Constantin Brâncoveanu s-a nascut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comuna în judetul Olt), în­tr-o veche familie boiereasca. Era fiul lui Matei („Papa“) Brâncoveanu si al Stancai (Cantacuzino), sora domnitorului Şerban Cantacuzino, fiind si stranepot al lui Matei Basarab. Ramânând orfan de tata la vârsta de doar un an, a fost crescut de bunica dinspre tata, Pauna Greceanu, si de un unchi al sau, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentant de seama al culturii umaniste în spatiul românesc), care i-au oferit o educatie aleasa pentru acele vremuri, învatând, printre altele, greaca, latina si slavona.Casatorit cu Marica, ne­poata lui An­to­nie Voda din Po­pesti, Constantin Brâ­ncoveanu a avut cu aceasta pa­tru fii: Constantin, Ştefan, Ra­du si Matei, si sapte fiice: Stan­ca, Maria, Ilinca, Safta, An­ca, Balasa si Smaranda. So­tia sa, Doamna Marica, a fost a­de­varatul administrator al în­tre­gii averi a Brâncovenilor, des­pre care se afirma pe atunci ca era fabuloasa.Uns domnitor la Mitropolia BucurestilorDe-a lungul vietii sale, de­ti­ne diferite functii de seama ale ta­rii: aga, postelnic, spatar si lo­­gofat. Logofat între anii 1682-1688, Brâncoveanu nu a vrut sa fie domnitor al Ţarii Ro­mânesti, ci a fost urcat pe tron din vrerea boierilor. Bo­ie­rii pamânteni, nemaidorind sa îi conduca un cantacuzin, a­proa­pe ca l-au fortat sa preia dom­nia. A fost uns domnitor la Mi­tropolia Bucurestilor, în pre­zen­ta Patriarhului bizantin Dio­nisie si a Mitropolitului valah Antim.Pâna în anul 1709, Con­stan­tin Brâncoveanu a reusit sa men­tina o politica echilibrata în­tre Imperiul Otoman, caruia îi era vasal, si Imperiul Hab­s­bur­­gic, a carui expansiune a­jun­­sese pâna la hotarele Ţarii Ro­mânesti. Cu Imperiul Hab­s­bur­gic, Brâncoveanu a încheiat mai multe tratate secrete. În schim­bul anumitor servicii, Brân­coveanu a primit pentru el si pentru familia sa mai multe mo­sii si titluri nobiliare.În 1709, o conjunctura euro­pea­­na nefavorabila si greselile po­litice ale lui Constantin Brân­coveanu au dus la dezastrul familiei. Atunci, regele Sue­­­diei Carol al XII-lea fusese î­n­vins de Petru cel Mare la Pol­ta­va. Scapata de amenintarea su­e­dezo-germana, armata rusa a in­trat pe teritoriul Moldovei, pen­tru a lupta cu sultanul. Brân­coveanu s-a gândit atunci sa se alieze cu rusii. I-a scris lui Pe­tru cel Mare o scrisoare în ca­re i-a promis ca îl va ajuta cu a­provizionarea armatei. În schimb, tarul i-a trimis mul­tu­mi­rile sale si 300 de pungi cu aur, pentru plata serviciilor. Pen­tru mai multa siguranta în­sa, Înalta Poarta l-a trimis de în­data ca domn în Moldova pe Di­mitrie Cantemir, dusman sti­ut al familiei Brâncovenilor, cu în­sarcinarea de a raporta Di­va­n­u­lui orice miscare facuta de a­ces­ta. Primul lucru pe care l-a fa­cut însa Cantemir a fost sa se alieze cu tarul. Prudent, Brân­coveanu a încercat sa men­tina un echilibru între cele do­ua tabere. El si-a adunat ostile în tabara de la Urlati, Pra­hova, aproape de granita cu Mol­dova. În cazul în care rusii ar fi vrut sa intre în Ţara Ro­mâ­neasca, se alia cu ei. El in­ten­­tiona însa sa ramâna de par­tea turcilor daca acestia ar fi fost mai rapizi. Planurile i-au fost date peste cap însa de va­rul sau, spatarul Toma Can­ta­cu­­zino, care împreuna cu mai multi boieri ai lui Brâncoveanu a fugit în tabara rusilor. Spe­ri­at, Brâncoveanu i-a trimis lui Pe­tru cel Mare cele 300 de pungi înapoi, iar turcilor pro­vi­zi­ile, contribuind la esecul militar al tarului, în batalia de pe Prut (Stanilesti, 1711), care s-a va­zut nevoit sa încheie pace cu turciiMai multe detalii în Ziarul Lumina, Ediția de Banat.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 601

Id: 42759

Data: Jul 28, 2014

Imagine: