Patriarhia Romana sustine initiativa cetateneasca europeana Unul dintre noi, care solicita Uniunii Europene sa inceteze finantarea activitatilor care includ distrugerea embrionilor umani. Fidela credintei sale ca viata specific umana incepe din momentul fecundarii, Patriarhia atrage atentia asupra faptului ca distrugerea de embrioni umani este un act inacceptabil din punct de vedere spiritual-moral.Dumnezeu a creat viata sub toate aspectele ei, iar in ceea ce priveste viata omeneasca, El a aratat o grija deosebita. Viata omeneasca nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru aparitia ei, Dumnezeu a avut o grija deosebita: omul nu apare la porunca, ci in urma unui sfat si a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de aghiograf prin termenul de plasmuire si de suflare de viata. Viata omeneasca nu este determinata doar de plasmuirea omului din pamant, ci si (sau mai ales) de suflarea viu-facatoare a lui Dumnezeu. Aceasta ne dovedeste faptul ca omul nu este simpla fiinta biologica, ci este deodata suflet viu (Facere 2, 7) si trup omenesc (nu orice trup) viu. Asa a aparut primul om (Adam), asa au aparut, apar si vor aparea - cu voia lui Dumnezeu - oamenii in istorie: suflete vii in trupuri vii, spune Comisia de Bioetica a Patriarhiei Romane.Omul este, asadar, o fiinta psiho-fizica ce a fost si este creata de Dumnezeu dupa chipul Sau (Facere 3, 28), in vederea asemanarii cu El. Consecinta logica a acestei invataturi si credinte este aceea ca toate fiintele omenesti sunt in mod fundamental egale intre ele in ceea ce priveste natura si vocatia lor. Ele poseda deodata, actual si potential, aceeasi demnitate si aceeasi valoare: sunt chip al lui Dumnezeu, dar chip intr-un continuu proces de asemanare cu Dumnezeu. Revelatia (consemnata in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie) ne ofera suficiente dovezi ca ceea ce s-a zamislit in femeie este fiinta omeneasca (nu simplu produs de conceptie), care nu exclude grija lui Dumnezeu si care trebuie sa se bucure de respectul datorat demnitatii umane. Cum Biserica are o grija deosebita fata de fiintele umane neputincioase si fara aparare, nu poate sa nu se ingrijoreze cu privire la cele mai neputincioase fiinte omenesti, embrionii umani si pruncii nenascuti, mai spune Comisia de Bioetica.Embrionul, fiinta unica si irepetabilaTeologul Jean-Claude Larchet, in lucrarea sa Etica procreatiei in invatatura Sfintilor Parinti, aloca un capitol embrionului uman. Acesta sustine ca teoria insufletirii imediate a omului, prin care se admite ca el primeste dintru inceput un suflet deplin, care il face din clipa in care a fost conceput o fiinta omeneasca deplina, un ipostas cu o existenta independenta si o persoana, corespunde Traditiei Bisericii de Rasarit, primita de timpuriu si pastrata pana in ziua de azi. Insufletirea imediata a omului este afirmata pe scurt la Sfantul Irineu, isi gaseste temeiuri in opera Sfantului Grigorie de Nyssa, castiga la Sfantul Maxim Marturisitorul intreaga sa precizie in cadrul unei antropologii crestine profund elaborate si este apoi confirmata de Parintii care au urmat. Prin conceptia crestina, care-l considera drept ipostas, embrionului i se recunoaste o valoare in sine si, de asemenea, este privit ca o fiinta unica si irepetabila, a carei existenta are astfel o valoare absoluta, care obliga la respectarea sa, cu atat mai mult cu cat se considera totodata ca are de la inceput un suflet rational si mintal; el este vazut de asemenea ca persoana, care isi transcende realitatea biologica si chiar pe cea psihica, legata in chip obiectiv de o realitate mai presus de ea. In termeni biblici, aceasta legatura se exprima prin incredintarea ca embrionul, din prima clipa a existentei sale, poarta in el chipul lui Dumnezeu si este menit sa dobandeasca asemanarea cu El in cadrul unei dezvoltari continue, care transcende dezvoltarea sa biologica, mai spune Jean-Claude Larchet.Multe alte consideratii vin sa confirme in ochii Parintilor valoarea embrionului uman si respectul care i se datoreaza, in special faptul ca sufletul sau este creat de Dumnezeu, sau faptul ca el este privit ca un dar al lui Dumnezeu, care se cuvine cinstit ca atare, sau inca si faptul ca Logosul lui Dumnezeu, facandu-Se om, a binevoit sa fie El insusi prunc in pantecele Fecioarei, sfintind prin chiar dumnezeirea Sa aceasta prima modalitate si prima etapa a existentei omenesti. Ideea exprimata de Sfantul Maxim Marturisitorul ca logosul oricarei fiinte omenesti - in care se cuprind ipostasul si natura ei, venirea la existenta intr-un anumit moment si destinul sau spiritual - a fost definit de vointa dumnezeiasca si isi are temeiul in Logosul dumnezeiesc mai inainte de toti vecii vine si ea in sprijinul recunoasterii valorii embrionului si fetusului uman, ca si ideea, dezvoltata de unii Parinti, ca el continua sa traiasca si chiar sa creasca in vesnicie, potrivit unei alte modalitati de a fi, pana la o maturizare care-i permite sa se impartaseasca de bunatatile dumnezeiesti, conchide teologul Jean-Claude Larchet.Deci, dupa cum invata Biserica, embrionul uman are suflet, este o fiinta omeneasca deplina, un ipostas si o persoana. Asadar, orice experiment care are ca finalitate distrugerea embrionului uman este un atentat la viata omului. Pentru a stopa aceste experimente ucigase putem semna initiativa cetateneasca europeana Unul dintre noi, fie online, pe site-ul www.orthodoxero.eu, fie prin formularul printat pe care il gasim in biserici.Parintii vorbesc de aparitia simultana a trupului si a sufletului Am sustinut tovarasia carnii si a sufletului de la inceput, de la unirea semintelor insesi, si pana la completa dezvoltare a fatului. De la zamislire trupul si sufletul sunt in acelasi timp semanate, formate si aduse la viata. (Tertulian) Sufletul nu este anterior trupului cat priveste existenta; si nici trupul nu se formeaza inaintea lui, ci aceste doua elemente apar in acelasi moment (Sfantul Irineu) (...) ingerii sunt cei care aduc sufletul inainte de zamislire, iar cand se spune in Evanghelie «pruncul a saltat (...) in pantecele meu» (Lc. 1, 44), aceasta arata ca avea suflet. (Clement Alexandrinul) N-a fost data nici o intaietate unuia sau altuia, nici sufletului fata de trup, nici invers, pentru ca nu cumva din pricina unei deosebiri de timp sa ajunga omul in vrajba cu sine insusi (...). Asadar, cu dreptate se poate spune ca nici sufletul nu exista inainte de trup si nici trupul nu exista inainte de suflet, ci pentru amandoi nu-i decat un singur inceput (...), si anume in primele momente ale venirii noastre pe lume. Embrionul este un izvor de caldura si de putere, dovada ca este insufletit. (Sfantul Grigorie de Nyssa) Trupul si sufletul sunt parti ale omului, si partile au cu necesitate o referire una la alta - pentru ca ele constituie intregul care le caracterizeaza -, iar cele referitoare una la alta sunt din cele ce totdeauna si oriunde au venit la existenta deodata, constituind ca parti, prin intalnirea lor, forma intreaga. E cu neputinta ca sufletul si trupul, ca parti ale omului, sa existe in timp unul inaintea altuia, pentru ca altfel «logosul» - adica definitia esentiala a omului -, la care se raporteaza fiecare dintre ele, se va evapora. (Sfantul Maxim Marturisitorul) Trupul si sufletul au fost facute simultan (de Dumnezeu), si nu intai unul si apoi celalalt (...). (Sfantul Ioan Damaschin) Sufletul se da in acelasi timp cu trupul, asa incat este impreuna existent cu el si de o varsta, din clipa formarii trupului. Intr-adevar, omul a fost facut in acelasi timp din trup si suflet si ele nu sunt cumva unul mai inainte de celalalt sau unul dupa altul. (Sfantul Nichita Stithatul)*Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 9 iunie 2013, semnat de Diac. George Aniculoaie

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 771

Id: 31577

Data: Jun 9, 2013

Imagine: