Biserica Ortodoxa s-a aflat la 30 martie 2014 în Duminica Sfântului Ioan Scararul, iar la 6 aprilie 2014 crestinii ortodocsi o vor cinsti pe Cuvioasa Maria Egipteanca. În cele ce urmeaza va prezentam câteva informatii, referitoare la cele doua duminici, din vol. Triodul Explicat. Mistagogia Timpului, semnat de Makarios Simonopetritul (Ed. Deisis, Sibiu, 2008):

Dupa ce în primele doua duminici au fost întariti în credinta ortodoxa si în Saptamâna a IV-a au venerat Crucea, candidatii la cel de-al „doilea Botez” îsi vor continua parcursul pâna în Saptamâna a VI-a, punctându-l cu doua duminici consacrate unor modele vii ale vietii duhovnicesti. Aceste doua praznice sunt apropiate atât în ce priveste originea, cât si functia si tema lor, astfel ca pot fi privite împreuna. Praznuirea Sfintei Maria Egipteanca a aparut înaintea celei a Sfântului Ioan Scararul, fiind indicata de unele manuscrise ale Triodului începând din secolul XI, chiar daca atunci aceasta instituire era departe de a fi fost generala: numeroase documente continua sa prescrie pentru aceasta duminica doar comemorarea bogatului nemilostiv si a saracului Lazar din vechiul sistem al lecturilor de la Ierusalim, care supravietuieste de altfel pâna astazi în canonul Utreniei Duminicii a V-a.

Praznuirea Sfântului Ioan Scararul nu începe sa fie atestata în manu­scrise decât în secolul XIII, pentru a se regasi aproape în toate documen­tele secolului XV. Anterior, Duminica a IV-a era rezervata comemorarii parabolei samarineanului celui bun, al carei canon s-a pastrat la Utrenia duminicii pâna în zilele noastre. Instituirea târzie si extrem de rapida a acestei praznuiri a rezultat probabil din dorinta de a completa în mod armonios structura Triodului. Daca primele doua duminici se distingeau ca o perioada „dogmatica”, transferarea praznicelor Sfintilor Ioan Scararul si Maria Egipteanca a permis definirea unei a doua perioade, „ascetice”, în ciclul duminicilor din Postul Mare. Prin urmare, aceasta praznuire locala a Duminicii a V-a s-a generalizat pentru a da ciclului un echilibru ce nu va mai fi modificat dupa secolul XV, fiind definitiv sanctionat de editia tiparita a Triodului. În definitiv, se poate spune ca sursa acestui ciclu al duminicilor Postului Mare si cel care a calauzit evolutia lor a fost, prin vechimea si caracterul sau panortodox, praznicul Ortodoxiei.

Sfântul Ioan Scararul e praznuit în mod normal pe 30 martie, iar Sfânta Maria Egipteanca pe 1 aprilie. Faptul ca aceste doua praznice cadeau în­totdeauna în timpul Triodului facea ca ele sa nu fie solemnizate, în ciuda importantei acestor sfinti în evlavia bizantina: trei stihiri la Vecernie si un canon la Utrenie, nimic mai mult. Prin urmare, transferul lor în ciclul liturgic mobil a permis o mai mare stralucire acordata acestor doi sfinti si o afirmare mai explicita a legaturii lor cu Postul Mare. Spre deosebire de alte praznice fixe transferate, acestea au trecut aproape neschimbate din ciclul Mineielor în cel a Triodului. Cele trei stihiri de la „Doamne, strigat-am” de la Vecerniile Duminicilor a IV-a si a V-a, precum si sedealna de la oda a 3-a a canonului sunt identice cu cele din 30 martie si 1 aprilie. Numai canoanele sunt diferite atât pentru Sfântul Ioan Scararul, cât si pentru Sfânta Maria Egipteanca. Totusi, unele manuscrise ale Mineielor indica pentru 30 martie canonul lui Ignatie din Duminica al V-a a Postu­lui Mare, astfel ca atunci oficiul e riguros identic. În vechile traduceri slave anterioare reformei patriarhului Nifon, care a provocat în Rusia schisma „vechilor credinciosi’, slujbele Sfintilor Ioan Scararul si Maria Egipteanca nici macar nu se gaseau în Triod, unde se semnala numai ca trebuie luate din Mineie.

Praznicele celor doi sfinti nu ocupa, asadar, decât un loc relativ limitat în oficiile Duminicilor a IV-a si a V-a: pâna la canon, rânduiala este cea a tuturor duminicilor Triodului cu sedealna Octoihului si idiomelele Tri­odului; dupa care se cânta trei canoane: unul al învierii cu 6 tropare, unul al Triodului, mai vechi, cu 4 tropare despre parabolele biblice dezvoltate în cursul saptamânii urmatoare, si unul al Sfântului tot cu 3 tropare). La Laude nu se cânta nici o stihira a Triodului (cu exceptia idiomelei de la „Slava”, doxastikon), ci numai opt stihiri din Octoih, fapt nemaiîntâlnit de la Duminica Vamesului si Fariseului si care evidentiaza bine caracterul secundar al acestor praznuiri fata de cele pe care le-am studiat pâna aici. Sobrietatea acestor doua praznuiri de la sfârsitul Postului Mare îngaduie sublinierea mai puternica a temelor duhovnicesti ale samarineanului cel bun si bogatului nemilostiv, creând prin aceasta o mai mica ruptura tematica între zilele saptamânii si duminici decât în prima parte a Postului Mare. Atentia si efortul duhovnicesc vor putea, asadar, sa ramâna încor­date pâna la capat, chiar si în timpul zilelor de odihna.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 487

Id: 39371

Data: Mar 31, 2014

Imagine: