Biserica Ortodoxa cinsteste pe Sfinților Ioan Casian și Gherman din Dobrogea la 29 februarie, în anii bisecti. Pentru ca anul acesta nu este bisect, ziua lor de praznuire este 28 februarie. În cele ce urmeaza va prezentam câteva informatii privind viata Sfântului Gherman:

Pâna în anii din urma nu s-a scris nimic despre un vrednic fiu al Dobrogei noastre, despre Cuviosul Gherman daco-romanul, desi numele sau era mentionat adeseori în opera literara a prietenului sau, Sfântul Ioan Casian. Abia în anul 1989, mitro­politul Antonie al Ardealului l-a scos din uitare si i-a facut cu­noscut chipul luminos de teolog si de calugar înduhovnicit. Putine date despre viata si cultura acestui mare straromân se gasesc în cartea lui Ioan Casian intitulata Convorbiri cu Parintii. De aici aflam ca ei „se împrietenisera înca de când erau copii de scoala, apoi în oaste, precum si în viata calugareasca", înseamna ca si Gherman era tot un daco-roman din Scythia Minor - ca si Ioan Casian -, ca învatasera într-o scoala din regiune - probabil manastireasca - si ca si-au facut împreuna serviciul militar în armata romana. Iar în alt loc, Ioan Casian scria: „Amândoi eram nedespartiti din vremea primelor lupte din oastea duhovniceasca; am vietuit împreuna atât printre cenobiti, cât si în pustie si fiecare - pentru a ne arata prietenia strânsa unul fata de altul si scopul comun - aveam obiceiul sa zicem ca nu eram decât o minte si un suflet în doua trupuri”. Din alte relatari ale lui Casian se desprinde ca era mai în vârsta decât el, deci se nascuse prin anul 355.

În jurul anului 380 cei doi prieteni - si cu sora lui Ioan Casian - au plecat într-o calatorie în Orient, din dorinta de a cunoaste Locurile Sfinte în care a trait si a propovaduit Mântuitorul Iisus Hristos. S-au asezat, pentru început, într-o manastire de lânga Betleem, în apropierea locului în care S-a nascut Iisus, iar dupa cinci ani cei doi prieteni s-au îndreptat spre pustiurile Egiptului, unde traiau multi monahi cu viata aleasa, pentru a primi de la ei cuvinte de învatatura si a le urma nevointele du­hovnicesti. Au ramas acolo ani îndelungati, doar cu o scurta întoarcere în Betleem, cautând mereu modele de viata si mari Parinti ai pustiei.

Sfântul Ioan Casian prezinta cu multa nostalgie viata lor în îndepartatele pustiuri ale Egiptului, fiind „aprinsi de dorul de fiecare zi al inimii, sa ne întoarcem în provincia noastra si sa ne revedem parintii. Ceea ce ne reaprindea mereu dorul era amintirea credintei si a evlaviei lor..." Mai departe, scria de „mosia strabuna a stramosilor nostri", de frumusetea peisajului Scythiei Minor, de „dorul de patrie".

În aceeasi lucrare a lui Ioan Casian sunt redate mai multe convorbiri ale lor cu mari Parinti ai pustiei, ca Moise, Avraam, Isaac, Serenus. Dar în aceste Convorbiri, cel care punea întrebarile era Gherman; deci el conducea discutiile, ca un adevarat „dascal", câta vreme Casian se prezenta mai mult ca „ucenic". Valoarea Convorbirilor scrise de Ioan Casian se datoreaza, în mare masura, tocmai maiestriei cu care Gherman punea între­barile. El apare astfel ca un adevarat coautor. Erau întrebari sau teme de teologie adânca, mai ales de spiritualitate, dar si de filosofie si psihologie. Amândoi erau interesati sa cunoasca parerile Parintilor pustiei despre lupta cu pacatul, prin post si alte mijloace, despre desavârsire, despre rugaciune, despre unirea credinciosului cu Dumnezeu si altele. Cercetând întrebarile lui Gherman, mitropolitul Antonie al Ardealului a ajuns la con­statarea ca acesti doi daco-romani au fost primii isihasti de la noi, mai ales datorita rugaciunii neîncetate pe care au practicat-o în chiliile lor.

În jurul anului 400, cei doi prieteni au venit la Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Rasarit, unde pastorea Sfântul Ioan Gura de Aur. Acesta l-a hirotonit pe Gherman preot, iar pe Casian diacon. Au ramas în preajma marelui Parinte al Bisericii pâna la al doilea exil al sau, în 404. în anul urmator, au plecat la Roma, ca sa ceara sprijinul papei. Misiunea lor în capitala Imperiului Roman de Apus este prezentata de istoricul bisericesc Sozomen (sec. V) care scria ca ei, fiind cei mai devotati prieteni ai Sfântului Ioan, au dus la Roma o scrisoare a clerului si a credinciosilor din Constantinopol catre papa Inocentiu I, prin care-i cereau sprijin în vederea readucerii lui din exil.

De la Roma, stirile despre Gherman înceteaza. Probabil ca a murit acolo, dupa anul 405. înainte de anul 415, Ioan Casian a plecat la Marsilia, în sudul Galliei, unde a întemeiat doua manastiri - una de calugari si alta de calugarite -, carora le-a dat rânduielile de viata ale calugarilor din pustiurile Egiptului. Acolo a trait singur, pâna în jurul anului 435. Şi tot acolo si-a scris lucrarile sale teologice, între care si Convorbirile cu Parintii pustiei.

În aceste Convorbiri, Gherman este prezentat ca „sfânt", ceea ce arata ca Ioan Casian i-a pastrat aceeasi admiratie si pretuire chiar si dupa moarte. Fara îndoiala ca si alti contem­porani care l-au cunoscut pe Gherman l-au socotit tot ca un „sfânt", atât pentru cultura lui, cât, mai ales, pentru sfintenia vietii sale. Din aceste motive, în 1992 Sfântul Sinod a hotarât ca daco-romanul Gherman sa fie trecut în sinaxarul sfintilor români, alaturi de Sfântul Ioan Casian, si sa fie praznuiti îm­preuna la 29 februarie. Sunt doi calugari învatati care au facut cinste neamului nostru si care au adus o contributie de seama la formarea teologiei patristice si a spiritualitatii rasaritene.

„Facându-va calugari v-ati daruit lui Dumnezeu si, luminând cu faptele voastre cele bune credinciosilor, Casian si Gherman, ca soarele ati stralucit cu lumina învataturilor voastre celor dumnezeiesti, luminând inimile celor care pururea va cinstesc. Pentru aceasta, cu deadinsul rugati-va lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce va lauda cu dragoste fierbinte". (Condacul, glasul al 4-lea, la Utrenia din 29 februarie)-Extras din vol. Sfinti Daco – Romani si Români, Ed. a IV-a, semnat de Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Ed. BASILICA, Bucuresti, 2013, p. 71 -

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 682

Id: 38432

Data: Feb 27, 2014

Imagine: