Biserica Ortodoxa i-a praznuit ieri pe Sfintii Augustin si Ieronim care sunt cunoscuti mai bine cu apelativele de 'fericiti'. Acesti mari oameni ai Bisericii Universale au influentat, prin opera si lucrarea lor, teologia europeana apuseana. Pentru ravna aratata studiului Bibliei si teologiei, pentru viata lor simpla, austera, sunt considerati mari teologi si incepatori ai scolasticii academice. Fericitul Ieronim este considerat primul mare carturar de limba latina intr-o vreme cand greaca domina cultural si bisericeste aproape tot Imperiul Roman. Ieronim s-a nascut in anul 340 in localitatea Stridonius din nordul Italiei. A fost botezat la varsta de 20 de ani, iar tatal sau i-a oferit o educatie aleasa. Studiaza si la Roma, unde invata greaca, apoi in Galia, la Trier. In anul 373 intreprinde o adevarata expeditie de cunoastere in Rasaritul crestin prin Tracia, Asia Mica si Locurile Sfinte. In Antiohia sufera de o boala si fagaduieste ca, daca se va vindeca, va deveni monah. Acest lucru se intampla, iar Ieronim isi implineste fagaduinta. Din Antiohia a plecat in pustiul sirian, unde a trait foarte auster, cu hrana putina in arsita desertului. Acolo a invatat singur limba ebraica. In anul 378 a primit darul preotiei si de atunci a avut o relatie speciala cu Sfantul Grigorie Teologul, care era arhiepiscop al Constantinopolului. Cunoaste gandirea teologica a marelui capadocian, operele Sfantului Grigorie de Nyssa, dar si lucrarile exegetice ale lui Origen, care il va influenta intr-un mod decisiv. De la Origen, Fericitul Ieronim a capatat un anumit pesimism si o conceptie proprie in ceea ce priveste pacatul si mantuirea, pe care le prezenta intr-o terminologie juridica. La insistentele papei Damasus se intoarce la Roma si se dedica studierii si traducerii Bibliei. Pe baza Septuagintei si a Bibliei in limba greaca, el ofera o traducere denumita Vulgata a Vechiului si Noului Testament in limba latina. Fire austera, Ieronim predica tuturor despre valorile evanghelice care trebuie urmate: o viata simpla, rugaciune, ferirea de pacate, altruismul, dedicarea vietii Bisericii si lui Dumnezeu. Ieronim era un aspru dusman al vietii luxoase, al nedreptatii si al pacatelor. Dupa moartea papei Damasus, se retrage in Rasarit, unde isi petrece ultimii 34 de ani in studierea Bibliei si redactarea operei sale, dar si in rugaciune si viata ascetica. In anul 420, in apropierea Betleemului, Fericitul Ieronim a trecut la cele vesnice. Fericitul Augustin, de la decadenta la sfintenieAugustin s-a nascut in anul 354, in orasul african Thagaste, astazi Souk Ahras, in Algeria. Tatal sau, Patricius, era pagan, iar mama sa, Monica, a fost o crestina care a dobandit cununa sfinteniei. Traind intr-o familie saraca, Augustin a ales cultura pentru a-si depasi conditia. A avut o pasiune pentru meseria de dascal, predand retorica la Tagaste, Cartagina si Roma. In anul 384, intr-o calatorie la Milano, Augustin a auzit o predica a episcopului Ambrozie. Cucerit de eruditia sfantului ierarh milanez, se apropie tot mai mult de crestinism, renuntand, treptat, la viata decadenta pe care o traise. Evenimentul convertirii sale ocupa un loc aparte in galeria revelatiilor crestinismului. Dupa cum marturiseste in 'Confesiuni', pe cand se afla in gradina domeniului Cassiacus, aflat sub un smochin, aude vocea unui copil care-i spune: 'Ia si citeste! Ia si citeste!'. Deschizand Scriptura la intamplare, privirea i se fixeaza pe versetul Apostolului Pavel: 'Nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma, ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte' (Romani 13, 13-14). Evenimentul l-a determinat sa se inscrie pe listele catehumenilor, pentru a primi Botezul prin mijlocirea episcopului Ambrozie, in noaptea de Inviere a anului 387. Devine monah, la Tagaste, incepand cu 389, intemeind o comunitate dedicata studiului scripturistic. In 391 este hirotonit preot la Hippo Regius (astazi Annaba, Algeria), iar in 395 este chemat in demnitatea arhiereasca. Era episcop la Hippo atunci cand s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente ale Antichitatii tarzii: asedierea Romei de catre vizigotii condusi de Alaric. Augustin scrie una dintre cartile de capatai, 'De civitate Dei', care le ofera romanilor raspunsuri la intrebarile care ii framantau. Romanii pierdusera o cetate trecatoare, Augustin le ofera adevarata cetate eterna: 'Cetatea lui Dumnezeu', la care trebuia sa ajunga. A fost un episcop respectat in lumea ortodoxa, primind invitatie la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431). Nu a mai ajuns, deoarece la 28 august 430 s-a mutat la cele vesnice, in orasul de resedinta a episcopiei sale Hippo Regius. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 16 iunie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 693

Id: 22678

Data: Jun 16, 2012

Imagine: