Domnul Iisus in fata sinedriului

Domnul Iisus în fata sinedriului (Mt. XXVI, 57-68; Mc. XIVJ 53-65; Lc. XXII 54. 63-71; In. XVIII 12-14, 19-4). Simulacrul de judecata ce I s-a facut Mântuitorului ne este relatat de catre toti evanghelistii si se împarte în doua. El este la început religios, înaintea sinedriului iudaic si dupa aceea politic, înaintea lui Pontiu Pilat si, în parte, înaintea lui Irod Antipa. Cel religios se desfasoara o parte sub presedintia lui Anna, alta sub presedintia lui Caiafa, ambele savârsite în timpul noptii si urmate, la ziua, de o sedinta pur formala, în care sinedriul voteaza condamnarea Mântuitorului la moarte si hotaraste modalitatea obtinerea ratificarii ei de catre Pontiu Pilat. Evanghelistii ne dau o descriere sumara a acestui odios proces, completându-se reciproc. Evanghelistul Ioan ne reda judecata înaintea arhiereului Anna, socrul lui Caiafa (In. XVIII, 12-14; 19-23). El ne informeaza ca Mântuitorul, dupa ce a fost prins în gradina Ghetsimani, a fost adus mai întâi înaintea acestui arhiereu.Anna sau Annanus, cum îl numeste Iosif Flaviu, avea în apropiere de muntele Maslinilor o casa rustica si o ferma în care crestea si vindea porumbei, pentru jertfele de la templu oferite de oamenii mai nevoiasi. Desi pierduse de 15 ani presedintia sinedriului iudaic, el continua sa se bucure înca de o mare putere si influenta. Îndeplinise functia de arhiereu timp de noua ani (6-15 d.Hr.), dar reusise sa transmita aceasta functie fiului sau Eleazar si apoi ginerelui sau Caiafa (18-36 d. Hr.). Dupa Caiafa, care paraseste postul de mare-preot la câtiva ani dupa rastignirea Mântuitorului, Anna izbuteste sa impuna numirea ca arhirei a înca patru dintre fii sai: Ionathan (36), Teofil (37), Mathias (43) si Anna cel Tânar (62). Este probabil ca Anna sa fi locuit în acelasi palat, împreuna cu ginerele sau, Caiafa. Aici se strânge în graba sinedriul, pentru a scrie cea mai trista pagina din istoria omenirii corupte de pacat.Adus în fata lui Anna, acesta îi cere lui Iisus sa-i dea informatii despre învatatura si despre ucenicii sai. Mântuitorul refuza sa-i raspunda, motivând ca toate acestea sunt cunoscute de toata lumea, pentru ca n-a savârsit nimic în ascuns. Unul dintre servitorii arhiereului palmuieste pe Domnul, socotind ca raspunsul sau este nepotrivit. Domnul protesteaza împotriva acestui tratament nedrept (In. XVIII, 19-23). Mai înainte de a fi condamnat de catre un for competent, nimeni nu avea voie, potrivit Legii, sa-L loveasca. Anna, pentru a iesi din încurcatura, îl trimite pe Domnul la Caiafa, arhiereul în functie, care era ginerele sau (vers. 24).Evanghelistii sinoptici trec sub tacere acest episod, care avea un caracter mai mult particular. Ei tin sa ne comunice numai procesul oficial desfasurat înaintea sinedriului si a conducerii de stat. Au urmarit judecarea acestui caz un simulacru de judecata, pentru ca, în desfasurarea lui, se încalca normele de procedura legala, dupa cum se vede din cele ce urmeaza.Şedintele sinedriului se tineau ordinar într-o sala speciala „pardosita cu pietre“, în curtea interioara a templului. Se tineau, obisnuit, de dimineata, dupa ce se aducea la templu sacrificiul, pâna seara, înainte de apusul soarelui, când se aduceau jertfele de seara. Noaptea, nici în zi de sarbatoare, nu se tineau sedinte. Procedura judecarii unui proces era urmatoarea: Presedintele, care trebuia sa fie nepartinitor, prezida adunarea asezata în forma de semicerc. Presedintele anunta vina fara a insinua gravitatea ei. Se ascultau martorii, care mai înainte erau pusi sa jure ca spun adevarul: martorii în favoarea, apoi în defavoarea inculpatului. Se asculta inculpatul, apoi acuzatorul: Dupa aceea urma votarea, iar majoritatea voturilor decidea: O sentinta de achitare se publica în aceeasi zi, pe când o sentinta de condamnare se publica abia a doua zi .în cazul procesului Mântuitorului putem sesiza urmatoarele abateri de la procedura legala: Şedinta se tine înainte de zorii zilei (Mt. XXVI, I) si nu în sala de sedinte, ci în casa arhiereului Caiafa (Mt. XXVI, 57). Presedintele nu este nepartinitor. Este acelasi care, într-o sedinta anterioara a sinedriului, a pus în discutie cazul Domnului si a rostit verdictul ca: „este mai bine sa moara un singur om, decât sa piara tot neamul (In. XI, 49-50). Deci, prezideaza un proces, în care rostise deja sentinta.Se cauta marturii mincinoase (Mt. XXVI, 59); cei doi martori se gasesc, dar marturiile lor nu concorda (de comp. : Mt. XXVI, 60-61 si Mc. XIV, 58- 59). În plus, chiar daca Domnul ar fi zis ca poate darâma templul si-l va reconstrui, o astfel de afirmatie nu era o vina de moarte. Irod Idumeul, pentru a reconstrui templul de dimensiuni mai mari, a trebuit sa darâme vechiul templu al lui Zorobabel si nimeni nu l-a condamnat la moarte pentru o astfel de fapta. Domnul putea fi tras la raspundere numai daca ar fi darâmat templul, iar în trei zile nu l-ar fi reconstruit, dupa cum afirmase. De asemenea, nu sunt ascultati martorii apararii, iar sentinta de condamnare se publica în aceeasi zi.Neputându-se întemeia pe depozitiile martorilor, ale caror marturii nu concordau, arhiereul îl conjura, în numele Dumnezeului celui viu (adica cel adevarat, în comparatie cu idolii fara viata ai pagânilor) sa raspunda. Acest procedeu era practicat fata de criminalii a caror vina nu se putea dovedi cu martori (Gen. XXIV, 3; Num. V, 19; III Regi XXII, 16). Domnul se vede obligat sa dea raspuns nu în fata sinedriului, ci în fata lui Dumnezeu. Întrebat daca este Hristos (adica Mesia), Fiul lui Dumnezeu, raspunde: „Tu ai zis“, în sensul ca si gura ta marturiseste acest lucru. Alte dovezi crede ca sunt de prisos sa le mai dea. Le atrage însa atentia asupra celor ce se vor întâmpla de aici înainte: „De acum veti vedea pe Fiul Omului, sezând de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului“ (Mt. XXVI, 63-64). Cu acestea Domnul le spune ca El este „Fiul Omului“, despre care Psalmistul a profetit ca „va sedea de-a dreapta Celui atotputernic“ (Ps. 109, 1) si Daniil ca „va veni pe norii cerului“ (Daniil VII, 13).Vrând sa para indignat, arhiereul „si-a sfâsiat vesmintele, zicând: a hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata, acum ati auzit hula Lui!“ (Mt. XXVI, 65). Indignarea lui Caiafa pare cu totul la comanda , teatrala; dealtfel, din partea presedintelui tribunalului, într-o circumstanta atât de grava, este cu totul deplasata, pentru ca decidea a priori cazul în chestiune, de o maniera foarte prejudiciabila acuzatului. Într-o tara unde se astepta venirea lui Mesia, nu era cu nimic blasfemator, în sine, de a se pretinde cineva Mesia. Afirmatia lui Iisus trebuia, deci, controlata cu seriozitate si nu privita în ea însasi ca o crima. Se simte bucuria lui Caiafa la aceste cuvinte, o bucurie satanica: a gasit ceea ce cauta. La evrei orice blasfemator era pedepsit cu moartea (cf. Lev. XXIV, 16). Sinedristii sunt de parerea arhiereului Caiafa, ca Iissus „a hulit“ si ca atare „este vinovat de moarte “ (Mt XXVI, 66).Sinedriul îl osândeste pe Domnul pe baza propriei marturisiri: s-a numit pe sine Dumnezeu. Legea interzicea însa osândirea cuiva la moarte pe baza propriei marturii (Deut. XVII, 6) si impunea categoric, o procedura cu totul speciala în judecarea proceselor capitale. În procesul religios al Mântuitorului, aceasta procedura a fost calcata de la început pâna la sfârsit.Totul s-a facut în graba, cu ura si cu rautate. În plus, Domnul a fost supus celei mai umilitoare batjocuri din partea servitorilor sinedriului, care îl scuipa pe obraz, îl bat si „acoperindu-i fata, îl întreba zicând: Ghiceste cine este cel ce Te-a lovit? Şi multe altele ziceau, hulind împotriva Lui “ (Mt. XXVI 67- 68).Cât despre „ruperea vesmintelor aceasta era pusa în legatura cu o durere sufleteasca. Voia sa spuna ca de durere, hainele nu mai puteau încapea pieptul unui om. Hainele se rupeau de la grumaz, cam o palma. Acest obicei se practica în Vechiul Testament. Dupa moartea unei alte rude, ele erau cusute, dupa ce treceau zilele de doliu (cf. Gen. XXXVII, 34; II Regi XIII, 19; IV Regi XVIII, 37; Is. XXXVII, 1 etc.). În cazul de fata, gestul lui Caiafa este pur teatral.Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului dupa Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 780

Id: 39935

Data: Apr 18, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).