In Duminica Pastilor a avut loc una dintre cele mai importante, frumoase si in acelasi timp pline de semnificatii slujbe religioase, slujba celei de-a doua Invieri. O Vecernie speciala, al carei punct culminant il reprezinta citirea textului Evangheliei dupa Ioan 20, 19 - 25. O slujba aleasa, cu un istoric mai putin cunoscut.Atat numele, cat si desfasurarea acestei slujbe din Duminica Pastilor sunt speciale. Dar mai ales pentru crestinii ortodocsi ea reprezinta o sursa importanta de 'adapare' a sufletelor. Despre istoric, continut, insemnatate si importanta ne vorbeste pr. prof. drd. Emil Nedelea Caramizaru, parohul Bisericii 'Sfantul Gheorghe-Nou' din Bucuresti. 'Sarbatoarea Invierii Domnului reprezinta punctul culminant al intregii spiritualitati crestine, centrul in jurul caruia graviteaza viata tuturor celor ce traiesc impreuna cu Hristos. Nu intamplator in imnografia ortodoxa Invierea Domnului este numita 'sarbatoare a sarbatorilor', izvor nesecat de bucurie pentru toti cei ce merg pe drumul cel aspru al mantuirii. Invierea Mantuitorului Iisus Hristos intareste nadejdea mantuirii noastre, scoate existenta noastra de sub valul pacatului si al mortii, repunand-o pe calea comuniunii cu Dumnezeu. Nu trebuie sa scapam din vedere ca Invierea Domnului trebuie inteleasa ca sarbatoare a iubirii Sfintei Treimi revarsata peste intreaga lume. Din dragostea Tatalui pentru noi oamenii, Fiul Sau, nascut mai inainte de veci, se intrupeaza, facandu-se om asemenea noua, patimind si primind moartea pentru ca noi toti sa nu mai umblam pe calea intunericului, ci pe cea a luminii celei neapropiate. Lumea intreaga se transforma odata cu Invierea Mantuitorului Hristos, devenind spatiu iradiant al harului Duhului Sfant, Cel ce pe toate le sfinteste', afirma parintele Caramizaru. Vecernie speciala Aceste premise au stat la baza randuielilor pe care Biserica le-a rostuit pe toata perioada sarbatorilor pascale. In rastimpul amintit, se savarsesc slujbe speciale, prin intermediul carora bucuria Invierii sa ajunga si sa se statorniceasca in inima tuturor credinciosilor sai. Slujba celei de-a doua Invieri este in fapt o Vecernie speciala, al carei punct central il reprezinta citirea textului Evangheliei dupa Ioan de la capitolul 20, versetele de 19 la 25, in 12 limbi. 'Originea acestei practici nu este foarte clara, insa trebuie pusa in legatura cu trimiterea Apostolilor la propovaduire in intreaga lume si mai ales cu predica Apostolilor dupa Cincizecime, cand toti cei prezenti la Ierusalim, indiferent de neam si de limba, au inteles mesajul ucenicilor Mantuitorului Iisus Hristos. Darul glosolaliei a avut menirea de a sprijini actul propovaduirii, Apostolii si oamenii alesi de Dumnezeu putand sa transmita celor ce-i ascultau adevarul despre Iisus Hristos cel mort si inviat, prin care a venit mantuirii intregii lumi', mai spune parintele amintit. Text revelator Despre textul evanghelic citit in cadrul celei de-a doua Invieri - preotul il defineste ca fiind revelator: 'Se cuvine sa observam faptul ca el este cel care explica timpul savarsirii si randuiala slujbei pe care o savarsim. Versetul 19 precizeaza in mod clar ca actiunea se petrece 'seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica)'. Mantuitorul intra prin usile incuiate de catre Apostoli 'de frica iudeilor' si, binecuvantandu-i, le impartaseste harului Duhului Sfant, intarindu-i astfel si trimitandu-i la propovaduire. Ultimele doua versete fac referire la neincrederea Sfantului Apostol Toma, care cere dovezi palpabile pentru a crede in minunea Invierii. Pentru a raspunde acestei necredinte, imnele cantate in cadrul acestei slujbe insista asupra dumnezeirii Fiului, ca principal argument in favoarea Invierii Sale din morti: 'Celui mai inainte de veci din Tatal nascut/ lui Dumnezeu Cuvantului, Celui intrupat din Fecioara Maria, / veniti sa ne inchinam! / Ca crucea rabdand, ingroparii S-a dat, / precum Insusi a voit/ Şi inviind din morti, / M-a mantuit pe mine, omul cel ratacit'. Mai mult, pentru a intari cele spuse de cantarile zilei, slujitorii sfintelor biserici citesc Sfanta Evanghelie in douasprezece limbi'.Dublu inteles Simbolismul citirii Sfintei Evanghelii in douasprezece limbi este dublu, explica parintele Caramizaru. 'Acest act liturgic vine sa raspunda pe de-o parte necredintei lui Toma, pregatind astfel credinciosii pentru invatatura Evangheliei ce urmeaza a se citi in prima duminica a Penticostarului, iar pe de alta parte ne arata ca Evanghelia Invierii este darul lui Dumnezeu catre totii oamenii, indiferent de locul in care traiesc sau limba si cultura pe care le poseda. Invierea Domnului este actul universal mantuitor, prin care intreaga creatie renaste la o noua viata, lepadand stricaciunea pacatului si a mortii si invesmantandu-se cu vesmantul cel luminos al nadejdii mantuirii', explica parintele Emil Caramizaru.Catehumenilor li se citea Evanghelia in limba lor 'La cele doua explicatii, trebuie sa adaugam un important rol catehetic pe care il are lecturarea acestui text scripturistic. In Biserica primara, botezul catehumenilor avea loc de regula la sarbatoarea Invierii. Cu aceasta ocazie, pe langa actele baptismale randuite, cei botezati primeau invatatura 'cea tare' despre adevarul invierii si al mantuirii in Hristos Iisus - Domnul cerului si al pamantului. Marturie in acest sens stau catehezele numite 'mistagogice' ale Sfantului Chiril al Ierusalimului. Noilor crestini li se citea Evanghelia Invierii, fiecaruia in limba sa, pentru a intelege sensul cel adevarat, mantuitor, transmis de text. De aceea, putem presupune ca aceasta randuiala are o vechime considerabila, nascandu-se mai intai din nevoia unei mai bune transmiteri a mesajului Sfintei Evangheliei si integrandu-se ulterior in randuiala specifica Vecerniei din Duminica Invierii'.Pana la marginea lumii'Pentru lumea secularizata actuala, lecturarea Sfintei Evanghelii in douasprezece limbi poate aparea ca un spectacol de eruditie. Crestinii trebuie sa vada in aceasta randuiala darul de mare pret al mantuirii pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a facut nu doar poporului ales, ci tuturor popoarelor, pana la marginile lumii'. - pr. prof. drd. Nedelea Caramizaru, parohia 'Sfantul Gheorghe-Nou', BucurestiDin istoricul slujbeiParohul de la Biserica 'Sfantul Gheorghe-Nou' ne-a mai spus ca randuiala a fost preluata din Biserica Rusa, unde 'se savarsea atunci cand slujba celei de-a doua Invieri era savarsita de catre episcop, inconjurat de soborul preotilor si al diaconilor. Episcopul citea textul evanghelic in limba materna, apoi doi preoti dadeau citire textului in limbile greaca si latina, urmand ca diaconii sa continue citirea in alte limbi cunoscute. Randuiala preciza ca fiecare verset sa fie citit pe rand in cele douasprezece limbi, trecerea de la unul la celalalt marcandu-se printr-o bataie de clopot. Acest obicei a patruns si in Biserica Ortodoxa Romana, devenind o randuiala specifica acesteia. La ora actuala, limbile in care este citita Sfanta Evanghelie sunt urmatoarele: romana, greaca, latina, ebraica, slavona, rusa, sarba, bulgara, engleza, franceza, germana, italiana si spaniola' (Articol realizat de Costin Anghel si publicat in Ziarul Lumina din data de 7 aprilie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1443

Id: 5535

Data: Apr 7, 2010

Imagine: