Despre necesitatea desei impartasiri cu Trupul Domnului

În cele ce urmeaza va prezentam un cuvânt al Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul referitor la Despre necesitatea desei împartasiri cu Trupul Domnului

Apoi, când Domnul a predat aceasta taina ucenicilor Sau, nu a dat-o ca un sfat, ca adica sa manânce Trupul Meu cine vrea si sa bea Sângele Meu cine vrea, asa cum a zis ca "cine vrea sa vina dupa Mine" si "daca vrei sa fii desavârsit", ci a zis poruncitor: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu si Beti dintru acesta Toti, acesta este Sângele Meu"; adica neaparat trebue sa mâncati Trupul Meu si neaparat trebue sa beti Sângele Meu.Toti binecredinciosii crestini sunt îndatorati sa se împartaseasca des. Acest lucru îl poruncesc: 1) Stapânestile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele si Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade si marturiile locale ale Sfintilor Parinti, 3) Cuvintele, rânduiala si sfintita lucrare a Sfintei Liturghii si 4) însasi rânduiala Sfintei împartasiri.1. Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a ne preda Taina Sfintei împartasiri, a zis: "Pâinea pe care Eu o dau este Trupul Meu, pe care Eu îl dau pentru viata lumii" (Ioan 6,51). ceea ce însemneaza ca dumnezeeasca împartasire este pentru credinciosi absolut trebuitoare pentru viata duhovniceasca în Hristos. Si pentru ca viata duhovniceasca în Hristos nu trebue sa se împutineze nici sa înceteze, precum zice Apostolul: "Duhul sa nu-l stingeti" (I Tes. 5,19), ci sa fie neîntrerupta, pentruca cei vii, dupa acelasi Apostol, sa nu mai traiasca viata lor trupeasca, ci viata lui Hristos, Care a murit si a înviat pentru ei, este de trebuinta ca sa fie deasa si întrebuintarea Sfintei împartasiri.In alta parte, Domnul zice hotarît: "Amin, amin zic voua, de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viata întru voi" (Ioan 6,53). Din aceste cuvinte se vede limpede ca Sfânta împartasanie este pentru crestin tot asa de necesara ca si Sfântul Botez. Fiindca aceeasi hotarîre pe care a dat-o pentru Botez,a dat-o si pentru Sfânta Împartasanie. Despre Botez a zis: "Amin, amin zic voua, de nu se va naste omul din apa si din Duh, nu poate intra întru împaratia lui Dumnezeu' (Ioan 3,5); iar despre Dumnezeeasca împartasanie a zis de asemenea: "Amin, amin zic voua, de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sângele Lui nu veti avea viata întru voi". Asa dar, dupa cum fara botez este cu neputinta ca omul sa traiasca viata duhovniceasca si sa se mântuiasca, tot asa este cu neputinta sa traiasca fara Dumnezeeasca împartasire. Si fiindca aceste doua Taine au aceste însusiri: Botezul se savârseste o singura data iar Taine Sfintei împartasiri se savârseste des si în fiecare zi, rezulta în chip firesc ca este absolut necesar ca si Dumnezeeasca împartasire sa se faca des.Apoi, când Domnul a predat aceasta taina ucenicilor Sau, nu a dat-o ca un sfat, ca adica sa manânce Trupul Meu cine vrea si sa bea Sângele Meu cine vrea, asa cum a zis ca "cine vrea sa vina dupa Mine" si "daca vrei sa fii desavârsit", ci a zis poruncitor: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu si Beti dintru acesta Toti, acesta este Sângele Meu"; adica neaparat trebue sa mâncati Trupul Meu si neaparat trebue sa beti Sângele Meu. Si iarasi zice: "Acosta sa o face întru pomenirea Mea" (Luca 22,19). Adica, aceasta taina pe care Ei v-o predau, sa o savârsiti nu numai odata, de doua sau de trei ori (precum tâlcueste Sf. Ioan Gura de Aur) ci zilnic, întru pomenirea patimilor mele. A mortii si a întregei Mele rânduieli.Iata deci sa si aceste cuvinte ale Domnului recomanda limpede cele doua lucruri necesare Sfintei împartasiri: neaparata ei savârsire si savârsirea adeseori. Adica nu numai sa ne împartasim, ci sa ne împartasim si des. De unde întelegem ca drept credinciosul, în orice stare sociala s-ar afla, este îndatorat si trebue negresit sa primeasca si sa pazeasca aceste porunci stapânesti.2. Dumnezeestii Apostoli urmând aceasta hotarîtoare porunca a Domnului nostru, la începutul propoveduirii, cu orice prilej adunau pe toti credinciosii în loc ascuns de frica iudeilor, îi învatau, se rugau împreuna si savârsind Taina, se împartaseau si ei si toti cei adunati, precum marturiseste Sf. Ap. Luca, în Faptele Apostolilor, zicând ca cei trei mii, care crezusera în Hristos la ziua Cincizecimii si se botezasera, erau împreuna cu Apostolii, ca sa auda învatatura lor si sa se foloseasca si sa se împartaseasca cu Sfintele Taine, pentru ca sa se sfinteasca si sa se întareasca mai bine în credinta lui Hristos. "Erau, zice, asteptând învatatura Apostolilor, în împartasire, în frângerea Pâinii si în rugaciuni" (F. Ap. 2,42).Si pentru ca sa se pastreze aceasta necesara Predanie a Domnului si de catra crestinii de dupa ei, sa nu se uite adica, cu trecerea multimii anilor, ceea ce Apostolii au facut atunci, au scris-o în al 8-lea si al 9-lea din canoanele lor, poruncind, cu pedeapsa afuriseniei, ca sa nu ramâna nimeni neîmpartasit cu Dumnezeestile Taine, când se savârseste Sfânta Liturghie, "Daca cineva nu se împartaseste când se savârseste Liturghia sa spuna pricina pentru care nu se împartaseste si de va fi binecuvântata sa se ierte, iar daca nu o va spune, sa se afuriseasca (Can 8).Iar în canonul al 9-lea zic: "Biserica trebue sa afuriseasca pe toti acei crestini, care merg la biserica, asculta cetirea Sfintelor Scripturi si nu stau nici la rugaciune, nici la Sfânta împartasire, ca unii care produc sminteala în Biserica".Pe acest canon tâlcuindu-l Valsamon zice: "Hotarîrea acestui canon este foarte aspra, caci afuriseste pe cei ce mergând la biserica, nu stau pâna la sfârsit si nici nu se împartasesc. In chip asemanator, si alte canoane ale Sinoadelor poruncesc ca toti sa fie gata si vrednici pentru Sfânta împartasire.Sinodul din Antiohia, urmând Sfintilor Apostoli, mai întâi întareste canonul de mai sus, apoi adaoga: "Se cuvine ca toti cei care intra în Biserica si asculta Sfintele Scripturi, dar nu stau sa se roage cu celalalt popor si se îndeparteaza de Sfânta împartasanie, sa fie afurisiti pâna când se vor spovedi si vor arata roduri de pocainta si se vor ruga si atunci sa fie iertati" (Can. 2).Vedeti fratilor, ca toti crestinii sunt supusi afuriseniei si ca trebue sa se împartaseasca adesea? Ca sunt îndatorati sa faca aceasta la fiecare Liturghie, ca sa nu fie afurisiti de Sfintii Apostoli si de Sfintele Sinoade?3. De vom lua aminte cu atentie la Sfânta si Dumnezeeasca Liturghie, vom vedea ca dela început si pâna la sfârsit un singur scop are: sa duca la împartasire pe credinciosii crestini adunati. Pentru ca si rugaciunile pe care preotul le citeste în taina, si ecfonisele si în scurt toate sfintele rugaciuni, toate sfintele lucrari si rânduielile care se savarsesc aci, acest lucru arata.La rugaciunea, care se numeste a celor credinciosi, se spune: "Da-le lor (adica credinciosilor) ca totdeauna sa-Ti slujeasca cu frica si cu dragoste si fara de pacat si neosânditi sa se împartaseasca cu Sfintele Tale Taine". In rugaciunea care urmeaza dupa savârsirea Sfintelor Taine zice: "Ca sa fie celor ce se vor împartasi spre trezirea sufletului si spre iertarea pacatelor", adica Sfintele acestea sa se faca credinciosilor, care se împartasesc, spre curatirea sufletului si spre iertarea pacatelor. Rugaciunea dinaintea Sfintei împartasanii zice: "Si ne învredniceste prin mâna Ta cea preacurata sa ni se dea Preacuratul Tau Trup, si Preacinstitul Tau Sânge si prin noi la tot poporul Tau".Iar la ecfonise de asemenea, când striga catra popor, ca din partea Domnului: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu si beti din acesta toti, acesta este Sângele Meu;" si când, tinând în mâini sfântul Potir cu deviata facatorul Trup si Sânge, iese în sfintele usi si aratându-l poporului îl chiama la Sfânta Impartasanie strigând cu mare glas: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va" adica veniti cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va împartasiti cu Dumnezeestile Taine.Dupa Sfânta împartasire, preotul si poporul multumesc lui Dumnezeu pentru acest mare Har de care s'au învrednicit. Si poporul multumeste: "Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca ne-ai învrednicit a ne împartasi cu Sfintele, Nemuritoarele si Preacuratele Tale Taine". Iar preotul zice: "Drepti, împartasindu-ne cu dumnezeestile, Sfintele, Preacuratele si de viata facatoarele Taine, cu vrednicie sa multumim Domnului".Dar si cântarea Heruvicului, care se cânta de popor, daca iei aminte, este o pregatire pentru împartasire, fiindca zice: "Noi, care în chip tainic închipuim pe Heruvimii cei cu ochi multi si cântam cântarea cea întreit sfânta, sa lepadam dela mintea noastra toata grija acestei lumi, Pentru ca sa primim în sufletele noastre si sa ne împartasim cu împaratul tuturor, Cel ce este nevazut înconjorat de cetele ceresti ale îngerilor.Acelasi lucru însemneaza si Rugaciunea Domneasca, care se zice dupa prefacerea Sfintelor Taine. Caci prin aceasta crestinii cer dela Dumnezeu si Tatal sa le dea Pâinea cea spre fiinta, care este cu adevarat Sfânta împartasanie. însusi numele cu care Sfânta Liturghie se numeste în special: comuniune si adunare, obliga la deasa împartasire. Deoarece comuniune si adunare însemneaza ca prin împartasirea cu Trupul si cu Sângele lui Hristos, toti credinciosii se aduna, se împartasesc si se unesc cu Hristos si se fac un Trup si un Duh cu El.Deci din toata sfânta rânduiala a Sfintei Liturghii, nu se vede oare ca sunt îndatorati crestinii, care merg la Sfânta Liturghie sa se împartaseasca adesea? Nu sunt oare îndatorati sa faca acest lucru, ca sa arate ca împartasirea este adunare si cina si sa nu fie calcatori ale acelora pe care le cred si le marturisesc? Iar daca nu se împartasesc precum o marturisesc, ma tem, ma tem ca nu cumva sa fie calcatori. Ci si preotul care îi chiama si celelalte cuvinte si sfintite lucrari si rândueli, care se fac la Sfânta Liturghie, nu stiu daca îsi mai au adevarata lor rânduiala si cuvenitul lor rost. Fiindca toti, pâna la unul se leapada si nu se gaseste nici un crestin, care sa le împlineasca si sa asculte chiemarea preotului sau mai bine zis a lui Dumnezeu, ci se întorc acasa neîmpartasiti cu cele Sfinte, fara sa fi binevoit cineva sa se apropie si sa se împartaseasca.De aceea si dumnezeescul Hrisostom, urmând Sfintelor canoane ale Sfintilor Apostoli si ale Sfântului Sinod pomenit mai înainte si mai ales socotind ca toate sfintele lucrari ale Sfintei Liturghii au în vedere împartasirea credinciosilor, socoteste nevrednici chiar si de intrarea în biserica, pe cei ce merg la Sfânta Liturghie si nu se împartasesc."Vad, zice, ca multi se împartasesc mai mult din obicei si nu dupa dreapta judecata. Pentru ca atunci când vine Postul Mare, toti, în orice stare s'ar afla, fie vrednici, fie nevrednici, se împartasesc. Tot asa fac si când vine ziua Bobotezei, chiar daca acest timp nu este pentru împartasire.Dar nici Boboteaza si nici Postul Mare nu fac vrednici pe oameni pentru împartasire, ci îi face vrednici curatia sufletului. Cu aceasta te poti împartasi în fiecare zi. Caci zice Sfântul Apostol Pavel, ca ori de câte ori va împartasiti vestiti moartea si patimile Domnului, adica faceti pomenirea mântuirii voastre, adica a binefacerii pe care a-ti primit-o.Gândeste-te bine câta grija aveau cei ce mâncau din jertfa Legii Vechi? Ce nu faceau? Cum se pregateau? Necontenit se curateau. Iar tu care vrei sa te împartasesti din jertfa de care se cutremura si îngerii, vrei sa te curatesti numai în anumite timpuri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos si îndraznesti sa te împartasesti cu cu mâinile si buzele necurate si întinate?Vad ca se face multa nerânduiala la împartasire. In celelalte zile ale anului nu va împartasiti chiar daca adeseori sunteti curati; iar când vin Pastile, chiar daca ati facut ceva rau, îndrazniti si va împartasiti. Vai de nepriceperea si de raul vostru obiceiu!Zadarnic sa savârseste Liturghia în fiecare zi, ca nu va împartasiti. Zadarnic stam în fata Altarului, ca nimeni nu vine sa se împartaseasca. Acestea le spun, nu ca sa va împartasiti oricum, la întâmplare, ci ca sa va faceti vrednici.Omule, nu esti vrednic sa te împartasesti? Atunci nici pe celelalte rugaciuni ale Liturghiei nu esti vrednic sa le auzi. Auzi pe diaconul care striga: câti sunteti în stare de pocainta, rugati pe Dumnezeu sa va ierte; cei ce nu se împartasesc se afla înca în stadiul de pocainta pentru pacatele lor. Deci de ce stai? Daca esti dintre cei ce se pocaesc nu poti sa te împartasesti. Pentru ca cel ce nu se împartaseste face parte dintre cei ce se pocaesc.Din ce pricina striga diaconul: iesiti cei ce nu puteti sa va rugati lui Dumnezeu? Si tu stai cu îndrazneala si cu obraznicie! Iar daca nu esti dintre cei ce se pocaesc, ci din cei ce pot sa se împartaseasca, cum de nu te grijesti sa te împartasesti?Cum de nu socotesti împartasirea ca un mare har, ci o dispretuesti?Gândeste-te bine. Masa împarateasca este pregatita. îngerii slujesc la masa; însusi împaratul este de fata si tu stai cascând! îmbracamintea sufletului îsi este murdara si tie nu-ti pasa? Sau este curata? Atunci stai la masa si manânca din cina. La fiecare Liturghie, Hristos vine sa vada pe cei ce stau la masa si spune si acum fiecaruia, prin constiinta sa: Prietenilor, cum stati aci în Biserica, fara sa aveti haina de nunta? Nu a zis: De ce stai la masa? ci înainte de sedere îi zice ca nu este vrednic nici sa intre înlauntru, deoarece nu i-a spus ca de ce a intrat.Pe toate acestea le striga si acum Hristos catra noi toti, Pentru ca stam nerusinati si cu obraznicie. Ca cel ce nu se împartaseste este nerusinat.Din pricina aceasta, diaconul întâi îndeparteaza pe cei ce se afla în pacate. Caci precum când un stapân vrea sa mearga la masa, nu trebue sa fie de fata slugile care au gresit, ci sunt îndepartate, tot asa se întâmpla si aici, când se savârseste Liturghia si se jertfeste Mielul si Oaia stapânului.Când auzi: sa ne rugam toti împreuna; când vezi ca se deschid usile altarului, sa socotesti ca se deschide si cerul si coboara îngerii. Deci nu trebue sa fie nici unul din cei nebotezati, dar nici unul botezat însa necurat sau spurcat.Rogu-te sa-mi spui daca cineva invitat la o masa, merge, intra înlauntru, se spala pe mâni si se aseaza dar apoi nu mânânca, oare nu jigneste pe împaratul, care l-a chiemat? Nu era mai bine sa nu se fi dus deloc? Asa si tu, ai venit la masa, ai cântat cu ceilalti, ai marturisit ca esti vrednic, deoarece nu ai iesit cu cei nevrednici, atunci de ce ai ramas, daca nu se împartasesti din masa?Dar zici ca esti nevrednic! Atunci esti nevrednic si sa asculti sfintele rugaciuni, deoarece Duhul Sfânt coboara nu numai în Sfintele Taine, ci si în cântarile acelea. Nu vezi pe slugile stapânului ca în primul rând spala masa, curata casa si pe urma aseaza farfuriile. Asa se întâmpla si cu rugaciunile; cu glasul diaconului, spalam ca si cu un burete Biserica, Pentru ca tainele sa se savârseasca în Biserica curata si fara de pata. Ochii necurati sunt nevrednici de aceasta priveliste. Urechile întinate nu sunt vrednice sa auda aceste cântari, Pentru ca asa porunceste Legea. Chiar daca un animal se apropia de muntele Sinai, el era ucis cu pietre. Cu atât mai nevrednici au fost, ca nici la poalele muntelui nu le-a îngaduit sa stea, chiar daca pe urma s-au apropiat si au vazut locul unde a stat Dumnezeu.Asa si tu, crestine, daca nu esti vrednic sa te apropii si sa vezi pe Dumnezeu la Sfânta Liturghie, pleaca împreuna cu catehumenii, Pentru ca cu nimic nu te deosebesti de ei. Deoarece nu este acelasi lucru ca omul sa greseasca înaintea lui Dumnezeu, înainte de botez sau dupa ce s-a botezat si sa se faca nevrednic de împartasire. As fi vrut sa va spun lucruri mai multe si mai înfricosate, dar ca sa nu va împovarez mintea, sunt deajuns acestea. Caci cei ce nu se înteleptesc cu acestea, nici cu mai multe nu se pot îndrepta.Spune-mi, te rog, daca un împarat ar porunci: Cine va face cutare rau, acela sa nu se apropie sa manânce la masa mea, oare nu ti-ai fi dat toata silinta sa te pazesti ca sa nu pierzi aceasta cinste? Preotul ne chiama sa mergem sa ne împartasim si noi ne lenevim, întârziem si nu alergam repede sa primim acest dar? Oare ce alta nadejde de mântuire ne-a mai ramas? Nu putem spune ca ne împiedica boala sau firea, ci neglijenta ne face nevrednici (Omilia a treia la epist. catra Efeseni).Auzi, frate, ce spune acest mare dascal as Bisericii, ca nu sunt vrednici sa se duca la Liturghie, acei care fara motiv nu sunt pregatiti sa se împartaseasca.Dar tu ce raspunzi? Apoi, daca asa stau lucrurile, nu mai merg deloc la Liturghie!Nu, fratele meu, nici aceasta sa nu o faci, caci cazi sub afurisenie, asa cum hotaraste si sfântul Sinod ecumenic II Trulan, care zice: "Cel ce nu merge la biserica trei Duminici, daca este preot sa se cateriseasca, iar daca este mirean sa se afuriseasca". Asa hotaraste si Sfântul Sinod local, din Sardica, în canonul 11.Deci cazi sub afurisenie, iubite, daca nu faci aceste doua: adica sa mergi la Sfânta Liturghie si sa te pregatesti cât poti ca sa te împartasesti, daca nu esti oprit. Nu trebue sa nesocotesti nici pe una, nici pe alta.Facând astfel, pazesti toate sfintele lucrari ale Dumnezeestii Liturghii, asa cum am spus mai înainte, si nu calci Rânduiala pe care a primit-o Biserica dela însusi Domnul nostru, de la Sfintii Apostoli, dela Sinoade si de la toti sfintii. Si Rânduia-la aceasta este: Sa se sfarâme Sfânta Pâine la fiecare Liturghie si credinciosii, care nu au oprire, sa mearga sa se împartaseasca.Pentru ca, precum spune Sfântul Simeon Tesaloniceanul "Dumnezeeasca Liturghie este o lucrare sfânta pentru pregatirea Preasfântului Trup si Sânge a lui Hristos, ca sa fie dat spre împartasire tuturor credinciosilor. Acesta este întreg scopul si rostul Liturghiei: împartasirea credinciosilor".Sfântul Nicolae Cabasila, episcopul Dirahiului, scrie: "Lucrul Dumnezeestii Liturghii este sa prefaca pâinea si vinul în Trupul si Sângele lui Hristos, iar scopul ei este sfintirea credinciosilor prin împartasirea cu ele" (Tâlcuirea Sfintei Liturghii, cap. 1).Inteleptul Iov (pe care îl pomeneste Sfântul Fotie în Nomo-canonul sau) zice despre Sfintele Taine asa: "Rostul întregii Liturghii este împartasirea cu Sfintele Taine, fiindca scopul si lucrarea ei acesta este: împartasirea credneiosilor cu deviata facatoarele si înfricosatele Taine".Gavriil al Filadelfiei, în cartea sa despre Taine, scrie ca Dumnezeeasca Liturghie se savârseste pentru trei pricini: întâi, pentru slava si lauda lui Dumnezeu si Mântuitorului nostru si pentru pomenirea mortii si învierii Sale, precum însusi a zis: "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea"; al doilea, pentru odihna si sfintirea sufletelor binecredinciosilor crestini ortodocsi adormiti; si al treilea, pentru cei vii. Astfel, când se savârseste Dumnezeeasca Liturghie pentru slava si lauda si pomenirea mortii si învierii Domnului, fratii nostri adormiti în dreapta credinta, primesc dela Dumnezeu odihna si sfintire, pe cât este cu putinta. Insa credinciosii cei vii, care nu se împartasesc cu Sfintele Taine la Liturghie, nu ma pricep cum pot sa se sfinteasca. Sfântul Cabasila zice ca nu se sfintesc. Ci sa-l ascultam iarasi pe el:"Daca sufletele celor care se apropie sunt pregatite sa se împartaseasca, iar Domnul totdeauna doreste si voeste sa sfinteasca si sa se daruiasca pe Sine fiecaruia, atunci ce lucru îi mai poate desparti de împartasanie? Bine 'nteles ca nici unul.Dar ar putea întreba cineva: Daca un crestin, având pregatire sufleteasca, dar nu vrea sa se împartaseasca, oare poate si el primi sfintenie dela Sfintele Taine, asa cum primesc cei adormiti? Si raspunde ca nu o poate primi decât numai acela, care nu se poate duce trupeste sa se împartaseasca, asa cum sunt sufletele celor adormiti.Daca cineva putând sa mearga sa se împartaseasca, nu se duce, acela nu poate deloc sa se bucure de sfintirea Sfintelor Taine, nu numai Pentru ca nu s-a dus, ci si Pentru ca putând sa se duca, a nesocotit Sfintele Taine sau s'a lenevit si nu a mers.4. Dar nu numai cele spuse pâna acum, îndatoreaza pe tot crestinul, care nu are împedimente, sa se împartaseasca des, ci si însasi Dumnezeeasca Taina si împartasirea, daca ne gândim bine, ne atrage sa ne împartasim des Pentru ca este un element esential al vietii sufletului. Sa vedem ce însemneaza acest lucru.Teologii scolastici spun sa esential este acel element fara de care este cu neputinta sa se faca ceea ce se face. Pe pilda, element esential în viata omului este rasuflarea, Pentru ca fara de ea omul nu poate sa traiasca. Tot asa este hrana pentru întretinerea trupului. Deci, asa cum este trebuitoare respiratia neîncetata pentru a trai, si hrana pentru alcatuirea firii trupesti, tot asa si deasa împartasire este necesara pentru viata sufletului si pentru sustinerea fiintei lui, sau ca sa spun mai bine, este cu mult si fara de asemanare mai necesara.Sa vina în mijlocul nostru Marele Vasilie, temelia dreptelor învataturi ale Bisericii si sa ne-o spuna. "Ca sa se învredniceasca omul de viata vesnica, zice, trebue sa se împartaseasca cu Trupul si cu sângele lui Hristos. Si iarasi: Este de trebuinta celui ce s'a renascut prin Botez sa se hraneasca cu împartasirea Sfintelor Taine. Deci toti dreptcredinciosii crestini avem nevoie sa ne hranim cu hrana vietii vesnice, pe care ne-a predat-o Fiul lui Dumnezeu celui viu. Si iarasi, este bine si de folos a se împartasi omul în fiecare zi cu Trupul si Sângele lui Hristos, caci însusi Domnul o spune: Cine manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu are viata vesnica". Fara îndoiala, împartasindu-se omul des cu Viata, traieste mai deplin viata cu toate puterile si simtirile sale trupesti si sufletesti".Iar monahul Iov marturisitorul zice: "Este drept si cuviincios ca des si de multe ori sa se sfinteasca Crestinul cu sfânta împartasire. Sa doreasca si sa alerge sa se împartaseasca mai des decât respiratia. Daca este cu putinta si în fiecare zi, cei vrednici pot sa se împartaseasca".Iar Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, foarte întelept arata cât de trebuitoare este crestinilor Sfânta împartasanie, zicând:"Sfânta împartasanie lucreaza mare sporire a vietii cei întru Hristos, celor ce se împartasesc. Fiindca ceea ce lucreaza în trup elementele cele din afara ale pâinii si vinului, aceeasi lucreaza în chip tainic si nevazut Trupul Domnului la sufletul nematerial. Caci precum pâinea sustine si hraneste trupul, tot asa Trupul lui Hristos hraneste sufletul nostru. Si precum prin sfântul Botez luam viata Harului în loc de viata pacatului pe care am avut-o, tot asa hranindu-ne cu Sfânta împartasanie crestem si sporim în Harul lui Dumnezeu. Caci precum caldura cea fireasca a trupului ar putea usca umiditatea cea fireasca, daca nu este ajutata de hrana (caci prin hrana si bautura se mentine alcatuirea trupului si se împlinesc acele lichide, care s'au consumat din cauza caldurii si fara de care, viata omeneasca nu ar putea dura nici putina vreme).In acelasi chip si caldura rautatii, care roade sufletul pe dinlauntru, Pentru ca usuca puterea evlaviei, ar vrea s'o mistue cu totul, daca sufletul nu s'ar împartasi cu o hrana duhovniceasca, care se împotriveste puterii distrugatoare a raului si creste în noi Harurile si Darurile Sfântului Duh.Iar Trupul lui Hristos, adica Sfânta împartasanie, fiindca pe deoparte hraneste trupul, iar pe de alta este unita cu firea dumnezeeasca, curata si sfinteste pe cei ce se împartasesc si ne aduce multa hrana duhovniceasca. Astfel, fiind bine hraniti cu aceasta hrana, ne redobândim sanatatea duhovniceasca si curatia, din care ne-a scos atunci din Rai, gustarea din pomul oprit.Se cuvenea deci ca si noi, care cu mâncarea trupeasca am pierdut curatia si sanatatea cea dintâi, tot cu hrana trupeasca sa o recapatam si cele asemenea sa fie vindecate cu cele asemenea, iar cele protivnice, cu cele protivnice. Adica: hrana trupeasca a fost aceea care ne-a scos din Rai, hrana trupeasca este si Sfînta împartasanie, care ne pazeste acum. Si aceeasi viata este aceea, care atunci s'a stricat, iar acum se pazeste.Totusi din aceea Dumnezeu ne oprea sa nu mâncam, pe când Sfânta împartasanie El însusi ne-o da si ne îndeamna la ea. Hranirea aceea ne-a învatat-o diavolul cel viclean iar pentru Sfânta împartasanie, nu numai învatator si sfatuitor este Fiul lui Dumnezeu, ci El însusi s'a facut slujitor al ei si ne-a dat-o. Pe aceea a luat-o Adam ca un fur, iar la Sfânta împartasanie ne îndeamna Dumnezeu si ne porunceste în mod vadit sa o gustam. In aceea era ascunsa otrava neascultarii, iar în Sfânta împartasanie se ascunde o comoara de nenumarate bunatati.Deci fratilor, de vreme ce împartasirea deasa este necesara tuturor crestinilor, precum am dovedit cu marturiile pe care le-am adus pâna acum, este de mare nevoie ca si noi sa ne împartasim des, ca sa avem în voi Viata, care este Iisus Hristos si ca sa nu murim moarte sufleteasca. Caci acei care nu se hranesc adesea cu aceasta hrana duhovniceasca, cu adevarat mor. Si desi se arata ca trupeste traiesc, sufleteste însa sunt morti, Pentru ca s'au îndepartat de viata cea duhovniceasca si adevarata, pe care o face Sfânta Împartasanie.Si asa cum pruncul, când s-a nascut, plânge si cere cu multa staruinta hrana si laptele lui, iar daca nu suge si n'are pofta este semn ca este bolnav si în primejdie sa moara, tot asa si noi trebue sa staruim ca sa ne alaptam din hrana cea duhovniceasca, Sfînta împartasanie, ca sa vietuim, iar daca nu o facem ne primejduim de moartea sufleteasca.Zice si Sfântul Ioan Gura de Aur: "De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire si cinste de la Hristos, ca sa ne împartasim cu Trupul si cu Sângele Lui, sa nu ne lenevim a face acest lucru. Nu vedeti pe copii cei mici cu câta graba apuca sânul mamei lor? Cu câta repezeala pun buzele la sân? Cu asa graba ar trebui ca si noi sa ne apropiem de aceasta Sfânta Masa si de acest sân al duhovnicescului Potir, ca sa ne împartasim. Sau mai bine zis, cu mai mare graba sa ne alaptam din Sfânta împartasanie, ca niste prunci care se alapteaza cu Harul Sfântului Duh, si singura noastra mâhnire sa fie neîmpartasirea cu aceasta hrana De viata facatoare" (Omil. 82, la cap. 26 de la Matei).(Articol publicat pe site-ul doxologia.ro la data de 3 august 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 813

Id: 37591

Data: Jan 23, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).