Duhul ziditor al Rohiei
Trei elemente perceptuale ne-au marcat trairea in scurtul pelerinaj pe care l-am facut in aceasta iarna la Manastirea Sfanta Ana - Rohia, din judetul Maramures: prapastia in jurul careia se strange asezamantul, lipsa zidurilor inconjuratoare si o anume verticala pe care iti asezi sufletul, de cum ii treci pragul. Toate trei definesc duhul inconfundabil al  Rohiei, despre care ne-a vorbit parintele arhimandrit Macarie Motogna, staretul manastirii. Despre acest duh dorim a scrie mai mult, caci Rohia, inainte de toate, este duh ziditor.Desi se afla ridicata pe coama unui deal, in mijlocul unei paduri de fag si de stejar, luminata de cautarea spre cer a unor brazi seculari, am perceput Manastirea Sfanta Ana - Rohia, din Episcopia Maramuresului si Satmarului, raportata mai degraba la prapastia in jurul careia se strange sfantul asezamant. Pentru noi, pelerini porniti la drum dintre zidurile de beton ale orasului, Rohia incepe jos, in prapastie. De acolo porneste urcusul sufletului ravnitor de curatire. Inaltare obligatorie, tulburatoare, initiatica, inscrisa in sens vertical spre limanul cunoasterii, care la Rohia se aduna spre a se darui nesofisticat, firesc, tuturor. Caci manastirea nu are ziduri. Este ca o inima scoasa din trup, care isi daruie pulsatia pelerinilor care vin spre ea de peste tot, pe carari cunoscute sau tainice, dupa vrere sau dupa cat de adanca le este credinta. Copila Anuta si porunca din vis Sfanta Ana este cea dintai manastire ortodoxa romaneasca intemeiata in Transilvania, dupa alipirea acestei provincii la trupul tarii-mama si dupa distrugerea celor 150 de asezaminte de catre tunurile lui Bucow, din ordinul imparatesei Maria Tereza. Intemeierea ei nu este rodul vreunei ambitii domnesti sau boieresti - cum arata Inalt Preasfintitul Justinian, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, in monografia manastirii -, nici semn al ispasirii vreunui pacat voievodal, precum nici prinos pentru vreo biruinta personala, ci rodul sfant al pietatii populare. Ea a izvorat firesc din traditia veche, aici, in inima poporului, de la Ştefan cel Mare si de la Petru Rares, stapanitorii Ciceiului, sub a caror stapanire a stat acest sat. Adica Rohia.Prin mana preotului ortodox Nicolae Gherman (1877-1959), parohul de la poalele Dealului Viei-Rohia, s-a zidit aceasta manastire in memoria fiicei sale, Anuta, plecata la Domnul in 1922, la numai 10 ani. Binevestitoare a voii lui Dumnezeu, copila s-a aratat repetat in visul tatalui, cerandu-i sa ridice casa Maicii Domnului la Rohia. Tainuit o vreme in inima parintelui, visul parea doar o nalucire. Dar intr-o zi, Floarea lui Ilie, o credincioasa din sat, ii spune parintelui: De ce nu asculti glasul lui Dumnezeu care-ti porunceste prin copila Anuta sa faci casa Maicii Domnului in Dealul Viei?, adica manastire.Asa a inceput ridicarea manastirii la stejarul lui Pintea, caci parintele a inteles de unde vine porunca. Crucea ridicata insa acolo s-a tot mutat pana a ajuns pe locul actualei biserici, intelegandu-se ca aici trebuie ridicata.Din 1923, cand a inceput construirea manastirii, cu greutati si sacrificii mari, si de la sfintirea primei bisericute, la 15 august 1926, de Adormirea Maicii Domnului, manastirea a cunoscut o dezvoltare constanta. Ravna si daruirea unor stareti cu vocatie au imbogatit patrimoniul Rohiei, care astazi cuprinde Casa de stejar, Casa staretiei, Casa cu paraclis, Casa poetului, Altarul de vara, Poarta maramureseana, Casa alba, Poarta din sat, Coltul maramuresean, biblioteca.Ceea ce s-a zidit din piatra si lemn a fost completat cu un alt fel de zidire: aici, la Rohia, pe parcursul intregii ei existente, de 90 de ani, sute de mii de romani si-au gasit materializate nazuintele unitatii de neam si de credinta.Nevoia de a calca cu grija carareaO austeritate imperiala se impune de cum treci pragul Rohiei, randuindu-ti comportarea, asezandu-te intr-o anume ordine si disciplina, cu suflet cu tot, paradoxal, fara a-ti fi impusa de cineva.Oricat ai dori, nu poti cuprinde, nu poti vedea totul, ci doar secvente semnificative dintr-o traire aproape ascetica, dintr-o induhovnicire profunda, cladita pe credinta, meditatie, cultura si ascultare. Şi toate acestea par a-si gasi intruparea in trei obiecte personale, care au apartinut marelui carturar si monah Nicolae Steinhardt: un basc, o masca neagra pentru acoperirea ochilor si un culion. Caci toate trei definesc o trecere a omului prin lume spre cer, o inaripare pe care insa nu o putem atinge toti: bascul - starea de mirean, masca - fuga de falsa lumina a lumescului si culionul - slujirea jertfelnica, ingereasca, pentru Dumnezeu si Maica Lui.Oriunde ai pasi in Rohia trebuie sa ai grija, caci pasesti in taina. In biblioteca, in muzeul manastirii, unde printre exponatele de exceptie poti admira un brau al lui Petru Rares, icoane si carti vechi, dar si un vesmant arhieresc tesut in motive si culori traditionale, in care respira tot Maramuresul si lumineaza intreaga slujire martirica a Bisericii neamului.Şi tot aici, o sculptura in lemn ii infatiseaza pe moroseni la Marea Unire de la Alba Iulia, pe care au purtat-o in suflet veacuri la rand.Sa calci cu teama si cu respect caci, sigur, un pas al tau se asaza peste urma nevazuta a pasilor lui Ioan Alexandru, Nicolae Steinhardt sau ai tacutilor monahi care calca rostind cu fiecare apasare o rugaciune.Smerenie, curatie si misionarism Ca slujire, Manastirea «Sfanta Ana» - Rohia este totul pentru mine. Aici am venit prima data, aici am fost tuns in monahism, in 1994,  aici am fost hirotonit si tot aici am fagaduit sa slujesc Maicii Domnului pana la sfarsitul vietii. Rohia a jucat un rol misionar, pastoral si duhovnicesc foarte important pentru toti credinciosii din nord-vestul tarii. Pana in 1990, a fost singura manastire ortodoxa din nordul Ardealului. Manastirea noastra a dat trei ierarhi: pe Inalt Preasfintitul Arhiepiscop Justinian, pe Preasfintitul Episcop Iustin Sigheteanul si pe vrednicul de pomenire Emilian Birdas, care a fost la Alba Iulia. Aici a stat foarte mult timp si s-a format poetul Ioan Alexandru. Tot la noi a locuit ultimii noua ani din viata scriitorul, eseistul si monahul Nicolae Steinhardt, unde i se pastreaza chilia, unde ii este mormantul, unde au ramas manuscrisele si toata opera lui.Mai avem o vasta biblioteca de 40.000 de volume, care cuprinde carti din toate domeniile, intemeiata de Inalt Preasfintitul Arhiepiscop Justinian Chira, aranjata si fisata initial de parintele Nicolae Steinhardt.La noi exista si o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, pictata de un monah de la Sfantul Munte Athos, la comanda preotului ctitor, care a fost adusa aici in 1926. Un an mai tarziu, chiar la hramul manastirii, a izbucnit un incendiu care a devastat tot ce era in jurul ei. Dar ea a ramas neatinsa. Aceasta este prima minune care s-a intamplat cu icoana. Sunt insa si altele. Parintele arhimandrit Serafim Man, care a fost staretul manastirii timp de 11 ani, s-a imbolnavit prin anii a80 de cancer. Patru ani a zacut la Cluj. La 20 mai 1984, medicii l-au externat fara sa-i dea vreo sansa. A venit parintele acasa, s-a rugat si dansul, s-au rugat si parintii manastirii, si credinciosii care au venit la noi. Şi prin aceste rugaciuni la sfanta icoana parintele s-a facut bine, a slujit multi ani la rand - pana cand a fost chemat la Domnul de curand -, a scris vreo sapte carti, a predicat, slava lui Dumnezeu, chiar daca era slabit de varsta. Nu a mai existat nici o urma a bolii!Prin 1959, obstea avea 25 de vietuitori. Odata cu Decretul 410 din acel an (cand au fost dati afara calugarii din manastire, ramanand numai Inalt Preasfintitul Justinian, care era staret, cu inca doi ucenici), pana in 1989, obstea nu a numarat mai mult de 7 vietuitori.In 1987, a fost numit staret al manastirii ieromonahul Iustin Hodea, actualul nostru Episcop-vicar, Preasfintitul Iustin Sighe-teanul. De atunci a inceput o revigorare a vietii monahale.Intre 1995 si 2000, obstea a numarat 25 de vietuitori. Dupa aceea, foarte multi dintre cei care s-au format aici au fost trimisi cu ascultare la diferite manastiri si schituri noi din eparhie. Asa se face ca astazi, aproape in toate cele 28 de manastiri si schituri din episcopia noastra sunt vietuitori care au plecat de la noi. In prezent, la Rohia suntem 15 monahi, toti cu pregatire duhovniceasca aparte, pentru ca suntem formati aici, in duhul Manastirii Rohia. Nu avem nici un calugar care sa fi vietuit intr-o alta manastire. Toti sunt crescuti in pepiniera duhovniceasca a Ro-hiei. Şi incercam sa pastram acelasi duh care a fost intotdeauna: unul al smereniei, al cura-tiei, al ascultarii si misionarismului. Pentru ca Rohia, dintotdeauna, a fost o manastire misionara. Ea este deschisa in toate partile. Nu are zid, ca de cetate. La noi vin credinciosi nu numai pe un singur drum, ci pe mai multe. Dar si noi mergem la hramuri in parohii, intorcand aceasta vizita duhovniceasca, a marturisit parintele arhimandrit Macarie Motogna, staretul manastirii.Ne-am retras de la Rohia tacand. Semn ca ingerul ne-a asezat pe suflet taina si rugaciune. Vom duce de-acum cu noi drumul, lumina si o parte din duhul Rohiei, cu care ne-am invesmantat sufletul, ca pe o verticala spre mantuire, asemenea rapei din care ne-am ridicat cugetul spre crucea din altarul bisericii catacomba, in care am ascultat in genunchi o Sfanta Liturghie.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din 13 februarie 2013, aparut sub semnatura lui Dumitru Manolache)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Feb 13, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei