Când vorbim despre pregatirea preotului, ne referim, de obicei, la pregatirea teologica, la cultura generala si la formarea duhovniceasca, pe care le consideram necesare oricarui slujitor al altarului.Când ne referim la pregatirea speciala a preotului, pregatire necesara slujirii sacramentale în biserica si în afara ei, avem în vedere, aproape în exclusivitate, pregatirea lui pentru savârsirea Sfintei Liturghii. Studiile pe aceasta tema sunt foarte multe în teologia româneasca, iar multimea lor arata ca în centrul tuturor manifestarilor liturgice ortodoxe, dar si în centrul slujirii preotesti se afla Sfânta Liturghie.Experienta liturgica ne arata însa ca pregatirea preotului si, odata cu aceasta, pregatirea credinciosilor pentru primirea tuturor Tainelor faceau parte din pravila de altadata a Bisericii. Perioada prepascala, de exemplu, cu toata asceza ei, avea ca scop principal pregatirea catehumenilor pentru primirea Tainei Botezului, iar aceasta pregatire era asumata, în egala masura, si de comunitatea în care catehumenii aveau sa fie integrati. Postul, spovedania si împartasania pe care Molitfelnicul le recomanda celui care are nevoie de Taina Sfântului Maslu îl pregatesc pe credinciosul bolnav pentru a primi aceasta Taina, iar legarea Tainei Sfântului Maslu de Sfânta Liturghie, potrivit practicii vechi, arata angajarea întregii comunitati în rugaciunea pentru vindecarea unui membru al ei. Aceste exemple ne arata ca si preotul are nevoie de o pregatire speciala care tine de latura sacramentala a slujirii preotesti, si aceasta, mai ales cu ocazia savârsirii anumitor acte sfinte. Daca se cere ca preotul sa fie un bun rugator, întelegând prin aceasta ca trebuie sa aiba o dispozitie permanenta pentru rugaciune, daca se cere ca el sa fie un constiincios savârsitor al slujbelor sfinte dupa rânduiala, daca se cere ca sa fie un bun predicator, un bun sfatuitor, sa degaje buna-cuviinta si sfintenie, în cazul savârsirii Tainelor, si în mod deosebit al Marturisirii si Euharistiei, se cere ceva mai mult. Şi aceasta pentru faptul ca la savârsirea Euharistiei preotul se afla în fata Trupului si Sângelui real al lui Hristos si lucreaza cu aceste elemente. Pregatirea pentru savârsirea acestui act se impune de la sine si nu necesita comentarii sau adaosuri. De altfel, asupra acestui capitol s-a insistat în studii de specialitate.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 718

Id: 40697

Data: May 16, 2014

Imagine: