Domnul Iisus in fata sinedriului

]]>Domnul Iisus în fața sinedriului (Mt. XXVI, 57-68; Mc. XIVJ 53-65; Lc. XXII 54. 63-71; In. XVIII 12-14, 19-4). Simulacrul de judecată ce I s-a făcut Mântuitorului ne este relatat de către toți evangheliștii și se împarte în două. El este la început religios, înaintea sinedriului iudaic și după aceea politic, înaintea lui Ponțiu Pilat și, în parte, înaintea lui Irod Antipa. Cel religios se desfășoară o parte sub președinția lui Anna, alta sub președinția lui Caiafa, ambele săvârșite în timpul nopții și urmate, la ziuă, de o ședință pur formală, în care sinedriul votează condamnarea Mântuitorului la moarte și hotărăște modalitatea obținerea ratificării ei de către Ponțiu Pilat. Evangheliștii ne dau o descriere sumară a acestui odios proces, completându-se reciproc. Evanghelistul Ioan ne redă judecata înaintea arhiereului Anna, socrul lui Caiafa (In. XVIII, 12-14; 19-23). El ne informează că Mântuitorul, după ce a fost prins în grădina Ghetsimani, a fost adus mai întâi înaintea acestui arhiereu. Anna sau Annanus, cum îl numește Iosif Flaviu, avea în apropiere de muntele Măslinilor o casă rustică și o fermă în care creștea și vindea porumbei, pentru jertfele de la templu oferite de oamenii mai nevoiași. Deși pierduse de 15 ani președinția sinedriului iudaic, el continua să se bucure încă de o mare putere și influență. Îndeplinise funcția de arhiereu timp de nouă ani (6-15 d.Hr.), dar reușise să transmită această funcție fiului său Eleazar și apoi ginerelui său Caiafa (18-36 d. Hr.). După Caiafa, care părăsește postul de mare-preot la câțiva ani după răstignirea Mântuitorului, Anna izbutește să impună numirea ca arhirei a încă patru dintre fii săi: Ionathan (36), Teofil (37), Mathias (43) și Anna cel Tânăr (62). Este probabil ca Anna să fi locuit în același palat, împreună cu ginerele său, Caiafa. Aici se strânge în grabă sinedriul, pentru a scrie cea mai tristă pagină din istoria omenirii corupte de păcat. Adus în fața lui Anna, acesta îi cere lui Iisus să-i dea informații despre învățătură și despre ucenicii săi. Mântuitorul refuză să-i răspundă, motivând că toate acestea sunt cunoscute de toată lumea, pentru că n-a săvârșit nimic în ascuns. Unul dintre servitorii arhiereului pălmuiește pe Domnul, socotind că răspunsul său este nepotrivit. Domnul protestează împotriva acestui tratament nedrept (In. XVIII, 19-23). Mai înainte de a fi condamnat de către un for competent, nimeni nu avea voie, potrivit Legii, să-L lovească. Anna, pentru a ieși din încurcătură, îl trimite pe Domnul la Caiafa, arhiereul în funcție, care era ginerele său (vers. 24). Evangheliștii sinoptici trec sub tăcere acest episod, care avea un caracter mai mult particular. Ei țin să ne comunice numai procesul oficial desfășurat înaintea sinedriului și a conducerii de stat. Au urmărit judecarea acestui caz un simulacru de judecată, pentru că, în desfășurarea lui, se încalcă normele de procedură legală, după cum se vede din cele ce urmează. Ședințele sinedriului se țineau ordinar într-o sală specială "pardosită cu pietre", în curtea interioară a templului. Se țineau, obișnuit, de dimineață, după ce se aducea la templu sacrificiul, până seara, înainte de apusul soarelui, când se aduceau jertfele de seară. Noaptea, nici în zi de sărbătoare, nu se țineau ședințe. Procedura judecării unui proces era următoarea: Președintele, care trebuia să fie nepărtinitor, prezida adunarea așezată în formă de semicerc. Președintele anunța vina fără a insinua gravitatea ei. Se ascultau martorii, care mai înainte erau puși să jure că spun adevărul: martorii în favoarea, apoi în defavoarea inculpatului. Se asculta inculpatul, apoi acuzatorul: După aceea urma votarea, iar majoritatea voturilor decidea: O sentință de achitare se publica în aceeași zi, pe când o sentință de condamnare se publica abia a doua zi . în cazul procesului Mântuitorului putem sesiza următoarele abateri de la procedura legală: Ședința se ține înainte de zorii zilei (Mt. XXVI, I) și nu în sala de ședințe, ci în casa arhiereului Caiafa (Mt. XXVI, 57). Președintele nu este nepărtinitor. Este același care, într-o ședință anterioară a sinedriului, a pus în discuție cazul Domnului și a rostit verdictul că: "este mai bine să moară un singur om, decât să piară tot neamul (In. XI, 49-50). Deci, prezidează un proces, în care rostise deja sentința. Se caută mărturii mincinoase (Mt. XXVI, 59); cei doi martori se găsesc, dar mărturiile lor nu concordă (de comp. : Mt. XXVI, 60-61 și Mc. XIV, 58- 59). În plus, chiar dacă Domnul ar fi zis că poate dărâma templul și-l va reconstrui, o astfel de afirmație nu era o vină de moarte. Irod Idumeul, pentru a reconstrui templul de dimensiuni mai mari, a trebuit să dărâme vechiul templu al lui Zorobabel și nimeni nu l-a condamnat la moarte pentru o astfel de faptă. Domnul putea fi tras la răspundere numai dacă ar fi dărâmat templul, iar în trei zile nu l-ar fi reconstruit, după cum afirmase. De asemenea, nu sunt ascultați martorii apărării, iar sentința de condamnare se publica în aceeași zi. Neputându-se întemeia pe depozițiile martorilor, ale căror mărturii nu concordau, arhiereul îl conjura, în numele Dumnezeului celui viu (adică cel adevărat, în comparație cu idolii fără viață ai păgânilor) să răspundă. Acest procedeu era practicat față de criminalii a căror vină nu se putea dovedi cu martori (Gen. XXIV, 3; Num. V, 19; III Regi XXII, 16). Domnul se vede obligat să dea răspuns nu în fața sinedriului, ci în fața lui Dumnezeu. Întrebat dacă este Hristos (adică Mesia), Fiul lui Dumnezeu, răspunde: "Tu ai zis", în sensul că și gura ta mărturisește acest lucru. Alte dovezi crede că sunt de prisos să le mai dea. Le atrage însă atenția asupra celor ce se vor întâmpla de aici înainte: "De acum veți vedea pe Fiul Omului, șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului" (Mt. XXVI, 63-64). Cu acestea Domnul le spune că El este "Fiul Omului", despre care Psalmistul a profețit că "va ședea de-a dreapta Celui atotputernic" (Ps. 109, 1) și Daniil că "va veni pe norii cerului" (Daniil VII, 13). Vrând să pară indignat, arhiereul "și-a sfâșiat veșmintele, zicând: a hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit hula Lui!" (Mt. XXVI, 65). Indignarea lui Caiafa pare cu totul la comandă , teatrală; dealtfel, din partea președintelui tribunalului, într-o circumstanță atât de gravă, este cu totul deplasată, pentru că decidea a priori cazul în chestiune, de o manieră foarte prejudiciabilă acuzatului. Într-o țară unde se aștepta venirea lui Mesia, nu era cu nimic blasfemator, în sine, de a se pretinde cineva Mesia. Afirmația lui Iisus trebuia, deci, controlată cu seriozitate și nu privită în ea însăși ca o crimă. Se simte bucuria lui Caiafa la aceste cuvinte, o bucurie satanică: a găsit ceea ce căuta. La evrei orice blasfemator era pedepsit cu moartea (cf. Lev. XXIV, 16). Sinedriștii sunt de părerea arhiereului Caiafa, că Iissus "a hulit" și ca atare "este vinovat de moarte " (Mt XXVI, 66). Sinedriul îl osândește pe Domnul pe baza propriei mărturisiri: s-a numit pe sine Dumnezeu. Legea interzicea însă osândirea cuiva la moarte pe baza propriei mărturii (Deut. XVII, 6) și impunea categoric, o procedură cu totul specială în judecarea proceselor capitale. În procesul religios al Mântuitorului, această procedură a fost călcată de la început până la sfârșit. Totul s-a făcut în grabă, cu ură și cu răutate. În plus, Domnul a fost supus celei mai umilitoare batjocuri din partea servitorilor sinedriului, care îl scuipă pe obraz, îl bat și "acoperindu-i fața, îl întrebă zicând: Ghicește cine este cel ce Te-a lovit? Și multe altele ziceau, hulind împotriva Lui " (Mt. XXVI 67- 68). Cât despre "ruperea veșmintelor aceasta era pusă în legătură cu o durere sufletească. Voia să spună că de durere, hainele nu mai puteau încăpea pieptul unui om. Hainele se rupeau de la grumaz, cam o palmă. Acest obicei se practica în Vechiul Testament. După moartea unei alte rude, ele erau cusute, după ce treceau zilele de doliu (cf. Gen. XXXVII, 34; II Regi XIII, 19; IV Regi XVIII, 37; Is. XXXVII, 1 etc.). În cazul de față, gestul lui Caiafa este pur teatral. Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului după Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

Download: Click for download attached file: Domnul Iisus in fata sinedriului

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 414

Id: 50705

Data: Apr 10, 2015

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).