Duhul Sfant daruieste oamenilor iubirea Sfintei Treimi
Cuvant teologic al Parintelui Dumitru StaniloaeDuminica a opta dupa Pasti (a Pogorarii Sfantului Duh)Fiul inviat si inaltat lucreaza in noi prin Duhul Sfant pentru a parcurge si noi drumul spre starea de fii, in care trupul e schimbat la fata sau indumnezeit prin Duhul. Hristos Cel inaltat savarseste in noi aceasta lucrare prin Duhul Sau, asa cum a savarsit-o si El in umanitatea Sa cat a fost pe pamant. Duhul Lui ne duce spre starea in care a fost dus trupul lui Hristos prin Inviere, spre starea de fii schimbati la fata cu trupul, straluminati, indumnezeiti. Lucrarea aceasta a Fiului inaltat prin Duhul este o lucrare de viata facatoare si sfintitoare. Aceasta nu o poate face Fiul cu oamenii de pe pamant, ramanand El pe pamant, ci numai dupa ce a ajuns la capatul deplinei patrunderi a trupului Lui de Duhul de viata Facator si Sfintitor. Lucrarea aceasta sfintitoare si de viata facatoare e si a Fiului si a Duhului, sau e a Fiului prin Duhul.Astfel, Duhul purcede din Tatal si Se odihneste in Fiul, nu numai pentru a arata deplina unire in dragoste dintre Tatal si Fiul, dragostea Fiului venita de la Tatal intorcandu-se spre Tatal, ci pentru a trece si la oameni dragostea Fiului, al Carui chip sunt facuti oamenii, iar dupa ce acestia se despart prin pacat de Dumnezeu, de-a Se face insusi Fiul om in care lucreaza Duhul, ca din El sa treaca in oameni.Aceasta lucrare a Duhului din Fiul e prevestita intai prin prooroci, pentru a-i intoarce si pe ei spre Tatal, sau a-i atrage si pe oamenii uniti cu Fiul prin credinta spre Tatal, umpluti deplin de Duhul din Fiul.De aceea, Biserica a numit pe Duhul in Simbolul niceo-constantinopolitan nu numai Sfant si de viata Facator, ci si Cel care a grait prin prooroci. Cuvantul neintrupat a pregatit astfel in prealabil pe oameni pentru lucrarea ce-o va savarsi prin Sine, atat cat va fi pe pamant, si apoi in oameni, dupa ce Se va inalta inviat si indumnezeit cu trupul. Hristos, Marele Inainte-Mergator al Duhului SfantLucrarea revelatoare comuna si complementara a Fiului si a Sfantului Duh are o dezvoltare. Paul Evdokimov vede aceasta dezvoltare ca o alternare a lucrarilor mereu mai vadite ale Duhului si Cuvantului, mai bine zis ale Ambilor, aratandu-Se cand unul, cand celalalt mai vadit in aceasta lucrare comuna. Duhul Sfant a pregatit venirea Cuvantului in trup, Care va lucra intai in mod vazut asupra trupului Sau, nu fara prezenta lucratoare a Duhului in El, ducand trupul pana la inviere, ca apoi sa prelungeasca aceasta impreuna-lucrare Hristos nevazut, iar lucrarea Duhului savarsindu-se in mod simtit in induhovnicirea trupului celor credinciosi, spre invierea din viata viitoare. Prin spusa proorocilor, tot Vechiul Testament este o Cincizecime preliminara in vederea aparitiei Fecioarei si a acelui «Fie»1. Apoi Cincizecimea apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mantuirii. Urmand Parintilor bisericesti se poate chiar spune ca Hristos este «Marele Inainte-Mergator al Duhului Sfant»2. Pe de alta parte, Evdokimov observa ca Duhul Sfant si Cuvantul sunt mereu impreuna, dar intr-o perioada se afla Unul pe planul prim, iar in alta perioada, Celalalt. In timpul lucrarii pamantesti a lui Hristos, relatia oamenilor cu Duhul Sfant se efectua prin Hristos. Din contra, dupa Cincizecime, relatia cu Hristos se efectueaza prin si in Duhul Sfant. Inaltarea suprima vizibilitatea istorica a lui Hristos. Dar Cincizecimea restituie lumii prezenta interiorizata a lui Hristos si acum il reveleaza nu in fata, ci in interiorul ucenicilor Sai3.A fost necesara lucrarea profetica a Duhului Cuvantului neintrupat, pentru ca oamenii sa creada in El cand va veni in trup in chip minunat. Şi a fost necesara venirea in trup a Fiului, pentru ca sa infieze cu adevarat prin Dumnezeu umanitatea in trup, ducand-o la inviere. Dar a fost necesara si lucrarea Fiului intrupat si inviat in chip nevazut prin Duhul Sfant, pentru a face pe oameni sa inainteze intr-o viata pamanteasca dupa modelul lui Hristos spre a ajunge la trupul inviat si induhovnicit, asemenea celui al lui Hristos.Crestinismul occidental nu da aproape nici o insemnatate lucrarii Duhului Sfant in oameni dupa inaltarea lui Hristos sau lucrarii lui Hristos cel inaltat prin Duhul Sfant. Observam o ruptura intre Hristos si Duhul Sfant. Se afirma in Hristos, separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce uneste cu subiectul nostru energia dumnezeiasca necreata, sfintitoare, transformatoare, de ridicare a credinciosului in alt plan. Ortodoxia e singura care vorbeste continuu de lucrarea Duhului Sfant cel de viata Facator si Sfintitor, Cel prin care Hristos ne face fii ai lui Dumnezeu, cu un trup inviat, straluminat, impreuna cu toata creatia. Pentru ortodocsi, nu ajunge oamenilor sa fie iertati numai pentru suprameritele lui Hristos, sau sa fie curatiti de pacate doar in viata viitoare printr-o credinta in efectul jertfei Lui, ci viata lor creste in sfintenie si cresterea oamenilor in sfintenie dupa modelul lui Hristos tinde spre a ajunge la un trup transfigurat, asemenea Lui, in viata viitoare, prin Duhul lui Hristos.Pentru Ortodoxie Dumnezeu isi poate insusi umanitatea in mod real, ca mediu de transformare (transfigurare) si normalitate asemenea Dumnezeirii in sfintenie.Dar pentru aceasta trebuie sa ne silim si noi sa ducem o viata pe pamant pe cat se poate dupa modelul lui Hristos. Dar si aceasta silinta a noastra de vietuire ca fii ai lui Dumnezeu ne este ajutata de Duhul lui Hristos. Ea incepe prin nasterea noastra din nou prin Duhul Sfant, care ni se da in Botez. Prin aceasta iesim din moartea spirituala care e una cu alipirea la lumea aceasta, socotita ca unica realitate. Duhul ne naste la o viata adevarata in Dumnezeu si ne sustine in ea, si aceasta e o inaintare in sfintenie.Duhul Sfant in Tainele BisericiiMantuitorul promite pe de o parte pe Duhul ce-L va trimite pe seama celor ce vor crede in El, pe de alta le spune ca ei trebuie sa-L primeasca prima data prin Botez, pentru a se naste din nou, deci ca fii ai lui Dumnezeu, incetand sa fie robii lumii materiale (Gal. 4, 7-9). El spune lui Nicodim: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este... Trebuie sa va nasteti de sus (Ioan 3, 5 - 6, 7). Dar acestia se nasc ca fii ai lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat se uneste cu ei prin Duhul. Celor ce L-au primit (pe Cuvantul), care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). De aceea preotul intreaba pe cel venit sa se boteze (sau pe nasul lui): Te lepezi de Satana? si: Te unesti cu Hristos? Iar acela raspunde afirmativ la amandoua intrebarile. Prin Duhul vine Hristos, sau prin Hristos vine Duhul lui Hristos Care S-a inaltat.Pentru prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului Hristos este ceruta iarasi lucrarea Sfantului Duh: Inca aducem Ţie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sange si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: trimite Duhul Tau Cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte si fa painea aceasta cinstit trupul Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta cinstit sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant. Este in lucrare intreaga Sfanta Treime: Tatal preface darurile, dar prin Duhul, si painea, si vinul nu se pot preface in Trupul si Sangele lui Hristos fara sa vrea aceasta Hristos Insusi.Iertarea pacatelor in Taina Spovedaniei iarasi se produce prin Duhul Sfant. Caci Hristos a suflat si sufla puterea Duhului peste Apostoli si urmasii lor spre iertarea pacatelor (Ioan 20, 22-23). Fiul sufla asupra lor puterea iertarii pacatelor, dar puterea aceasta este Sfantul Duh.Şi sfintirea apei, prin care se sfintesc toate cele stropite prin ea, are loc prin Duhul Sfant cerut de la Domnul Hristos: In rugaciunea de sfintire a apei, preotul se adreseaza Celui ce a venit sa aduca tamaduiri oamenilor: Şi acum trimite harul Preasfantului si de viata Facatorului Tau Duh, care sfinteste toate, si sfinteste apa aceasta. Duhul este puterea suflata de Dumnezeu, care sfinteste toate. Duhul purcede pururea din Tatal, e trimis prin Fiul spre a sfinti toate, a inalta viata oamenilor si, cand voieste, a tamadui toata boala.Sfanta Treime intreaga este in lucrare asupra intregii creatii, de la Tatal purcezand Duhul, trecand prin Fiul, si realizandu-Şi lucrarea asupra celor cerute, mai ales ca sa atraga pe oameni spre calitatea de fii ai Tatalui. Creatia e atrasa spre Tatal prin lucrarea pornita din Tatal, trecuta prin Fiul si unificata prin Duhul Sfant cu umanitatea Fiului. Umanitatea e sfintita prin miscarea pornita din Tatal si facuta spre Tatal, asemenea Fiului, fiind incadrata in miscarea Treimii de la Tatal spre Fiul si de la Fiul spre Tatal, prin Duhul. Iubirea, pornita de la Tatal spre Fiul prin Duhul si intoarsa iarasi spre Tatal, prinde in cadrul ei si umanitatea.Dar sa insistam putin si asupra sensului calitatii Duhului ca Persoana de viata facatoare si sfintitoare, deci si asupra efectelor ce le are Duhul asupra oamenilor prin lucrarile Lui.Duhul este de viata Facator, pentru ca scoate pe oameni din moartea sufleteasca, incadrandu-i in viata de un continut tot mai inalt si tot mai bogat pe cei morti sufleteste, prin caderea in trecatoarele placeri si prin continua saracire produsa de egoism. De aceea, pe cand in cantarea intreit sfanta Tatal e numit Dumnezeu, Fiul, tare, ca Cel Care a invins moartea rabdand-o, Duhului I se spune fara de moarte. El ne-a dat prin nasterea prin Botez o viata noua, in sensul de viata in continua crestere spirituala, o viata neslabita de moartea spirituala.Apostolul Pavel descrie in Epistola catre Romani in cuvinte de adanc inteles viata cea noua a celor ce au primit Duhul infierii. El spune ca devenind prin Duhul fii ai lui Dumnezeu, ne facem si mostenitori, impreuna cu Hristos ca om, ai Imparatiei cerurilor. Insa aceasta inseamna preamarirea noastra cu Hristos dupa ce am patimit impreuna cu El: Şi daca suntem fii, suntem si... impreuna-mostenitori cu Hristos, daca patimim impreuna cu El ca impreuna cu El sa ne si preamarim. Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi (Rom. 8, 17-18).Prin Duhul devenim hristoforiDar patimirea prin care ne pregatim pentru slava vietii noastre viitoare in Dumnezeu si pe care o suportam prin duhul de fii, daruit noua de Hristos, nu poate avea loc fara sa avem si pe Hristos, Care ne intareste in aceasta patimire a infranarii de la cele rele si a rabdarii unei vieti supuse pentru credinta la tot felul de greutati si necazuri. De aceea primim pe Hristos si ca jertfa in Sfanta Impartasanie, ca sa putem suporta si noi o viata de jertfa, nesupusa placerilor. Aceasta viata patimitoare era suportata in Hristos ca foame, ca oboseala, ca batjocura, ca lovituri, ca rastignire; era o patimire prin care intarea firea Sa omeneasca impotriva ispitei de hrana, de odihna, de slavire lumeasca, de frica mortii. El ne ajuta si pe noi, prin puterea Duhului daruit noua, sa slabim si sa desfiintam patimile placerii si ale egoismului. E o mare taina cum Hristos, desi inaltat la o viata deplin indumnezeita ca om, poate sa ne dea noua puterea suportarii patimirii dureroase. El nu ramane nesimtitor la aceasta simtire a noastra. E ceva analog cu simtirea mamei care traieste durerile copilului, ajutandu-l sa le invinga. Anuntarea patimilor Sale Il face pe Iisus sa retraiasca spiritual acele patimiri si deci si patimirile celui ce le traieste si el din dragostea pentru El. Iar scaparea de patimile placerii si egoismului este una cu o viata ridicata in legatura cu Dumnezeu intr-un plan care nu mai e inclus in creatie, ci intr-o traire mai indumnezeita, care e una cu o viata de sfintenie. Ţinta inaltarii in aceasta viata e una cu silinta sporirii in iubirea lui Dumnezeu, Care ne uneste tot mai mult cu El. Sfantul Apostol Pavel descrie pe cel inaintat in aceasta viata astfel: Sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru (Rom. 8, 38-39). Prin Duhul purtam totdeauna in trup omorarea lui Iisus pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru (2 Cor. 4, 10). Fiindca Dumnezeu, Care a zis: «Straluceasca, din intuneric, lumina», El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu pe fata lui Hristos (ca om), care ne va aduce si noua... slava vesnica covarsitoare (2 Cor. 4, 6, 17).Duhul dumnezeiesc este Duhul de viata Facator si Sfant, pentru ca El este Cel in Care Dumnezeu Tatal, prin Fiul, ajunge pana la noi, aducandu-ne toata curatia, slava si sfintenia dumnezeiasca.Duhul se numeste asa ca suflare dumnezeiasca, sau ca o adiere spirituala care ajunge din Tatal prin Fiul intrupat pana la noi, adiere pe care o simtim dintr-un plan superior lumii, ca o adiere de bunatate, de iubire, de curatie. Prin aceasta adiere in noi Treimea iubitoare si atotsfanta e ca un vant, ca o suflare spirituala, deci ca un vant care are un glas, care nu stii de unde vine, nici incotro se duce. Astfel se intampla cu oricine e nascut din Duhul, dupa spusa Mantuitorului catre Nicodim (Ioan 3, 5).In aceasta tainica adiere cunosti prin experienta tainica pe Dumnezeu, dar si El te cunoaste pe tine si te face sa te cunosti pe tine in Dumnezeu. Şi, cunoscand pe Dumnezeu si cunoscand drumul ce te poate duce la adevarata ta realizare, nu mai slujesti lumii trecatoare, ci lui Dumnezeu, Care-ti asigura viata vesnica. Atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la stihiile cele slabe si sarace, carora voiti iarasi sa le slujiti ca inainte? (Gal. 4, 8-9).Credinta in Hristos, sau constiinta prezentei lui Hristos in sine, nu o poate avea nimeni decat prin Duhul. Aceasta arata cat de uniti sunt Duhul si Hristos in cel credincios. Dar, pe langa credinta in Hristos si viata curata si iubitoare de Dumnezeu, Duhul da fiecaruia si unele daruri potrivite firii lui. Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, decat in Duhul Sfant. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh... Unuia I se da prin Duhul Sfant cuvant de intelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvantul cunostintei (1 Cor. 12, 3-4, 8). Şi darurile felurite ale celor multi se intregesc intre ele si folosesc tuturor. Caci calitatea cea mai inalta, spre care trebuie si pot inainta toti prin Duhul, este iubirea. De aceea, daca ar avea cineva vreun dar cat de mare, dar dragoste nu are, mincinos este (1 Cor. 13). Sfantul Vasile cel Mare a spus in acest sens ca orice dar are cineva, nu-l are numai pentru sine, ci in primul rand pentru altii.Importanta acordata de Biserica Ortodoxa lucrarii Sfintei Treimi prin Duhul Sfant in cei credinciosi si in toata creatia, lucrare ce aduce acestora viata noua si vesnica si sfintenia, se vede din rugaciunea Imparate ceresc, adresata Sfantului Duh, prin care incepe Biserica unele din slujbele ei. In aceasta rugaciune ii spunem Duhului Sfant Imparate ceresc, pentru ca El ne inalta in Imparatia cerurilor, unde stapaneste ca Duh peste cele materiale. El este Mangaietorul, pentru ca ne da mangaiere in greutatile si necazurile vietii pamantesti. El este Duhul Adevarului, pentru ca ne descopera calea adevarata, care este viata in Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, sau Adevarul. El este pretutindeni Acelasi, unind in credinta si iubire pe toti. El implineste toate, pentru ca ne scapa de toate lipsurile, ne da viata in Dumnezeu, care ne satisface in toate. El este Vistierul bunatatilor, caci toate cele bune ne vin de la El si le putem comunica altora. Prin aceasta implineste de fapt toate. El este Datatorul de viata, scapandu-ne de saracia existentei moarte, dandu-ne nemurirea existentei tot mai fericite. Pe El il rugam sa Se salasluiasca intru noi si sa ne curateasca de toata intinaciunea, sfintindu-ne, si, prin aceasta, mantuindu-ne.* Preot profesor Dumitru Staniloae, Sfanta Treime sau la inceput a fost iubirea, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Editia a 3-a, Bucuresti - 2012, Lucrarea Fiului intrupat in noi, dupa Inaltare, prin Duhul de viata facator si sfintitor, pp. 81-89.(Sursa: www.ziarullumina.ro. Titlul si sublinierile din text apartin redactiei Ziarului Lumina)Note:1 L'Esprit Saint dans la tradition orthodoxe, Ed. Du Cerf, Paris, 1969, p. 87.2 Ibidem.3 Ibidem, p. 96.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Jun 20, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei