Familia si Biserica in viata copilului

Cei sapte ani de acasa isi pun amprenta pe evolutia comportamentala si psihica a fiecaruia. Prin pedagogie se adapteaza principiile si strategiile didactice la particularitatile de varsta si individuale ale tinerei generatii. De asemenea, rolul Bisericii, ca institutie in formarea cetateanului din punct de vedere moral, este primordial. Insanatosirea societatii si formarea constiintei depind foarte mult de sfanta Biserica si de slujitorii ei.Cei sapte ani de acasa isi pun amprenta pe evolutia comportamentala si psihica a fiecaruia. Prin pedagogie se adapteaza principiile si strategiile didactice la particularitatile de varsta si individuale ale tinerei generatii. Aceasta adaptare se realizeaza cu tact si maiestrie, cu talent educational, cu seriozitate si responsabilitate, cu vointa si interes, inducand o activitate competenta, eficienta, plina de initiativa si creativitate. Primul factor care contribuie la formarea personalitatii umane in perspectiva multidirectionala este familia. Aceasta il familiarizeaza pe copil cu valorile si normele grupului de referinta. Copiii vor face sau vor crede ceea ce vor face sau vor spune parintii, imitand comportamentele acestora. Dupa cum sustinea Stan Panturu, mediul familial ocupa un loc aparte in ansamblul mediilor educative. Cronologic vorbind, el este primul mediu educational pentru fiinta umana, extinzandu-se pe tot traseul vietii. Totusi, ramane problema pregatirii parintilor in vederea educarii copiilor intr-un mod eficient. In zilele noastre se organizeaza activitati pentru parinti, se infiinteaza organizatii care se ocupa de educarea acestora.Copilul invata in familie sa se educe singurColaborand cu copilul, implicandu-l in activitatile zilnice, invatandu-l normele de convietuire sociala, respectandu-l ca om, acesta va fi un partener in educatie atat in familie, cat si in societate. Copilul trebuie sa ajunga, prin educatie, sa gandeasca in constiinta sa: Daca nu voi indeplini imediat ceea ce mi-a spus mama si tata, nu ma comport cum se cuvine". Parintii trebuie sa fie, de asemenea, siguri, la randul lor, ca ceea ce au spus copilului sa faca a fost dus la indeplinire.Unii cercetatori sustin ca dezvoltarea copilului este dependenta de calitatea relatiilor dintre el si parintii lui. Prima grija a parintelui trebuie sa o reprezinte identificarea nevoilor copilului. Cunoscandu-si bine copilul, parintii vor sti ce sa investeasca in dezvoltarea lui. Urmatoarea grija a parintelui ar fi aceea de introducere a copilului in forme de instruire si educare specifice caracteristicilor lui. In final, parintele trebuie sa isi ajute copilul sa se educe si singur. Ajungand sa fie responsabil de propria formare, parintele si-a dus la bun sfarsit rolul sau. Parintele bun este increzator in copilul sau si competent in masurile pedagogice pe care le ia in diferite situatii, spun pedagogii.Biserica si formarea cetateanuluiAlt factor care contribuie la devenirea personalitatii umane il constituie Biserica. Ea compenseaza nevoia de filiatie activa pe o linie ideatica, prin excelenta spirituala. Influenta educativa a Bisericii se realizeaza prin intermediul orelor de religie desfasurate la nivelul scolii, prin ceremoniile religioase din cadrul lacaselor de cult si prin activitatile caritabile organizate la nivel de societate.Odata cu intrarea copilului in scoala, Biserica va instaura o educatie sistematica, explicita, in perspectiva valorilor credintei.Rolul Bisericii, ca institutie in formarea cetateanului din punct de vedere moral, este primordial. Insanatosirea societatii si formarea constiintei depind foarte mult de sfanta Biserica si de slujitorii ei. Inca din secolul al XVI-lea, o serie de factori de ordin cultural si politic au condus la aparitia fenomenului numit secularizare, in urma caruia societatea a redus sfera de influenta a Bisericii.Daca pana atunci religia era considerata stiinta suprema ce subordona toate celelalte domenii ale cunoasterii, in urma schimbarii raporturilor dintre societate si Biserica, rolul religiei a fost limitat. Secularizarea a insemnat diluarea valorilor morale si religioase, valori ce pana nu demult erau considerate generatoare de unitate sociala. Astazi, se cauta coeziunea pornind de la valori civice si idealuri politice.Educatia copilului, responsabilitatea familiei si a BisericiiTotusi, in aceasta lume moderna, plina de probleme si situatii solicitante, este nevoie de repere stabile, de valori care nu se schimba. Este nevoie de Biserica, pentru ca oamenii nu pot exista fara Dumnezeu. Parinti si educatori, cu toata purtarea de grija, feriti-va sa le impliniti copiilor capriciile! Altfel, copiii isi vor vatama inima cu rautatea, pierzand sfanta dragoste, iar la varsta maturitatii se vor plange pentru faptul ca in tinerete s-au plecat catre aceste capricii. Capriciul este embrionul unei pagube sufletesti fara seaman, spunea Sfantul Ioan de Kronstadt.In concluzie, educatia, bunele maniere, regulile morale sunt cheia catre adaptarea copilului in societate. Un copil manierat se va descurca mult mai bine in relatiile cu cei din jur decat unul caruia ii lipsesc cei sapte ani de acasa. Cand spunem ca un copil are cei sapte ani de acasa ne gandim la un copil bine-crescut, care stie sa salute, sa spuna multumesc, te rog, care se comporta cuviincios cu cei de varsta lui si cu adultii. Prin urmare, aceasta responsabilitate este atat pe umarul familiei, cat si o sarcina a societatii, implicit a Bisericii.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia de Transilvania din 11 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1098

Id: 28319

Data: Feb 11, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).