Se implinesc anul acesta, la 12 februarie, 110 ani de la alegerea celui de al 18-lea ierarh titular in fruntea stravechii Eparhii a Aradului, Ioan Ignatie Papp (1903-1925), numit si episcopul Unirii celei Mari. Istoriografia bisericeasca a acordat episcopului o atentie mai redusa, nu de putine ori fiind considerat doar un purtator de cuvant al lui Vasile Goldis.Dupa cum informeaza Ziarul Lumina, Editia de Banat, Episcopul Ioan Papp provenea din partea nordica a eparhiei aradene, din Bihor, unde s-a nascut la 20 decembrie/1 ianuarie 1848, in casa lui Ilie si Raveca Papp din satul Pocioveliste de langa Beius, primind la botez numele de Ignatie. Şcoala primara a urmat-o in Curatele, iar cursurile gimnaziale la Beius, apoi a urmat cursurile Institutului Teologic din Arad, pe care le-a absolvit la sfarsitul anului scolar 1870-1871. Remarcat de fostul sau profesor Miron Romanul, l-a recomandat episcopului Procopie Ivascovici (1853-1873) pentru o functie la Consistoriu. In serviciul Consistoriului eparhial aradean trece prin intreaga filiera a slujbelor administrative, practicant, copist, expeditor, arhivar, casier, secretar consistorial, mai tarziu referent in Senatul bisericesc al Consistoriului (1876-1891). In anul scolar 1875-1876 a predat Ermineutica si Teologia pastorala la Institutul Teologic.La 14/27 iulie 1879, tanarul Ignatie a fost hirotonit diacon, in 1890 preot de episcopul Ioan Metianu. Pe cand avea varsta de 52 de ani se decide pentru viata monahala. In 1/14 aprilie 1900 este tuns in monahism la Manastirea Hodos-Bodrog, primind numele de Ioan, iar mai tarziu este ridicat la treapta de protosinghel. Dupa moartea episcopului Iosif Goldis, intamplata la 23 martie/5 aprilie 1902, protosinghelul Ioan Papp primeste conducerea Consistoriului eparhial aradean, achitandu-se cu mult tact si pricepere de sarcinile ce-i reveneau in imprejurari deosebit de grele pentru Neamul si Biserica ortodoxa din primii ani ai secolului al XX-lea.Alegerea, hirotonirea, instalarea si inceputul activitatii de episcopIn urma nerecunoasterii de catre autoritatile de la Budapesta a lui Vasile Mangra de episcop, in 30 ianuarie/12 februarie 1903, in urma unui nou scrutin, este ales protosinghelul Ioan Papp, fire blanda, impaciuitoare, neamestecat in politica. Hirotonirea a avut loc in ziua Sfantului Gheorghe din 1903, in catedrala din Sibiu, solemnitate religioasa condusa de mitropolitul Ioan Metianu. In ziua in care primea darul hirotoniei intru arhiereu, la Arad se sfintea si ridica in turnul bisericii catedrale un clopot nou, in greutate de 2.254 kg, daruit pe seama bisericii de noul episcop. Instalarea a avut loc duminica 4/17 mai 1903, in catedrala din Arad.La inceputul arhipastoririi e-piscopului Ioan Papp, Episcopia Aradului avea jurisdictie peste un teritoriu destul de intins, cuprinzand partile aradene, crisene si timisene. La Arad si Oradea functiona cate un Consistoriu eparhial, cel de la Oradea fiind condus de un vicar. Consis-toriul aradean cuprinde 11 protopopiate cu 310 parohii matre si 114 filii in care functionau 406 preoti la 386.514 suflete. Consistoriul eparhial din Oradea era format din 6 protopopiate, cu 266 parohii matre si 265 filii, in care functionau un 202 preoti la 193.498 de suflete.Activitatea de episcop pana la Marea UnireEpiscopul Ioan Papp a condus Biserica intr-o perioada cand aceasta era aprig bantuita de silintele guvernului maghiar de la Budapesta de a-i stirbi autonomia. Episcopii romani erau curtati de ochii iscoditori ai Budapestei si constiinta lor era violata prin diferite semnaturi si declaratii de loialitate. A reusit sa ocoleasca primejdiile si cursele pe care i le-au intins guvernantii de la Budapesta. Autonomia Bisericii o considera ca pe o forma de pastrare a unitatii spirituale a poporului roman si ca pe un factor menit sa contribuie la inaintarea credinciosilor in cultura si bunastare sub scutul si cu mijloacele Bisericii.O alta problema importanta care l-a preocupat a fost intari-rea in normele invataturii crestin-ortodoxe si ridicarea religios-morala a credinciosilor. Constient de chemarea sa, episcopul a promovat cultura religioasa, morala, bunastarea intelectuala si materiala. In toate parohiile vizitate, prin cuvantari, combatea viciile si scaderile morale din fiecare parohie vizitata, indemnand credinciosii la iubire catre sfanta biserica si institutiunile ei, a cultivat simtul religios si virtutile crestine.El a ramas in istoria Episcopiei Aradului si pentru activitatea desfasurata in apararea scolilor romanesti. Inca de la inceputul arhipastoririi s-a ingrijit de imbunatatirea starilor Institutului Pedagogic Teologic sub raportul disciplinei si al educatiei. A luat atitudine impotriva guvernului de la Budapesta, care a intensificat politica de maghiarizare, incercand sa slabeasca tendinta de emancipare nationala a romanilor.O alta directie in care a lucrat episcopul Ioan Papp a fost refacerea materiala a Episcopiei Aradului. De mai multi ani, eparhia incheia anul financiar cu deficite bugetare, ceea ce insemna incetinirea functionarii aparatului administrativ si progresului cultural. Mereu s-a ingrijit de starea Catedralei episcopale, in timpul sau biserica beneficiind de mai multe reparatii. Este ctitorul bisericii din satul natal Pocioveliste, de care s-a ingrijit sa fie dotata cu toate cele necesare cultului. De numele episcopului Ioan Papp se leaga si edificiul de langa Resedinta episcopala in care, din anul 1913, functiona Şcoala civila de fete.Episcopul Ioan I. Papp si Marea UnireIn 14 octombrie 1918, s-a intamplat moartea mitropolitului Vasile Mangra al Ardealului (1916-1918), ceea ce a determinat ca pe perioada sedisvacantei scaunul mitropolitan sa fie suplinit, pana la alegerea noului mitropolit, de episcopul Aradului. Intruniti la 8 noiembrie 1918 la Arad, cei doi episcopi, Ioan Papp al Aradului si Miron Cristea al Caransebesului, si-au dat adeziunea recunoscand Consiliul National Roman drept reprezentantul politic al natiunii romane din Ungaria si Transilvania.In dimineata zilei decisive, 1 Decembrie 1918, in fata altarului bisericii de la Alba Iulia, inainte de inceputul Adunarii Nationale, serviciul divin a fost savarsit de episcopul Ioan Papp, care, in obisnuita incheiere a Sfintei Liturghii, a rostit Cel ce a inviat din morti si a inviat astazi si neamul nostru romanesc, Hristos adevaratul Dumnezeu.Activitatea de dupa Unire si sfarsitul episcopuluiPana la instaurarea definitiva a autoritatii de stat romanesti, Consistoriul eparhial aradean s-a considerat deja sub jurisdictia Consiliului Dirigent Roman care, in virtutea mandatului primit de la Marea Adunare, conducea Administratia romana a Transilvaniei. In aceasta perioada, episcopul a avut cinstea de a-l primi in Arad pe generalul francez Henri Berthelet (1861-1931), fost sef al Misiunii militare franceze in Romania in timpul Primului Razboi Mondial.In 23 februarie 1920, la Sibiu, a prezidat cel dintai Congres National Bisericesc al Mitropoliei Ardealului dupa realizarea Marii Uniri. La Congres s-a discutat despre reformarea scolilor normale, infiintarea facultatilor de teologie, problema reinfiintarii episcopiilor istorice si organizarea Bisericii Ortodoxe Romane in noile conditii politice.Dupa o arhipastorire de 22 de ani in fruntea diecezei Aradului, in seara zilei de 21 ianuarie 1925, la varsta de 77 de ani, episcopul Ioan Papp a trecut la cele vesnice, fiind inmormantat intr-o cripta sub altarul bisericii ctitorite de el la Pocioveliste (Bihor). In fruntea Episcopiei Aradului, Ioan I. Papp a asigurat bunul mers al vietii religios-morale a credinciosilor printr-o disciplina deosebita, spirit care l-a insotit intreaga perioada de episcopat.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1004

Id: 28316

Data: Feb 11, 2013

Imagine: