Denia Acatistului Bunei Vestiri va fi savarsita in bisericile ortodoxe in aceasta seara de vineri, 3 aprilie. Este vorba despre primul acatist din traditia liturgica a Bisericii lui Hristos. Acatistului Preasfintei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria este lecturat in cadrul slujbei Utreniei zilei urmatoare, a Deniei de Sambata din a cincea saptamana a Sfantului si Marelui Post.Sinaxarul Sambetei din a cincea saptamana a Postului Sfintelor Pasti ofera amanunte despre datele istorice privind imnul Acatist al Preasfintei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria :In timpul imparatului bizantin Heraclie, imparatul persilor, Hosroe, vazand ca imparatia bizantinilor era cu totul slabita in urma domniei imparatului Foca, tiranul, a trimis pe unul din satrapii sai, pe nume Sarvar ca sa supuna intreg Rasaritul. Satrapul Sarvar, venind, a cucerit tot Rasaritul, ajungand chiar pana la Hrisopole (Scutarii de azi).Imparatul Heraclie, pentru ca avea lipsa de bani in vistieria statului, a prefacut vasele sfinte ale bisericilor, cu fagaduinta ca va da inapoi mai multe si mai desavarsite sfinte vase. Heraclie porneste deci cu corabiile prin Marea Neagra si intra in tinuturile Persiei; nimiceste Persia; iar Hosroe, impreuna cu intreaga sa oaste, este batut cumplit. Nu dupa multa vreme Sirois, fiul lui Hosroe, s-a rasculat impotriva tatalui sau, a luat el conducerea imparatiei, a omorat pe Hosroe, tatal lui, si a facut pace cu Heraclie.Hagan, conducatorul misienilor si al scitilor, cand a auzit ca Imparatul Heraclie strabatea Marea Neagra spre a se duce in Persia, a stricat pacea cu bizantinii. A strans nenumarate osti si a navalit din partile de miazanoapte asupra Constan­tinopolului, scotand strigate de hula impotriva lui Dumnezeu. Marea s-a umplut indata de corabii si uscatul de pedestri si calareti. Patriarhul Serghie indeamna poporul Constantinopolului sa nu-si piarda curajul, ci sa-si puna din tot sufletul intreaga nadejde in Dumnezeu si in Preacurata lui Maica, Nascatoarea de Dum­nezeu. La fel si Bonos patriciul, care era pe atunci in fruntea cetatii, pregatea tot ce trebuia pentru izgonirea vrajmasilor. «Trebuie, spunea el, ca impreuna cu a­jutorul cel de sus sa facem si noi cele ce se cuvin». Patriarhul, purtand impreuna cu tot poporul dumnezeiasca icoana a Maicii Domnului, mergea imprejurul cetatii, pe deasupra zidurilor. Iar cand Sarvar dinspre rasarit si Hagan dinspre apus au inceput sa dea foc locuintelor dimprejurul cetatii, patriarhul umbla pe deasupra zidurilor cetatii, purtand icoana cea nefacuta de mana a lui Hristos, cinstitele si de viata facatoarele lemne ale Crucii. Hagan a navalit pe uscat asupra zidurilor cetatii Constantinopolului cu o multime nenumarata de ostasi, inarmati foarte tare, incat trebuia sa lupte un soldat bizantin cu zece soldati sciti. Dar nebiruita Aparatoare a ucis pe cei mai multi din sciti prin putinii ostasi ce se gaseau in biserica Izvorul Tamaduirii . Din asta pricina bizantinii, prinzand indrazneala si curaj, ii biruiau mereu sub conducerea Maicii lui Dumnezeu, cea nebiruita. Cu toate ca scitii au vazut ca sunt respinsi, au cerut locuitorilor Con­stantinopolului sa ceara pace; dar ei n-au vrut. Atunci Hagan le-a raspuns: «Nu va inselati cu Dumnezeul in Care credeti! Neaparat maine voi lua cetatea voastra!». La auzul acestor cuvinte, locuitorii cetatii si-au intins mainile catre Dumnezeu. Hagan si Sarvar s-au inteles sa atace si pe uscat si pe mare. Dar au fost atat de cumplit batuti de bizantini, incat nu mai dovedeau cei vii sa ingroape mortii. Corabiile cele facute dintr-un singur lemn pline cu soldati, care se indreptau, prin golful numit Cornul de Aur, spre biserica din Vlaherne a Nascatoarei de Dumnezeu, din pricina unei puternice furtuni ce s-a pornit pe neasteptate pe mare, le-a despartit pe unele de altele si le-a sfaramat impreuna cu toate corabiile dusmanilor. Şi se putea vedea minunata lucrare a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, caci pe toti i-a aruncat la tarmul marii langa Vlaherne. Poporul, deschizand iute portile, cu femei si cu copii, navalind vitejeste asupra lor, i-a ucis pe toti, fara deosebire. Conducatorii vrajmasilor s-au intors plangand si tanguindu-se. Poporul cel iubitor de Dumnezeu al Constantinopolului, dand multumire Maicii Domnului, a facut privegheri si a cantat toata noaptea imnul Acatist, ca uneia ce a privegheat pentru ei si a biruit pe dusmani prin puterea ei cea mai presus de fire.Şi de atunci, spre pomenirea acestui fapt si a minunii acesteia mai presus de fire, Biserica a randuit sa se afieroseasca Maicii Domnului aceasta sarbatoare in acest timp cand a avut loc biruinta prin ajutorul Maicii Domnului. L-a numit Acatist, pentru ca intreg poporul si clerul Constantinopolului au cantat atunci acest imn stand in picioare.Dupa trecerea a treizeci si sase de ani, pe timpul imparatiei lui Constantin Po­gonatul, agarenii venind cu nenumarata oaste au atacat din nou Constantinopolul. Şi au tinut inconjurata cetatea timp de sapte ani, in care timp au iernat in partile Cizicului, si au murit multi de-ai lor. Apoi au plecat si s-au intors cu corabiile lor; cand au ajuns la locul numit Sileo, cu ajutorul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, au fost toti inecati in mare.Dar a mai facut Nascatoarea de Dumnezeu si o a treia minune. Pe timpul lui Leon Isaurul, mahomedanii, urmasii lui Agar, in numar de foarte multe zeci de mii, au nimicit mai intai imparatia persilor, apoi Egiptul si Libia si au atacat pe indieni, etiopieni si spanioli. Mai pe urma au pornit cu opt sute de corabii pline de ostasi si impotriva oraselor Imparatiei. Au inconjurat Constantinopolul si aveau de gand sa-l nimiceasca indata. Poporul credincios al cetatii a luat cinsti­tul lemn al sfintei si de viata facatoarei Cruci si cinstita icoana a Maicii lui Dumnezeu-Calauzitoarea si au mers de jur imprejurul zidului cetatii, rugand pe Dumnezeu cu lacrimi sa se indure de ei. Agarenilor le-a venit in gand sa-si imparta ostile in doua parti: o parte au pornit-o impotriva bulgarilor, unde au cazut mai mult de douazeci de mii, iar alta parte a ramas ca sa cucereasca Constantinopolul. Fiind insa impiedicati de un lant de fier care se intindea de la Galata pana la zidurile cetatii, au ocolit si au ajuns aproape de locul numit Sosten. Acolo a izbucnit un vant de la miazanoapte, incat cele mai multe din corabiile lor s-au sfaramat si s-au inecat. Cei care au mai ramas au cazut in mare foamete, incat au mancat si carne omeneasca si muiau balegar si-l mancau. Apoi au plecat si cand au ajuns in Marea Egee, toate corabiile lor impreuna cu toti ai lor s-au dus in fundul marii, caci cazand din cer grindina puternica si infierbantand marea, a topit corabiile lor si asa acel stol nenumarat de corabii au pierit si au ramas numai trei ca sa dea de veste.Asadar praznuim sarbatoarea de astazi pentru toate aceste minuni mai presus de fire ale Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Se numeste Acatist, pentru ca atunci intreg poporul a cantat in noaptea aceea imnul Maicii Cuvantului stand in picioare, si pentru ca la toate celelalte icoase obisnuim sa sedem, in timp ce icoasele acestea ale Maicii lui Dumnezeu le ascultam toti in picioare.Pentru rugaciunile Aparatoarei si nebiruitei Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, scapa-ne si pe noi de nenorocirile ce ne inconjoara, si ne miluieste pe noi, ca un singur Iubitor de oameni.Textul imnului Acatist al Preasfintei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria a fost alcatuit in prima jumatate a secolului al VII-lea de catre Patriarhul Serghie I al Constantinopolului. Despre istoricul acestei slujbe speciale din saptamana a cincea a Sfantului si Marelui Post mai multe detalii a prezentat Academicianul Emilian Popescu la Radio TRINITAS.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 913

Id: 616

Data: Apr 3, 2009

Imagine: