Rostirea Crezului inseamna ca, in afara de iubire, ni se cere si credinta dreapta sau adevarata (ortodoxa), spre a putea participa cu vrednicie la aducerea Sfintei Jertfe. De aceea, se cuvine ca fiecare din noi sa rostim in gand Crezul in acest moment, insotindu-l pe cel care il rosteste cu glas tare, in numele nostru (pr. Ene Braniste, Liturgica Speciala, p. 257). Prin urmare, rostirea Crezului la Sfanta Liturghie nu semnifica in nici un caz o simpla randuiala tipiconala, ci o conditie esentiala pentru participarea efectiva a credinciosilor la Sfanta Jertfa.Introducerea Crezului in cadrul Sfintei LiturghiiTrebuie remarcat ca, pana la stabilirea esentiala a Crezului niceo-constantinopolitan, care a fost efectuata incepand cu anul 381, au fost utilizate mici marturisiri de credinta, mai mult sau mai putin complete. Desigur, foarte putine aveau un text relativ dezvoltat (vezi Crezul Roman-Apostolic – circa 200-250 si varianta sa amplificata din secolul al IV-lea in Canonul Ortodoxiei, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 559-562), unele dintre ele continand doar cateva randuri (vezi doua asemenea exemple la nota nr. 2 in Canonul Ortodoxiei, p. 559). Ceea ce nu se poate specifica clar este daca aceste marturisiri de credinta erau utilizate sau nu in cadrul Sfintei Liturghii. In prezent se considera preponderent ca nu, dar in mod sigur erau folosite la Taina Botezului, iar catehumenii erau nevoiti sa le invete pe de rost si sa le reproduca in cadrul Tainei la un moment bine stabilit. Parintele Ene Braniste afirma: Bisericile nu se puteau lipsi de o marturisire de credinta in care sa fie cuprinse ideile fundamentale ale invataturii crestine: despre Sfanta Treime, despre planul de mantuire, despre Biserica si Sfintele Taine. Candidatii la Botez trebuia sa cunoasca aceasta invatatura si sa o marturiseasca. Baza ei comuna exista, desi formularea era putin deosebita de la o Biserica la alta dupa care isi lua si numele: Simbolul de credinta apostolic sau roman (Roma), Simbolul de credinta al Bisericii din Neo-Cezareea Pontului, Simbolul de credinta al Bisericii din Cezareea Palestinei, Simbolul de credinta al Bisericii din Alexandria si altele (Liturgica Generala, p.348). In cele din urma, toate aceste marturisiri de credinta au fost inglobate in Crezul pe care il folosim astazi. Sinoadele Ecumenice din anii 325 (Niceea) si 381 (Constantinopol) au contopit aceste simboluri de credinta locale, le-au completat dandu-le o formula unitara si au dat Bisericii crestine Simbolul de credinta (Crezul), pe care Biserica Ortodoxa Crestina l-a folosit si il foloseste si astazi, asa cum a fost formulat si l-a inclus in cadrul Sfintei Liturghii (Liturgica Generala, p.348). Insa Crezul nu a fost introdus imediat in Sfanta Liturghie, fiind necesara pentru acest lucru o perioada de mai bine de un secol. Parintele Ene Braniste precizeaza: Includerea Crezului si rostirea lui in cadrul Sfintei Liturghii se atribuie patriarhului (monofizit) Petru Gnafeus (Fullo) la anul 471, la Antiohia, iar la Constantinopol se pare ca s-a introdus mai tarziu, pe vremea patriarhului Timotei (512-518), care l-a introdus si in intreaga Biserica. Crezul era intrebuintat din secolul al IV-lea la randuiala Botezului (Liturgica Generala, p. 348).Am decis sa abordam in cadrul acestui material trei mici talcuiri ale rostirii Crezului in cadrul Sfintei Liturghii sau la celelalte slujbe. Prin urmare, ne vom referi la texte apartinand Sfintilor Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida si Simeon al Tesalonicului.Talcuirea Sfantului Gherman al ConstantinopoluluiVom incepe analiza pasajului din Talcuirea Sfintei Liturghii, unul dintre cele mai semnificative comentarii din tezaurul patristic. Se impun, insa, mai intai cateva scurte precizari despre Sfantul Gherman. A fost patriarh al Constantinopolului intre 715 si 729, luptand in ultimii patru ani impotriva ereziei iconoclaste. A fost, insa, silit sa se retraga din scaun din cauza interventiei imparatului si a trecut la cele vesnice patru ani mai tarziu in 733, la venerabila varsta de 83 de ani. Titlul real al acestei lucrari de talcuire liturgica este Descriere a bisericii si contemplatie mistica. Despre rostirea Crezului, Sfantul Gherman face urmatoarele observatii: S-a hotarat sa se rosteasca dumnezeiescul Simbol al credintei ortodoxe, pentru ca, prin aceasta, sa se faca cunoscut tuturor ca Unul din Sfanta Treime, Fiul si Cuvantul Tatalui, Cel mai inainte de inceput, s-a facut Om pentru mantuirea noastra, intrupandu-Se din Sfanta Fecioara, rastignindu-Se si ingropandu-Se si inviind. Nu numai prin cuvinte implinim noi cuvintele dumnezeiesti, pentru ca nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte sa se opereze pentru totdeauna mantuirea noastra si sa ne aratam ca suntem vii si in acelasi timp suntem si cetateni ai Imparatiei Cerurilor. Noi marturisim si aceasta, ca suferintele au fost purtate cu trupul, dar ca dumnezeirea a fost pazita nepatimitoare. In acelasi timp, insa (noi rostim Crezul), pentru ca, prin rostirea acestui Simbol dumnezeiesc, si cei necunoscatori si invatati, auzindu-l cantat, sa aiba in cunostinta pentru totdeauna formulele tainei credintei si cele ce nu sunt ascunse pentru urechile multora (Talcuirea Sfintei Liturghii, Editura Mitropolia Olteniei, 2005, p. 95). Sunt doua ratiuni fundamentale care stau la baza rostirii Crezului in cadrul Sfintei Liturghii. Prima dintre ele este aceea de a marturisi toata iconomia plinita de Mantuitorul Hristos. Lucrarea Sa de viata facatoare trebuie amintita neincetat si marturisita de fiecare crestin drept-credincios. A doua ratiune este ca, prin rostire, si cei care nu cunosc carte si care reprezentau majoritatea persoanelor la vremea respectiva sa poata cunoaste si marturisi continutul Simbolului de credinta impreuna cu ceilalti. O remarca aparte poate fi considerata afirmatia ca la vremea respectiva Crezul era cantat, un lucru intr-adevar deosebit.Comentariul episcopului Teodor de AndidaValoarea Comentariului liturgic notat de Teodor din Andida nu este una prea mare, tocmai pentru ca reprezinta in multe puncte o simpla redare fidela a talcuirilor Sfantului Gherman al Constantinopolului. Despre viata acestui episcop nu cunoastem aproape nimic in afara de doua informatii esentiale. A trait in secolele alXII-lea -al XIII-lea, dar nu stim exact cand s-a nascut si cand a trecut la cele vesnice. Comentariul liturgic a fost scris la rugamintea episcopului Vasile al Phitiei. Episcopul Teodor reda aproape identic pasajul notat mai sus din scrierea Sfantului Gherman al Constantinopolului, dar exprima mai bine partea centrala a acestuia. Aceste lucruri sfinte sunt savarsite dupa Sfintele Sale porunci, pentru ca nu numai prin vorbe, ci si prin faptele mantuirii noastre, care se savarsesc, sa ne aratam ca traim, dar in acelasi timp ca traim intr-un mod demn (Comentariu liturgic, Editura Mitropoliei Olteniei, 2005, p. 79). Crezul ne aminteste de toata lucrarea de mantuire a Domnului, dar, totodata, ne indeamna nu doar sa o marturisim cu credinta, ci si sa o impropriem. Pazind poruncile Domnului nu trebuie sa le cunoastem doar drept simple cuvinte, ci sa le aplicam si sa aducem roade duhovnicesti. Trairea credinciosului este o urmare a lui Hristos, a faptelor savarsite de Acesta, a improprierii poruncilor.Argumentul Sfantului Simeon al TesaloniculuiUnul dintre ultimii mari comentatori liturgici, trecut la cele vesnice in 1429, Sfantul Simeon a ocupat scaunul de arhiepiscop al Tesalonicului. Tratatul asupra tuturor dogmelor credintei noastre cuprinde numeroase raspunsuri la diverse intrebari legate de cult, si nu numai. In capitolul intitulat Pentru ce se citeste seara si dimineata Simbolul credintei, Sfantul Simeon ne ofera un raspuns interesant cu privire la rostirea Crezului si cu alte prilejuri liturgice: Preacuviosii nostri Parinti zic ca indata ce te scoli sa proslavesti pe Dumnezeu, si dupa aceea sa marturisesti credinta, si aceasta e credinta, Sfantul Simbol. Un oarecare din Preacuviosi zice ca se cade a marturisi credinta si dimineata si seara pentru ca, de a veni moartea, sa ne afle intru marturisire (Tratatul asupra tuturor dogmelor credintei noastre, vol. II, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, 2003, p. 55). Marturisirea Simbolului de credinta devine de fapt un act de credinta fata de Dumnezeu, o recunoastere vadita a lucrarii Sale. (articol de Adrian AGACHI, Ziarul Lumina/10 februarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1883

Id: 4521

Data: Feb 10, 2010

Imagine: