In Biserica, in general, si in monahism, in special, se vorbeste mult despre ascultare. Cultura seculara socoteste ascultarea ca fiind o atitudine contrara afirmarii personalitatii cuiva. Ascultarea, asimilata disciplinei, este acceptata in relatiile de serviciu impuse de regulile sistemului. Toata lumea socoteste ca este firesc ca intr-o institutie sa functioneze o ierarhie, si cei aflati pe locuri inferioare sa asculte de cei care se afla pe locurile superioare. Lucrul acesta functioneaza, de asemenea, in armata sau in oricare structura militarizata. Se mai vorbeste si despre ascultarea copiilor de parinti, a elevilor de profesori sau a ucenicului de maestru.Reflectiile mele au in vedere ascul­ta­rea omului de Dum­nezeu. Vor­bim mult des­pre aceasta ascultare, dar sunt putini cei care se stradu­iesc sa se aseze in ea si care a­dan­cesc motivatiile, semni­fi­ca­ti­ile si finalitatea acestei ascul­tari pentru ei insisi. Subiectul es­te cu atat mai actual, cu cat du­hul lumii, care exercita pre­si­uni continue si puternice a­su­pra noastra, a tuturor, este contrar ascultarii omului de Dum­nezeu si indeamna la asumarea u­nei autonomii ce se plaseaza la antipodul ascultarii.Ascultarea de Dumnezeu ca ramanere in voia CreatoruluiAscultarea despre care vor­bes­te Biserica nu este asimila­ta ascultarii ierarhice impuse de un sistem sau altul si nici as­cultarii cerute de conventii pri­vate sau obstesti seculare, ci es­te ascultarea omului de Dum­­n­ezeu. De fapt, ascultarea de Dumnezeu este singura as­cul­tare legitima, pentru ca se in­temeiaza pe adevarul crea­tiei. Cand vorbim despre pro­ble­­mele omului, primul reper in functie de care trebuie sa le e­valuam, sa le analizam si sa le dam solutii este faptul insusi al creatiei. Omul a fost creat con­form unui proiect care nu-i a­partine lui, ci Creatorului sau. Vo­ia lui Dumnezeu este cea ca­re a pus in om o cale de urmat si o finalitate. Ca orice creator ca­re, facand un lucru, pune in el, din voie proprie, rostul lu­cru­­lui respectiv. Primul argument in favoarea ascultarii o­mu­lui de Dumnezeu este, a­sa­dar, acela de a ramane in voia Cre­atorului, de a parcurge drumul vietii conform cu sensurile pe care Dumnezeu le-a pus in fap­tura Sa.Desigur, pentru aceasta, o­mul trebuie sa accepte ca este cre­at, ca este faptura lui Dum­nezeu, aceasta fiind premisa fun­damentala pentru a se ase­za apoi in ascultare de voia Fa­­catorului Sau si a trai conform cu voia lui Dumnezeu Cre­a­torul. In al doilea rand, o­mul trebuie sa inteleaga a­de­va­rul dupa care natura sa de fi­in­ta creata presupune dependenta continua fata de Creator. A­ceasta legatura continua se re­alizeaza prin ramanerea in voia lui Dumnezeu, in cuvantul lui Dumnezeu, prin ascultare.Caderea prin neascultarea primului Adam si restaurarea prin ascultarea Noului AdamSa ne amintim istoria primi­lor oameni, Adam si Eva, in ca­re regasim chipul asezarii ini­ti­a­le a omului in ascultare fata de Dumnezeu, precum si ca­de­rea omului, prin neascultare, din relatia duhovniceasca cu Dum­nezeu. Neascultarea pre­su­­pune emancipare, separare, raz­­vratire, autonomizare si al­te­­le asemenea. Acestea echi­va­lea­za cu iesirea omului din voia lui Dumnezeu. El a fost facut sa traiasca cu Dumnezeu, sa se hra­neasca din Dumnezeu si, o­data separat de Dumnezeu, moa­re. Realitatea razvratirii si a ratacirii oamenilor de Dum­nezeu este prezenta in che­ma­ri­le insistente ale proorocilor Ve­chiului Testament adresate poporului lui Dumnezeu: In­toar­ceti-va, copii razvratiti, si Eu voi vindeca neascultarea voas­tra! Ziceti: Iata venim la Ti­n­e, ca Tu esti Domnul Dum­nezeul nostru (Ieremia 3, 22).Neascultarea lui Adam a­du­ce cu sine caderea din relatia cu Dumnezeu si pervertirea firii o­me­nesti. Toti oamenii vor mos­teni aceasta fire cazuta, afecta­ta de separarea de Dumnezeu prin neascultare. Ridicarea oa­me­nilor din starea de neascu­l­ta­re va fi savarsita de catre Dum­nezeu prin trimiterea Fiu­lui Sau in lume. Importanta as­cul­tarii ca element esential pen­tru recuperarea si rama­ne­rea in relatie cu Dumnezeu este su­bliniata in viata si in­va­ta­tu­ra Mantuitorului Hristos. M-am po­gorat din cer nu ca sa fac vo­ia mea, ci voia Celui ce M-a tri­mis pe Mine (Ioan 6, 38). Fiul lui Dumnezeu intrupat ra­ma­ne continuu in ascultare fa­ta de Tatal, restaurand relatia de ascultare a omului fata de Dum­nezeu. Ascultarea Lui este de­savarsita. Nu face nimic din pro­prie initiativa, ci in toate im­plineste voia lui Dumnezeu Ta­tal. Mancarea Mea este sa fac voia Celui care M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui (Ioan 4, 34). Ascultarea Man­tuitorului Hristos este to­ta­­la: S-a smerit pe Sine, ascul­ta­tor facandu-Se pana la moar­te, si inca moarte pe cruce (Filipeni 2, 8).Mantuitorul Hristos restau­rea­­za in felul acesta firea ome­neas­c­a, readucand neamul o­me­­nesc la ascultare. De aceea es­te numit de Sfantul Apostol Pa­vel Noul Adam. De altfel, Sfantul Pa­vel descrie aceasta paralela in cuvinte extrem de limpezi: Caci precum prin neascultarea u­nui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea u­nuia se vor face drepti cei multi (Rom. 5, 19).Ascultarea in Biserica este ca­lea recuperarii ascultarii fa­ta de DumnezeuIn traditia Bisericii, exer­ci­tiul ascultarii s-a pastrat foarte bi­ne in monahism. Monahul mer­ge la manastire pentru a ur­ma calea lui Hristos, adica pen­tru a se lepada de voia proprie si pentru a face ascultare ne­conditionata de staretul sau, ca­re ii este si parintele du­hov­ni­cesc. In relatia dintre mona­hul ascultator si parintele du­hov­nicesc se recapituleaza re­la­tia dintre Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Tatal. Monahul, ca fiu duhovnicesc, se asaza in pos­tura Fiului lui Dumnezeu, iar parintele duhovnicesc, in pos­­tura lui Dumnezeu Tatal. E­xercitiul de ascultare ce se lu­cre­a­za in aceasta relatie are drept finalitate aducerea mo­na­­hului in ascultare fata de Dum­nezeu, asezarea desa­var­­si­ta in voia lui Dumnezeu. As­cul­ta­rea monahului are drept prim obiectiv taierea voii, adica le­padarea de voia proprie, care es­te pervertita de pacat. In fe­lul acesta, omul face exercitiul le­padarii de voia sa si al vie­tu­i­rii dupa voia lui Dumnezeu.Ascultarea sau supunerea cre­­dinciosilor fata de preot sau fa­ta de episcop, fata de du­hov­nic este ascultare si su­punere fa­t­a de Dumnezeu. Acest lucru tre­buie sa-l stie si cei chemati sa faca ascultare, dar si cei de ca­re se face ascultare. Acestia din urma, fie ca este preotul sau duhovnicul, sau staretul, sau episcopul, sunt chemati sa se aseze in postura care trimite la Dumnezeu insusi, sa-si men­ti­na treaza constiinta ca ascul­ta­­rea si supunerea fata de dan­sii sunt ascultare si supunere fa­ta de Dumnezeu. In conse­cin­ta, trebuie sa se straduiasca, du­p­a putinta, ca expresia voii lor sa se apropie de cea dumne­ze­iasca, sa nu fie dominata de duh omenesc, lumesc, patimas.Plecarea capetelor, la care pre­­otul cheama frecvent po­po­rul din biserica in timpul slujbelor, es­te semn al supunerii fata de Dum­nezeu, al ascultarii de el. In rugaciunea pe care preotul o ros­teste in taina imediat ce zice Ca­petele voastre Domnului sa le plecati!, se face pomenire fap­tului ca credinciosii sunt che­mati sa-si plece capetele lui Dum­nezeu, si nu oamenilor: In­suti, Stapane, cauta din cer spre cei ce si-au plecat Ţie ca­pe­te­le lor; ca nu le-au plecat tru­pu­lui si sangelui, ci Ţie, in­fri­co­sa­torului Dumnezeu (Litur­ghia Sfantului Ioan Gura de Aur).Sfintele Scripturi vorbesc si des­pre ascultarea cu care sunt da­tori copiii fata de parinti. Dar dau acestei ascultari tot un temei teologic, adica o ra­por­­teaza la Dumnezeu. Iata ce spu­ne Sfantul Apostol Pavel: Co­pii, ascultati pe parintii vos­tri in Domnul ca aceasta este cu dreptate (Ef. 6, 1), caci a­ceas­ta este bine-placut Dom­nului (Col. 3, 20). Ascultarea co­piilor de parinti este un reflex al ascultarii oamenilor de Dum­nezeu, ca fii ai Lui. Ace­lasi fun­dament teologic dau Sfin­te­le Scripturi si ascultarii sluji­to­ri­­lor fata de stapani: Slugilor, as­cultati de stapanii vostri cei du­pa trup, cu frica si cu cu­tre­mur, intru curatia ini­mii voastre, ca si de Hristos (Ef. 6, 5). In toate trebuie sa se re­gaseasca re­flexul ascultarii de Dum­nezeu.Pentru a accepta mai usor sa in­tram in ascultarea de Dum­nezeu, trebuie sa ne luptam sa nu-L asemanam pe Dumnezeu cu oamenii, nici voia Lui cu cea a oamenilor si nici poruncile Lui cu poruncile oamenilor. Din pa­ca­te, experienta negati­va a as­cul­tarii de oameni, de sta­pa­ni­torii acestui veac, care ex­ploa­tea­za faptul ascultarii, im­pu­nan­du-si voia lor in folos pro­priu, a creat mentalitatea si re­fle­xul conform carora ascul­ta­rea inseamna pierderea li­ber­­tatii. Or, ascultarea de Dum­nezeu inseamna tocmai do­ban­direa libertatii. Pier­d­e­rea liber­ta­tii este ramanerea in voia oamenilor sau in voia proprie. (Articol aparut sub semnatura Pr. Prof. Constantin Coman si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 11 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 827

Id: 29043

Data: Mar 11, 2013

Imagine: