Mare bucurie avem ori de cate ori un duhovnic ne spune cuvinte de invatatura, pe care incercam sa le pastram pentru totdeauna in camara sufletului. Parintele Laurentiu, staretul Manastirii Cozia Veche, este sfatos din fire, iar atunci cand iti vorbeste, o face cu multa dragoste. Auzind ca dorim sa-l ascultam, a coborat de indata din padure, unde era, si ne-a vorbit despre rugaciunea si postul celor aflati in suferinta.A invatat multe de la parintele Cleopa, al carui ucenic a fost la Manastirea Sihastria, si ne impartaseste si noua din aceasta invatatura. Postul si rugaciunea au mers dintotdeauna mana-n mana. Chiar daca nu exista o academie a rugaciunii, cel care doreste sa sporeasca intru aceasta lucrare trebuie sa cantareasca rostuirea fiecarui pas, a fiecarei trepte care duce omul spre mantuire. In situatia in care omul este bolnav, batran sau neputincios, e bine sa asculte de duhovnicul lui, care-i cunoaste intru totul suferinta si temeinicia bolii si sa posteasca dupa putere. Şi-apoi si bolile astea trebuie sa fie foarte bine cantarite, nu pentru o banala durere de cap sa dam prilej diavolului sa ne opreasca din post si rugaciune. Randuiala postului pentru omul bolnav este oarecum mai permisiva, duhovnicul fiind cel care hotaraste care este masura rugaciunii si a postului pentru aceasta categorie de oameni. Dar trebuie sa avem constiinta dimensiunii bolii, abia apoi sa delimitam ascultarea celui suferind, si asta pentru ca postul trebuie sa fie o permanenta bucurie, cand postesti, nu te chinui. Suferinta celui care posteste este fara-ndoiala o batjocura, Dumnezeu nu vrea un astfel de post.Iata ce spune parintele in legatura cu felul de nevointa si post pe care trebuie sa le duca un om bolnav: Parintele Cleopa ne invata sa avem mare grija cand stabilim natura bolii si a suferintei: Daca cineva este bolnav, sa se infraneze de la mancare dupa putere, dar sa posteasca de manie, de tutun, de betie, de cearta, de injuraturi, de glume, de somn mult, de ganduri si imaginatii necurate, de pacate urate trupesti si sufletesti, de furt, de minciuna, de vrajitorie, de avorturi, de dezbinari intre rude si de tot pacatul. Ca mai mare este postul sufletesc de ganduri si de faptele rele, decat postul trupesc de mancare. Cine se infraneaza de la toate aceste rautati se va putea cu usurinta infrana si de la mancare si bautura. Postul este inainte de toate infranare, degeaba nu mananci carne, daca musti din carnea aproapelui, degeaba nu mananci de dulce, daca mananci de post mai mult decat trebuie, sau mancaruri din cele imbunatatite cu tot felul de arome inselatoare si nesanatoase.Este pacat ca in rugaciunile noastre de fiecare zi sa-i cerem lui Dumnezeu sanatate? Sa nu uitam ca toti marii sfinti au fost bolnavi, dar fara nici o exceptie, acestia primeau cu mare bucurie suferintele, iar boala ii ajuta sa fie in permanenta cu mintea la Bunul Dumnezeu. Spre deosebire de noi, care inainte de toate, in toate rugaciunile noastre, ne rugam pentru sanatate, sfintii se rugau neincetat sa le dea Dumnezeu boli grele, urate, chinuitoare. Or, in aceste conditii, oricare dintre semenii nostri care trece printr-o grea suferinta, inainte de a se grabi sa se roage pentru sanatate, trebuie sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru boala, sa aiba rabdare si sa se roage la Bunul Dumnezeu pentru iertarea pacatelor. Dumnezeu nu-i cere celui bolnav nici rugaciune la miezul noptii, nici metanii, nici post, ci doar sa aiba puterea sa-I multumeasca pentru ca i-a dat aceasta boala pentru iertarea pacatelor lui. Noi toti trebuie sa dam slava lui Dumnezeu, sa rabdam cu bucurie si cu smerenie bolile pe care ni le da Dumnezeu pentru pacatele noastre, a mai spus parintele Laurentiu.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 9 aprilie 2013, aparut sub semnatura Marianei Borloveanu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 830

Id: 29849

Data: Apr 9, 2013

Imagine: