Marie, firea ingerilor'.Traia undeva intr-o manastire a Palestinei un ieromonah pe nume Zosima care, prin nevointe si osteneli pustnicesti, tulburat de unele ganduri, ca si cum el ar fi fost desavarsit in toate cele, vorbea in sinea sa: 'Oare este pe pamant vreun monah care sa ma poata folosi pe mine si sa-mi arate vreun fel de pustnicie pe care eu nu l-am facut? Oare, aflase-va in pustie vreun om ca sa-mi covarseasca lucrurile mele?' Acestui monah i s-a aratat ingerul si i-a zis: 'O, Zosima, precum era cu putinta unui om, bine te-ai nevoit si bine ai trecut pustniceasca alergare. Insa nimeni nu este intre oameni care s-ar putea arata pe sine ca este desavarsit. Mai multa iti e nevointa ce iti sta inainte, decat aceea pe care ai facut-o pana acum, pe care tu nu o stii. Dar ca sa cunosti cate cai sunt spre mantuire, iesi din pamantul tau, precum alta data Avraam cel vestit intre patriarhi, si mergi intr-una dintre manastirile ce sunt pe langa raul Iordan.'Cuvioasa Maria Egipteanca a fost descoperita tocmai de catre acest ieromonah Zosima, care iesise dintr-o manastire din apropierea Iordanului, conform randuielii monahilor de acolo, in prima Duminica din Post, dupa Sfanta Liturghie. Ei aveau sa se intoarca in ziua praznicului Stalparilor, cu constiinta propriilor osteneli pe calea desavarsirii prin post si rugaciune. Dupa 12 zile de mers, el a intalnit-o pe sfanta, care se indeparta de el, trecand pe malul celalalt al unui parau uscat.'Ava Zosima, iarta-ma pentru Domnul, ca nu pot sa ma arat tie, caci sunt femeie goala, precum ma vezi, si trupul imi este neacoperit; ci, daca voiesti sa-mi dai mie, femeii celei pacatoase, rugaciunea si binecuvantarea ta, arunca-mi ceva din hainele tale, ca sa-mi acopar goliciunea mea si, intorcandu-ma catre tine, voi primi rugaciunea de la tine', a spus aceasta.'Ţie ti se cade sa ma binecuvantezi'Auzindu-se strigat pe nume de catre o femeie pe care nu o intalnise pana atunci, Zosima a fost cuprins de frica si de spaima.Dupa ce i-a dat femeii o haina veche si rupta ca sa se acopere cu ea, Zosima a cazut la pamant cerand binecuvantare de la aceasta femeie care il strigase pe nume. La fel a facut si femeia, care i-a zis: 'Parinte Zosima, tie ti se cade sa ma binecuvantezi si sa faci rugaciune, pentru ca tu esti cinstit cu vrednicia preotiei si, stand de multi ani inaintea Sfantului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeiestilor Taine'.Sfanta se ridica in vazduh atunci cand se rugaIn cele din urma, batranul Zosima i-a dat binecuvantare femeii zicand: 'Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce voieste mantuirea sufletelor omenesti'.Dupa ce s-a interesat cuvioasa despre felul in care mai vietuiesc crestinii si imparatii, despre cum sunt sfintele biserici, cei doi au hotarat sa se roage. In vremea cand statea el la rugaciune, ridicandu-si ochii din pamant, a vazut-o pe sfanta inaltata de la pamant, 'ca un cot, stand in vazduh si rugandu-se'. Cunoscandu-i gandurile, Cuvioasa Maria Egipteanca i-a zis batranului calugar: 'Pentru ce parinte Zosima te tulbura gandurile ca de o nalucire, zicandu-ti ca sunt duh si rugaciunea o prefac? Te rog, cu adevarat, fericite parinte, sa fii incredintat ca sunt o femeie pacatoasa, si cu Sfantul Botez ingradita, si nu sunt duh in nalucire, ci pamant, praf si cenusa, trup cu totul, negandind nimic duhovnicesc'. Şi zicand acestea, si-a insemnat cu semnul sfintei cruci fruntea, ochii, gura si pieptul, spunand: 'Dumnezeu, parinte Zosima, sa ne izbaveasca de cel viclean si de cursele lui, ca multe sunt razboaiele lui asupra noastra'.Dupa acestea, parintele Zosima a aflat viata sfintei. Smerita, dupa o viata desfranataCuvioasa Maria s-a nascut in Egipt. La 12 ani, a plecat la Alexandria, lepadata de dragostea parintilor, unde timp de 17 ani s-a dedat la desfranare trupeasca. Intr-un an, a plecat la Ierusalim, cu o corabie, la praznicul Inaltarii Sfintei Cruci.Dar, dorind sa intre in biserica, nu reusea. Abia atunci si-a dat seama ca nu putea intra in casa Domnului din cauza vietii pe care o ducea. 'Şi abia oarecand mi-am revenit in simtire si am inteles care a fost pricina ce ma oprea a vedea lemnul facator de viata al Crucii Domnului. Pentru ca se atinsese de ochii inimii mele lumina Domnului cea stralucita, care lumineaza ochii cei sufletesti, aratandu-mi ca tina faptelor mele imi opreste intrarea in biserica. Deci, am inceput a plange, a ma tangui si a ma bate in piept, scotand suspinuri din adancul inimii mele', spune aceasta.Apoi s-a rugat cu lacrimi la icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: 'Porunceste ca sa-mi fie si mie neoprita intrarea in biserica si nu ma lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel nascut din tine, Care Şi-a dat sangele Sau pentru a mea izbavire. Porunceste, o Stapana, ca si mie, nevrednicei, sa mi se deschida usa, spre inchinarea dumnezeiestii Cruci, si sa-mi fii tu mie chezasuitoare preavrednica de credinta catre Cel ce S-a nascut din tine, cum ca de acum nu-mi voi intina trupul cu niciun fel de spurcaciune a necuratei desfranari, ci dupa ce voi vedea Lemnul cel Sfant al Crucii Fiului Tau, ma voi lepada cu totul de lume si de cele din ea si indata voi iesi oriunde, tu singura, ca o chezasuitoare a mantuirii mele, ma vei povatui pe mine'. Dupa rostirea acestei rugaciuni, a reusit sa intre in biserica si sa se inchine la Sfanta Cruce. Dupa ce a multumit apoi Maicii Domnului pentru ascultarea rugaciunii, plecand, la iesire, a auzit o voce care i-a spus: 'De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla'.Da tarana taraneiA doua zi, povatuita de Maica Domnului, a trecut cu o luntre Iordanul, ajungand la Biserica Sfantului Ioan Botezatorul, in imediata apropiere a locului in care fusese botezat Mantuitorul Iisus Hristos, unde s-a impartasit cu Preacinstitele si de viata Facatoarele Taine ale lui Hristos, retragandu-se apoi in pustie pentru 47 de ani. In tot acest timp, s-a hranit din cele trei paini cu care plecase si cu ierburile crescute in nisip, luptandu-se cu 'poftele cele nebunesti'. In urma rugaciunilor neincetate rostite cu lacrimi ziua si noaptea, harul lui Dumnezeu s-a pogorat asupra ei intarind-o si ajutand-o sa supravietuiasca si sa-si mantuie pacatele, caci s-a hranit si s-a acoperit 'cu cuvantul lui Dumnezeu, care cuprinde toate, ca nu numai cu paine va fi omul viu.'Auzind acestea, Zosima s-a pornit a i se inchina sfintei, strigand cu lacrimi in ochi: 'Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari si infricosate, slavite, minunate si negraite, carora nu este numar! Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce mi-a aratat mie cate bunuri daruieste celor ce se tem de El! Cu adevarat Doamne, nu parasesti pe cei ce te cauta pe Tine'!Iar ea, apucandu-l pe batran, nu l-a lasat sa se inchine ei.Maria i-a cerut apoi preotului, ca in anul urmator, sa nu mai iasa, conform randuielii din manastire, ci, in seara Cinei celei de Taina, sa ia intr-un vas sfant din Facatorul de viata Trup si Sange al Lui Hristos, Dumnezeul nostru, si sa vina sa o impartaseasca, 'de partea cealalta a Iordanului, care este aproape de locuinta lumeasca… pentru ca de cand m-am impartasit cu ele in biserica Mergatorului Inainte, pana acum sfintenia aceea nu am dobandit-o',. Şi dupa ce a fost impartasita, conform cererii cuvioasei, batranul monah a venit si in anul urmator la locul de intalnire. Numai ca de data aceasta a gasit-o moarta pe cuvioasa, cu urmatorul text scris pe pamant: 'Parinte Zosima, ingroapa trupul smeritei Maria la locul acesta. Da tarana taranei si te roaga Domnului pentru mine, care am raposat in noaptea mantuitoarelor patimi ale lui Hristos, dupa impartasirea dumnezeiestii Cine celei de Taina'.Cu ajutorul unui leu care slujise Cuvioasei, Zosima a reusit sa-i ingroape trupul, dupa care, intors in manastire, a povestit fratilor tot ceea ce aflase despre aceasta sfanta, meditand, cu siguranta mai adanc, pana la vremea chemarii la Domnul, la modelul de desavarsire ascetic, prin pocainta si fapta, pe care il intruchipa cuvioasa pustiului, desavarsire despre care gandise candva cu trufie ca el o atinsese deja (Articol realizat de Dumitru Manolache si publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 21 martie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 521

Id: 5211

Data: Mar 21, 2010

Imagine: