Proorocia Sfantului Ioan Inaintemergatorul cu privire la Botezul pe care Hristos il va administra crestinilor in Duhul Sfant parea implinita odata cu aparitia tainei si importanta acesteia pentru Biserica primara. Insa odata cu secolele IV-V si dezvoltarea monahismului, Sfanta Scriptura a beneficiat de noi interpretari utile care au revelat si alte sensuri ce nu pareau posibile la prima vedere.Asa s-a nascut si ideea ca Taina Botezului ofera harul Duhului Sfant, dar, din cauza pacatelor noastre, aceasta lumina ce salasluieste in noi este acoperita de norul patimilor. Diadoh al Foticeii, Ioan Scararul si Simeon Noul Teolog au fost cei care au dezvoltat aceasta teologie baptismala ulterioara momentului botezarii. Ne vom opri atentia asupra scrierilor Sfantului Simeon Noul Teolog.Exista doua Botezuri diferite?Trebuie remarcat inca de la inceput ca Sfantul Simeon Noul Teolog nu vorbeste despre doua Botezuri care nu au legatura unul cu celalalt. Astfel, Taina Botezului ne ofera harul Duhului Sfant, dar lipsa de atentie ulterioara ne determina sa pacatuim si sa pierdem astfel simtirea sa. Am observat in materialele anterioare dedicate Sfintilor Marcu Ascetul si Diadoh al Foticeii aceasta idee centrala. Lucrul deosebit adus de Sfantul Simeon Noul Teolog in discutie este acela ca fiecare crestin este obligat sa caute din nou simtirea harului in viata sa. Cei care nu fac acest lucru cad in categoria crestinilor caldicei, care nu pot fi placuti lui Hristos. Aceasta cautare a harului se face in primul rand prin paza poruncilor, iar in aceasta privinta observam din nou influenta Sfantului Marcu Ascetul, care a pus un mare accent in directia respectiva. Arhiepiscopul de vrednica pomenire Vasili Krivosein ne-a oferit posibilitatea de a observa coordonatele principale ale gandirii Sfantului Simeon Noul Teolog privitoare la Botezul in Duhul Sfant in studiul sau dedicat operei acestuia (Archbishop Basile Krivocheine, In the light of Christ. Saint Symeon the New Theologian: Life, Spirituality, Doctrine, Saint Vladimiras Seminary Press, New York, 1986, 411 pp.). In studiul sau, el preciza: 'In opinia Sfantului Simeon, faptul de a fi fost botezat nu este suficient pentru a atinge desavarsirea vietii crestine. Ceea ce conteaza este sa ai credinta in Sfanta Treime si in dumnezeirea lui Hristos, dar totodata sa ai dorinta de a incepe o noua viata si, in mod special, sa ai simtirea harului primit la Botez. In mod clar, in momentul Botezului, copiii mici nu o au, dar toti crestinii care au fost botezati inca din copilarie sunt intr-o situatie similara: ei l-au parasit pe Hristos prin pacatele lor. Prin urmare, ei au nevoie de o noua purificare prin pocainta si un nou botez prin Duhul Sfant' (In the Light of Christ..., p. 142).Botezul lacrimilorAcest al doilea Botez de care vorbeste Sfanta Traditie prin scrierile Parintilor filocalici consta in doua aspecte importante. Primul dintre ele consta in plangerea propriilor pacate, iar cel de-al doilea in iluminarea plina de har a sufletului nostru de Sfantul Duh (a se vedea un rezumat cuprinzator la Alexander Golitizin, On the Mystical Life: Life, Times, Theology, vol. III, Saint Vladimiras Seminary Press, New York, 1997, pp. 117-119). Acest plans al pacatelor este numit inca din timpul secolului VI drept al doilea Botez de catre Sfantul Ioan Scararul. In cursul timpului, Taina Pocaintei a fost declarata si ea drept un al doilea Botez pentru ca sterge pacatele pe care le-am facut din momentul curatirii noastre sufletesti initiale. De aceea, in incheierea imnului cu numarul 15, Sfantul Simeon Noul Teolog precizeaza urmatoarele: 'Dar, o, copii, adunati-va! Dar, o, femei, haideti! Dar, o, parintilor, veniti inainte de a sosi sfarsitul si jeliti si plangeti impreuna cu mine toti scf. Ioil 2, 16; 1, 5t, pentru ca primind pe Dumnezeu in Botez pe cand eram mici sau, mai bine zis, facandu-ne fii ai lui Dumnezeu pe cand eram prunci, pacatuind am fost numaidecat azvarliti afara din casa lui David si am patit aceasta fara sa simtim ceva si sa alergam prin pocainta! Caci pe acolo intra toti cei azvarliti afara, iar altfel nu este cu putinta a intra inauntru - sa nu va amagiti! -, nici a vedea cele savarsite in ea si care se savarsesc acum si in vecii nesfarsiti in Hristosul si Dumnezeul meu' (Scrieri: Imne, Epistole si Capitole, vol. III, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 96-97). Pocainta si plansul pacatelor care o insoteste fidel sunt considerate drept caile prin care putem sa recastigam simtirea harului dobandit la Botez. Precizam in debutul materialului ca Sfantul Simeon Noul Teolog a fost influentat de literatura ascetica existenta la momentul respectiv. In mod cert el a lecturat scrierile Sfintilor Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii (si in mod sigur Ioan Scararul, desi acest lucru nu este specificat in fragmentul respectiv), un fapt precizat si de biograful sau, Niketas Stethatos (vezi Scrieri: Viata si epoca, vol. IV, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu, 2006, p. 247). Probabil ca, pe langa experientele sale duhovnicesti deosebite, descrise cu lux de amanunte in cadrul Imnelor, Sfantul Simeon Noul Teolog a pastrat conceptele teologico-ascetice ale predecesorilor sai importanti din istoria Bisericii. Insa partea sa originala este constituita de dezvoltarea celui de-al doilea aspect amintit la inceputul acestei sectiuni: Botezul in Duhul Sfant.Botezul in Duhul SfantArhiepiscopul Vasili Krivosein declara destul de clar ca expresia Botez in Duhul Sfant nu apare decat o singura data in scrierile Sfantului Simeon, dar el face o distinctie intre Taina Botezului si iluminarea Duhului Sfant pe care o primesc cei ravnitori pe drumul desavarsirii. 'Cei ce au primit de prunci Botezul Tau si au dus o viata nevrednica de el au mai mare osanda decat cei nebotezati, cum ziceai sEvr. 10, 29t, fiindca au ocarat haina Ta sfanta. Şi Tu, Mantuitorule, cunoscand aceasta ca pe un lucru sigur si adevarat, ai dat pocainta spre a doua curatire si drept definitie a ei ai pus harul Duhului Sfant pe care l-am primit mai intai in Botez, caci harul este, ai spus sMt. 3, 11t, nu numai prin apa, ci mai degraba prin Duhul cu chemarea Treimii' (Imne, Epistole, Capitole, pp. 283-284). Insa spre deosebire de predecesorii sai care nu au extins cerintele unei vieti duhovnicesti inalte asupra tuturor, Sfantul Simeon afirma destul de direct ca fiecare om trebuie sa faca experienta Duhului Sfant pentru a putea spera la mantuire. Nu este de mirare asadar ca, facand o comparatie intre scrierile sale si cele ale Sfantului Siluan Athonitul, arhiepiscopul Nicolae Velimirovici spunea ca Noul Teolog te infricoseaza uneori prin radicalismul sau eshatologic. Insa lucrurile nu trebuie luate neaparat astfel, desi cuvintele Sfantului Nicolae Velimirovici nu sunt departe de realitate. Adevarul este ca, atat timp cat un crestin se straduieste sa tina poruncile Domnului si sa cinsteasca mai presus de toate iubirea ca virtute esentiala a vietii duhovnicesti, el are o anumita simtire a harului. Trebuie sa distingem aici viziunile minunate si harismele de simtirea harului. Pentru unii crestini, aceasta simtire a harului este destul de slaba atat calitativ, cat si cantitativ, dar acest lucru nu inseamna automat o imposibilitate a mantuirii lor. Orice om care se pocaieste si incearca sa pastreze o simtire a harului prin paza poruncilor Domnului, atat cat ii este posibil, nu este un om pierdut si condamnat la chinuri, chiar daca nu este invrednicit de harisme si descoperiri minunate. Aceasta este singura cheie interpretativa care ne permite sa citim scrierile Sfantului Simeon Noul Teolog fara a ne ingrozi de faptul ca sansele noastre de mantuire sunt aproape nule daca le raportam strict la iluminarea Duhului Sfant prezenta in viata noastra. In materialul urmator vom observa ce inseamna mai clar acest Botez al Duhului Sfant, in opinia Sfantului Simeon Noul Teolog, si cat de accesibil ne este acesta fiecaruia dintre noi astazi. (Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia din data de 29 aprilie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 947

Id: 13381

Data: Apr 29, 2011

Imagine: