Putine teme acasa, putine ore de curs si evaluare fara note in scoala generala. Acestea sunt cateva dintre metodele de reusita ale modelului educational finlandez, invatamant asigurat de stat 100%. Insa una dintre cele mai remarcabile politici este sistemul de evaluare a elevului, care isi propune ca scop dezvoltarea educatiei in detrimentul competitiei, adica a comparatiei.PISA si CEDO au considerat, in urma evaluarilor din intervalul 2006-2010, ca cel mai bun sistem de invatamant din lume este modelul adoptat de Finlanda. Cifrele vorbesc de la sine: 93% dintre liceenii finlandezi devin absolventi, 43% dintre elevii de liceu urmeaza profile vocationale, 66% dintre absolventii de liceu sunt acceptati la facultate, diferenta dintre cel mai slab si cel mai inteligent elev este cea mai mica din lume, Finlanda are acelasi numar de profesori ca si New Yorkul, insa mult mai putini elevi (600.000 elevi comparativ cu 1,1 milion elevi), si alte apogeuri asemanatoare1. Sigur ca toate aceste rezultate confirma statutul conferit profesorului in Finlanda, care este considerat la acelasi nivel cu medicul si avocatul, iar dupa unele publicatii meseria de profesor este perceputa ca si cea mai inalta consideratie in societatea finlandeza. Pe langa o pregatire exceptionala si o dedicare totala pedagogiei - care nu aduc vreun bonus financiar! -, profesorii se concentreaza pe formarea tanarului, intr-un mod personal pe cat le este accesibil cu putinta. Ceea ce occidentalii au denumit modernizarea invatamantului finlandez se traduce mai curand ca personalizarea educatiei, fara a fi recurs obligatoriu la tehnologii de ultima generatie, cum ar fi platformele e-Learning sau BDI Agent. De ce am numi reforma invatamantului finlandez personalizarea educatiei? Cum reuseste relaxarea programului scolar sa genereze performante la nivel mondial? Şi cum ajung profesorii sa fie profund respectati de intreaga societate finlandeza, inclusiv de catre elevi, astazi, cand etica se confrunta tot mai des cu schimbari de valori? Iata cateva intrebari, unele cu un continut paradoxal, care suscita interesul statelor cu traditie in invatamantul de calitate.Notele si riscul comparatiei neloialeUna dintre politicile care atrag atentia o reprezinta sistemul de evaluare a elevului. In scoala generala (1-6), elevii finlandezi nu sunt evaluati prin intermediul notelor. Metoda urmareste sa insufle fiecarui elev un nivel inalt de incredere si stima de sine. Desi profesorii ii testeaza periodic, notele nu sunt trecute nicaieri si nu sunt comunicate parintilor, nici elevilor, iar acest fapt este posibil pentru ca nu exista un sistem de evaluare centralizat. Notarile reprezinta mai curand niste indicatori pentru profesori, in functie de care stiu cum sa se repereze la fiecare copil in parte: profesorul observa care este nivelul de cunostinte, ce probleme intampina la invatat sau daca a fost ceva gresit in modul de predare (in abordarea subiectului), stabileste impreuna cu parintii o programa specifica pentru studiu. In urma adoptarii acestui sistem de evaluare, rata de absolvire a ciclului primar in scolile finlandeze este de 99%.In contextul actual - la nivel etic, cultural si psihologic - notele incep sa devina predictori ineficienti si instabili, adesea irelevanti (sau neloiali) in evaluarea elevului sau studentului, cu atat mai mult cu cat vointa de putere tinde sa corupa balanta calitatii in favoarea cantitatii. Dincolo de orice critica a sistemelor de invatamant de pe mapamond, de-a lungul timpului s-a putut observa ca orice evaluare comparativa face loc concurentei si orice concurenta implica ideea de comparatie, chiar si atunci cand nu acesta este scopul. Daca urmarim firul, nota a devenit sinonimica cu un anumit nivel in concurenta, concurenta aduce cu sine comparatia, iar comparatia cu un oricare celalalt risca sa dea nastere mai curand invidiei decat perseverentei (desi exista si o motivatie negativa antrenata de invidie, care insa intra intr-un cerc vicios asumat cu consecinte in plan psihosomatic).Intr-o alta optica, notele reprezinta un mijloc de recompensa si concurenta (forma de motivatie), sau obstacol in calea dezvoltarii competentelor personale? Oamenii sunt diferiti si au diferite talente. Nu toti sunt la fel, nici nu dispun toti de aceeasi capacitate intelectuala. Unii sunt dotati cu inteligenta matematica, altii cu inteligenta artistica, unii dispun de un IQ remarcabil, in timp ce altii se evidentiaza prin EQ, SQ. Şcoala il formeaza pe om, ii capaciteaza talentele, nu il standardizeaza. Atunci, in acest context, nota devine mijloc de discriminare?Autoevaluarea - forma de asceza?Privind retrospectiv in istorie, comparatia cu celalalt, iar nu cu Modelul, este cea care distruge si cea responsabila pentru degenerarea modului de autoevaluare prin reductia de la persoana la individ, de la dorinta de a fi impreuna cu ceilalti la dorinta de autoafirmare, adica de la o vedere de tip cineva intre alti cineva la o vedere de tip eu (un joc independent). Prima ucidere din istorie a plecat de la o comparatie inteleasa gresit. Cain a vazut ca fumul de la jertfa lui nu s-a indreptat catre cer si a interpretat acest semn - atentie! - prin comparatie cu jertfa fratelui sau, Abel. Insa Cain a omis ca Dumnezeu este personal si vede pe fiecare in mod unic, asa cum este el, fara sa-l compare cu celalalt. Acest fapt il re-confirma Hristos intr-un cunoscut episod, dupa Inviere, cand ii raspunde lui Petru, indreptandu-i vederea de la indiscretia vederii comparative: Daca vreau Eu ca acesta sa ramana pana voi veni, ce te priveste? Tu urmeaza-Ma pe Mine! (In. 21, 20-22).Pe de alta parte, acelasi Cain - care a interpretat semnul fara sa-i cunoasca totusi cu certitudine semnificatia - a vazut in Abel un concurent, nu un frate2. In acest context, Cain dezvolta firul comparatiei si ajunge la ucidere (eliminarea celui care i-a creat neplacerea), in loc sa ia seama la sine insusi. Am gresit? Cu ce am gresit? Ce pot face acum (pentru ca acum este «timpul» lui Dumnezeu)? Sfintii Parintii pun in lumina faptul ca judecata de sine sau osandirea de sine da nastere pocaintei, insa unei pocainte revelatoare si creatoare care il scoate pe om din deznadejde si din deprimare. De aceea, timpul ascetic merge intotdeauna in sensul metaniei (teo-logia durerii): ranirea (caderea), cainta si starea de multumire (omul se ridica indreptat si cu o recunostinta vie)3.Asadar, in lumina scrierilor ascetice si ale reperelor biblice, sistemul de invatamant finlandez ne pare o alternativa cu un foarte fin simt al ethosului, foarte practic in viata cotidiana. Faptul ca in scoala generala nu se recurge la note, insa incurajeaza autoevaluarea individuala (a elevului, a profesorului) si a scolii4 denota importanta pe care o acorda imbunatatirii propriului mod de invatare/predare si corespunde unui raport CEDO - Finlanda: accent pe dezvoltare in loc de competitie si comparatie.Note: 1 http://www.businessinsider.com/finlands-education-system-best-in-world...2 Foarte interesanta perspectiva, daca o luam in sens invers, de asta data, si incercam sa vedem in fiecare un frate sau un apropiat, pentru ca, istoric vorbind, provenim din aceiasi parinti, din aceeasi gena;3 Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, pp. 247-2534 http://www.minedu.fi/export/sites/default/OPM/Julkaisut/2009/liitteet/op..., The Finnish education system and PISA(Articol realizat de Marta Gradinaru si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 03 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 768

Id: 28837

Data: Mar 3, 2013

Imagine: