Intalnirea cu marii duhovnici si parinti ai Bisericii reprezinta pentru cei care au avut sau au aceasta sansa o revelatie. Prin cuvantul lor, prin fiecare gest, ei lasa sa razbata spre noi ceva din mireasma Duhului care salasluieste intr-insii.Cei 14 ani de la invesnicirea parintelui Cleopa i-au prilejuit Inalt Preasfintitului Serafim, Mitropolitul ortodox roman al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, aduceri aminte de cel care a ramas in istoria monahismului romanesc din secolul trecut prin darul cuvantului si al misiunii.Inalt Preasfintia Voastra, cum a fost prima intalnire cu parintele Cleopa?Pe parintele arhimandrit Cleopa Ilie l-am cunoscut inca inainte de a ma duce la Facultatea de Teologie, prin 1968, cand am vizitat pentru prima oara Manastirea Sihastria. Aici l-am vazut si ascultat, iar in anul urmator m-am spovedit la dansul de doua ori, dupa care m-a indrumat, ca pe multi altii care cereau spovedanie la dumnealui, catre parintele Paisie Olaru. Parintele Paisie era socotit la vremea aceea cel mai bun duhovnic al Sihastriei, al Moldovei si poate chiar al Romaniei. Parintele Cleopa, el insusi avand duhovnic pe parintele Paisie, se ocupa mai mult de misiune, de predica, de indrumarea credinciosilor.In fiecare an cand il vizitam, intalneam la chilia lui o multime de credinciosi carora parintele, de pe prispa chiliei sale, le vorbea. Şi le vorbea atat de frumos, incat ii captiva pe toti. Il ascultam cu mult drag. Cita des din Sfintii Parinti, memoria lui fiind una cu totul deosebita. Spunea odata ca el a facut Teologia in Muntii Sihastriei pascand oile. Pentru ca in fiecare zi, multi ani la rand, lua in traista lui cate o carte din biblioteca Manastirii Neamt si citea. Citea neincetat. Apoi, cand a fost ales staret si a inceput sa vorbeasca credinciosilor, tot cuvantul sau era intarit de citate ale Sfintilor Parinti. Parintele Cleopa vorbea din prisosul inimii sale, transformata de scrierile Parintilor Bisericii. Citind pe Parinti, el nu i-a inregistrat doar in mintea sa, ci i-a trecut prin inima si viata sfintiei sale. El traia in Duhul Parintilor. Devenise el insusi un sfant parinte si citatele erau acum cuvinte ale sale, traite si verificate pe sine, nu doar folosite ca intr-o lucrare academica.Parintele avea un dar al cuvantului unic. Poate prin aceasta a si ramas parintele Cleopa in istoria monahismului nostru din veacul XX: darul cuvantului si al misiunii.A si scris mult, i s-au inregistrat multe predici de care se folosesc numerosi credinciosi. Cunostea atat scrierile Sfintilor Parinti, cat mai ales Sfanta Scriptura. Unii spuneau chiar ca o stie pe de rost. Psaltirea cu siguranta o stia pe de rost.Parintele era un om al rugaciunii. L-am surprins in cateva randuri si am auzit, chiar din gura lui, sau, daca nu, de la parintele Varsanufie, ucenicul sau de la chilie, ca parintele Cleopa avea ca pravila personala o rugaciune de patru ore zilnic. Mi-a ramas intiparit acest lucru in inima mea. Pe langa rugaciune se ocupa de credinciosi, vorbindu-le, si de monahii din manastire, care aproape toti il aveau ca duhovnic si parinte povatuitor, duhovnicesc.Citea durerea penitentului, dand canon pe masura fiecaruiaCare era relatia cu credinciosii care veneau la dansul?Era un om strict in privinta slujbelor Bisericii, a canoanelor, a randuielilor, a postului. Avea o severitate cu el insusi, mai putin cu credinciosii, desi tinea la toata Traditia. Ştiu insa din marturia multor credinciosi ca, atunci cand se spovedeau personal, parintele era foarte ingaduitor si intelegator. Nu dadea canoane foarte mari. Daca il auzeam in predicile sfintiei sale pomenind pe Parinti referitor la diferite pacate, cati ani nu trebuie sa te impartasesti daca ai facut cutare sau cutare pacat grav, cand oamenii se duceau la spovedit, el nu aplica automat aceste canoane. Citea durerea, suferinta penitentului, dand canon pe masura fiecaruia.Parintele era asadar un om duhovnicesc, sensibil, delicat. Voia sa-i ajute pe oameni sa se mantuiasca, sa-i ridice, si el cunostea prea bine din experienta ca trebuie sa te cobori la nivelul fiecaruia si de acolo sa incepi incet-incet a-i aduce la lumina.Ati observat la sfintia sa o evolutie in modul de a judeca cele duhovnicesti? Adica s-a intamplat vreodata sa zica: Candva am spus ceva, dar astazi lucrurile stau altfel?Nu, n-as putea spune ca am vazut asa ceva. Ajunsese la o maturitate spirituala care ii permitea usor sa desluseasca duhurile. In 1968, parintele avea 56 de ani, era tanar. Dar cu toate acestea era batran. Batran in ceea ce priveste intelepciunea, experienta. El, dupa ce s-a format ani de-a randul in ascultare, in tacere, pascand oile, cand a iesit la lumina, propovaduind, a dat tot ce a acumulat.Şi astazi intalnim oameni pe care ii vedem inaintand in varsta, dar sunt la fel de frumosi si neschimbati ca in tinerete. Calugarul este un batran frumos, kalo-gheros. Ai impresia ca ei nu imbatranesc in sensul biologic al cuvantului, ci parca, dimpotriva, intineresc.Parintele era o persoana foarte echilibrata in legatura cu primirea strainilor de alte confesiuni, catolici, evanghelici. Eu am ramas surprins ca in "Convorbirile duhovnicesti" vol. I, arhimandritul Cleopa spune acolo ca numai Biserica Ortodoxa si cea Catolica au harul mantuitor pentru ca sunt Biserici Apostolice."Totul incepe de la slujba, de la rugaciune, de la Biserica"Cum era parintele Cleopa ca slujitor la altar?L-am vazut de nenumarate ori slujind in biserica. Imi placeau foarte mult privegherile de sambata seara, cand se si predica. Era in anii 1968-1973. Cand era randul parintelui la predicat, pentru ca mai erau si altii care vorbeau, ma bucuram in chip deosebit. Multi ani de-a randul l-am aflat predicand si la Sfanta Liturghie si la privegheri, seara. Chiar si duminica dupa-masa, la chilia sa, il intalneam vorbind credinciosilor. Uneori il insoteam de la chilia sa pana mai departe, la stupina, unde traia un parinte foarte ravnitor, Casian.Parintele Cleopa era un om normal. Avea o voce sonora, clara, frumoasa. Rostea cuvintele usor apasat. Era o prezenta maiestuoasa. Desi simteai sobrietate, fata lui raspandea lumina bucuriei. Nu era o sobrietate care te tinea la distanta. Il vad imbracat in vesminte de Liturghie. Cand il priveai, avea o lumina in ochi, permanent.Vorbea cu patos, cu convingere. Era evidenta experienta sa proprie. Uneori accentua atat de puternic cuvintele, incat iti dadea impresia ca striga. Dar el n-o facea demonstrativ, teatral, ci se manifesta cat se poate de natural, de firesc. Simtea in anumite momente sa se exprime asa. Acest fel de a predica il arata cine este el, un om foarte doritor de bine tuturor.Vorbea si la masa, in trapeza calugarilor. Imi amintesc ce frumos spunea el ca monahii sa aiba Biserica pe primul plan. Slujbele, randuiala Sihastriei erau si au ramas pana astazi exemplare. "Totul incepe de la slujba, de la rugaciune, de la Biserica", era mesajul parintelui.Atunci cand, imediat dupa 1989, se punea problema infiintarii unei manastiri romanesti in Canada, arhimandritul Cleopa marturisea: Am spus patriarhului (era in vremea pastoririi patriarhului Teoctist, n.n.): "Preafericite, nu se poate incepe o manastire fara cel putin 12 calugari. Aceasta a zis-o Sfantul Vasile cel Mare. Nu incepeti manastirea cu doi, trei, patru calugari. Orice obste trebuie sa aiba 12 calugari. Iar unul cel putin sa aiba o vechime, sa aiba ucenici. Ca sa fie o obste inchegata. Nu oameni adunati din toate partile". (Interviu realizat de Augustin Paunoiu si publicat in Lumina de Duminica din data de 2 decembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 380

Id: 26397

Data: Dec 2, 2012

Imagine: