Deși ritualul de rascumparare a copilului avea loc dupa treizeci de zile, Sfântul Luca, nu ne spune de ce Sfinții Iosif și Maria fac acest lucru abia dupa ce a trecut perioada de curațire a Fecioarei, adica dupa patruzeci de zile.Deoarece Dumnezeu a salvat viețile primilor nascuți din Israel, când cei ai egiptenilor au murit, din acea zi a poruncit: Sa-Mi sfintesti pe tot întâiul nascut, pe tot cel ce se naste întâi la fiii lui Israel, de la om pâna la dobitoc, ca este al Meu!(Ieșirea 13, 2).Sfântul Evanghelist Luca, cel care descrie momentul aducerii lui Hristos la templu și întâmpinarea lui de catre dreptul Simeon, consemneaza doua ritualuri, prevazute de Legea lui Moise, pe care le îndeplinesc parinții Mântuitorului.Jertfa de curațire a Fecioarei Maria Primul ritual este acela de curațire a femeii, dupa nașterea unui copil. Dupa nașterea unui copil, Legea mozaica prevedea ca femeia de nimic sfânt sa nu se atinga, si la locasul sfânt sa nu mearga, pâna se vor împlini zilele curatirii ei (Levitic 12, 4). Zilele în care femeia se curațea de sângerarea de dupa naștere erau în numar de patruzeci, în cazul nașterii unui baiat, dupa trecerea carora mamei i se cerea sa aduca la sanctuar un miel ca ardere de tot și o turturea sau un pui de porumbel, ca jertfa pentru pacat, pe care le oferea preotului. În privința scopului acestui ritual, cartea Levitic spune ca Preotul va înfatisa acestea înaintea Domnului si o va curati si curata va fi de curgerea sângelui ei. (Levitic 12, 7). Din faptul ca Iosif și Fecioara Maria aduc ca jertfa la templu, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel (Luca 2, 24),reiese ca ei erau saraci.În amintirea ultimei nopți din EgiptAl doilea ritual pe care l-au împlinit atunci parinții Mântuitorului (de altfel și cel care sta în centrul sarbatorii de pe 2 februarie), a fost aducerea Lui la templu, pentru a-L rascumpara, așa cum cerea Legea mozaica. Potrivit prescripțiilor Legii, israeliților li se cerea ca fiecare întâi nascut de partea barbateasca sa fie adus la templu și închinat Domnului, aceasta practica fiind justificata de cruțarea celor întâi nascuți dintre israeliți, în noaptea când au ieșit din Egipt.Ultima plaga pe care Domnul a adus-o asupra Egiptului, a fost moartea întâilor nascuți. Dupa ce faraonul și-a pierdut propriul copil, în cele din urma a cedat și le-a dat voie israeliților sa plece (Ieșirea 12, 29-31) Când aceasta plaga a venit peste Egipt, primii nascuți din Israel au fost cruțați doar datorita sângelui mielului de jertfa, cu care au fost unse pragurile și ușorii caselor (Ieșirea 12, 21-23). Acest eveniment, în care moartea „a trecut” peste Israel, avea sa fie comemorat anual, ca una dintre cele mai importante zile sfinte ale calendarului evreiesc – Paștele (în evreiește, Pesach, care înseamna „trecere”).Sfințiți pentru DumnezeuSarbatoarea anuala a Paștelui nu era singurul prilej în care se rememora salvarea primilor nascuți. Deoarece Dumnezeu a salvat viețile copiilor din Israel, din acea zi a poruncit: Sa-Mi sfintesti pe tot întâiul nascut, pe tot cel ce se naste întâi la fiii lui Israel, de la om pâna la dobitoc, ca este al Meu!(Ieșirea 13, 2).Fiecare ființa întâi nascuta, de sex masculin, aparținea Domnului. În cazul animalelor curate, ele urmau sa fie aduse ca sacrificiu (Ieșirea 13, 15). Unele animale necurate (de exemplu, magarul) și toate ființele umane nu erau sacrificate, ci, erau rascumparate (Ieșirea 13, 13). Acest lucru însemna ca o anumita suma de bani era oferita preotului, pentru rascumpararea unei ființe umane. Prețul de rascumparare era de cinci sicli (Numeri 3, 47-48).Primii nascuții erau aduși la Ierusalim, în fața Domnului, fiind considerați ca sfințiți sau consacrați unor scopuri sacerdotale, în amintirea salvarii copiilor evrei în Egipt. Cu toate acestea, în locul celor rascumparați, care trebuiau sa aiba atribuții sacerdotale, un trib întreg, cel al lui Levi, a fost ales și pus deoparte pentru ocupații exclusiv sacre (Numeri 3, 11-38). Și, întrucât au existat cu 273 mai puțini leviți decât primii nascuți din tot Israelul, la primul recensamânt, fiecare dintre acești întâi nascuți trebuia sa fie rascumparat prin plata a cinci sicli, dar nu fara a fi adus în fața Domnului, ca semn al dreptului Sau asupra lor (Numeri 3, 44-47; 18, 15-16).Ceremonia de rascumparare, avea loc în prezența preotului și a invitaților, în ziua a treizeci si una dupa naștere. Acest lucru se datoreaza faptului ca pruncul nu era considerat ca fiind pe deplin capabil sa traiasca, pâna când nu supraviețuia primelor treizeci de zile ale vieții sale. Numai daca ziua a treizeci și una era o zi de sabat sau de sarbatoare, ceremonia era amânata pâna în urmatoarea zi lucratoare.Deși ritualul de rascumparare a copilului avea loc dupa treizeci de zile, Sfântul Luca, nu ne spune de ce Sfinții Iosif și Maria fac acest lucru abia dupa ce a trecut perioada de curațire a Fecioarei, adica dupa patruzeci de zile. Deși Iisus era Dumnezeu, primul și unicul nascut Fiu al Tatalui și nu avea nevoie sa mai fie adus înca odata în fața Domnului și consacrat, Fecioara face acest lucru din ascultare fața de Legea lui Moise, venind la poarta de est a curții templului, numita Poarta lui Nicanor, unde ea însași avea sa fie stropita de catre preot cu sângele jertfei sale. Prin acest copil, pe care Fecioara îl aduce în fața lui Dumnezeu pentru a-L rascumpara, noi toți am fost rascumparați din pacat, nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur…ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit(1Petru 1, 18-19).(Articol publicat pe site-ul doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 619

Id: 37824

Data: Jan 31, 2014

Imagine: