Generatii si generatii intregi de preoti, de absolventi ai Facultatii de Teologie din Bucuresti isi amintesc cu drag, cu respect, admiratie si recunostinta de cei care i-au format si le-au dat o perspectiva asupra studiilor lor si asupra vietii: Profesorii. Nume mari, autori de carti, formatori de scoala si creatori de elita, profesorii acestei prestigioase institutii de invatamant superior au reusit nu doar sa ramana scrisi cu litere de aur in istoria facultatii, ci si in inimile celor care le-au fost studenti. Am strans cateva evocari ale profesorilor de odinioara si va invitam sa le cititi, descoperind sau redescoperind ceva din spiritul si personalitatea fiecaruia.Pr. prof. dr. Vasile Raduca ne-a vorbit cu multa emotie si caldura despre profesorii de altadata, pe care i-a audiat la cursuri: 'Cand am intrat in Seminarul Teologic in 1969, primii doi ani de studii i-am facut in actuala cladire a Facultatii de Teologie din Bucuresti. Inca mai erau in facultate profesorii de altadata, parintele Ioan G. Coman, parintele Liviu Stan, parintele Nicolae Balca, profesorul Nicolae Chitescu, parintii Nicolae Nicolaescu, Ene Braniste si Emilian Vasilescu. Elev fiind, priveam la acesti mari profesori, pentru noi oameni geniali, iesind de la cursuri sau plecand din cancelarie spre salile de clasa si ii admiram in mod deosebit, pentru ca simteam ca poarta in spatele lor, mai ales in capetele lor multa stiinta. Mergeau la studenti cu gentile doldora de carti, iar noi ii urmaream cu privirea pe coridoarele facultatii plini de admiratie. Cu unii dintre ei, mai tarziu, am ajuns sa ma cunosc mai bine. L-am cunoscut, spre exemplu, pe parintele I. G. Coman. Mai intai am stat de vorba cu dumnealui in ziua cand a implinit 70 de ani. Ţin minte ca atunci mi-a dat un autograf pe 'Patrologia' lui, urandu-mi mult succes in viitor. L-am reintalnit dupa ani de zile la Biserica Hagiu din Bucuresti, dupa ce eu ma intorsesem din strainatate doctor in teologie, numit cantaret bisericesc. Ne intalneam uneori cu ocazia sarbatorilor de iarna. Stateam de vorba, era foarte frig, distinsa doamna Irina Coman, fiica profesorului Petre Vintilescu, il ajuta sa scrie, cu mainile inghetate ii dactilografia manuscrisele, iar el, infasurat in paturi peste picioare pentru ca ii inghetau picioarele de frigul care era in casa. Nu mai vedea cu un ochi, si asa, doar cu un ochi si cu lupa citea si scria textele patristice. In felul acesta i-au aparut primele trei volume din 'Patrologie', lucrare care din pacate nu a fost dusa la bun sfarsit. Tot dupa terminarea facultatii am avut ocazia sa-l cunosc pe parintele Dumitru Staniloae. Nu l-am avut profesor, l-am audiat de cateva ori la cursurile de doctorat, dupa aceea s-a pensionat, iar mai tarziu l-am cunoscut acasa, fiind incantat de modul in care teologhisea. Am stat de vorba cu el la Manastirea Dealu, unde imi petreceam verile si unde el venea uneori.Dar dintre cei din generatia lor am avut privilegiul sa-l am chiar profesor pe parintele Nicolae Balca in primii doi ani ai mei de facultate. Era doctor in filosofie din 1934, la Jenna, doctoratul si-l daduse cu profesorul Peter Peterssen. Incepuse cariera universitara la Cluj, ulterior s-a titularizat pe Catedra de pedagogie crestina, omiletica si catehetica la Bucuresti. Era un om de o vasta cultura, pasionat de fizica atomica. Niciodata nu isi termina cursul pe care il incepea atunci cand venea la ore, dar ne introducea intr-un univers de cunostinte deosebite. Un tip senin, distrat, foarte optimist, dincolo de faptul ca avea mari probleme de sanatate. Am facut cu el Istoria pedagogiei in anul I si Pedagogie generala in anul al II-lea. Am ramas cu foarte frumoase amintiri in ceea ce priveste modalitatea de a asculta studentii la examen, dar si amintiri cu privire la lucruri care nu vizau direct disciplina sa. Simpatic, pur si simplu prin felul lui de a fi si de a discuta cu studentii, nu l-am vazut niciodata suparat, incruntat. Facea glume pana si pe seama sanatatii lui subrede. Avusese operatii grele in spital si ne-a spus noua, studentilor: 'Am suferit acolo pentru ani multi pe care as merita sa-i indur in iad'. Am avut parte pentru doar un semestru de profesorul Alexandru Elian. El face parte dintre oamenii pe care, pana acum, i-am auzit vorbind cel mai frumos. Alaturi de parintele Sebastian Chilea, pe care l-am avut profesor la seminar. Diferenta dintre ei era evidenta. Ultimul era un orator, profesor de teologie sistematica, foarte bun cunoscator al filosofiei neotomiste, iar primul era istoric. Fiecare insa avea stilul sau, deosebit de frumos. Alexandru Elian prezenta cursurile si parca aveai impresia ca vedeai aievea popoarele barbare si armatele romane. Vorbea despre limesurile Imperiului ca si cum ti le desena prin aer. Era un om foarte precis, nu intarzia niciodata la curs, nici nu tinea studentii in timpul pauzelor. L-am avut profesor si pe parintele Ioan Ramureanu. Un om de o deosebita candoare si puritate. I se imbujorau obrajii atunci cand avea impresia ca facuse o mica si nevinovata gluma. Un om deosebit de constiincios si delicat. Parintele profesor Nicolae Şerbanescu ne uimea cu precizia datelor si a cunoasterii documentelor istorice. Cursurile lui erau facute mai degraba pe documente decat pe baza lucrarilor altor mari istorici'. Pe Teodor M. Popescu il audiau si studentii de la alte facultati Figura lui Teodor M. Popescu, unul dintre cei mai mari si exemplari profesori ai facultatii bucurestene de teologie ortodoxa, ne-a fost evocata de un alt mare profesor al aceleiasi institutii, prof. dr. Emilian Popescu. Iata ce amintiri ne-a depanat domnia sa:'Convingerea mea este ca profesorul Teodor M. Popescu este cel mai mare istoric pe care l-a avut Romania in privinta Istoriei Bisericii Universale si chiar in domenii colaterale, Patrologia, Istoria Dogmelor si Istoria Bisericii Romane, disciplina pe care le-a suplinit o buna perioada de timp. Prin profilul lui ca profesor, prin pregatirea lui, prin scrierile si atitudinile pe care le-a avut nu a fost depasit si cred ca va trece o lunga perioada de timp ca sa fie egalat de cineva, nu depasit. De ce? Pentru ca el a fost in primul rand un un om foarte dotat nativ. A facut Seminarul Central din Bucuresti intre 1905 si 1913 si a terminat ca sef de promotie. In fiecare an a avut numai calificativul 10 la toate materiile, incat la sfarsitul anului terminal i-au facut o diploma speciala care sa marcheze lucrul acesta. A fost un elev cu totul stralucit. A terminat seminarul intr-o perioada destul de grea. In 1913 se pregatea Primul Razboi Mondial. S-a inscris la facultate intampinand multe greutati financiare. A fost sef de promotie si la facultate, sustinand licenta in fata unei comisii din care facea parte si episcopul Vartolomeu Stanescu al Valcii, care era o personalitate culturala deosebita.Imediat dupa terminarea facultatii a obtinut mai multe burse de studiu la Atena, Leipzig, Strasbourg, Paris (Institutul Catolic si la Ecole Pratique des Hautes Etudes).O a doua caracteristica a personalitatii lui a fost aceea ca darurile native pe care le-a avut le-a fructificat prin studii stralucite, atat la Facultatea de Teologie din Bucuresti, cat si la Atena, unde si-a sustinut doctoratul in 1922. In 1927 a devenit profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pana in 1958, cand a fost dat afara, arestat si inchis pana in 1963. Cunostea foarte bine limbile greaca si latina si a tradus izvoarele grecesti privind incercarile de unire, textele de la 1054. A tradus si Noul Testament. Toate colectiile de patrologie si izvoare grecesti au fost cumparate prin straduinta lui. Daca avem biblioteca aceasta foarte bine utilata pana la al Doilea Razboi Mondial, o avem datorita profesorului Teodor M. Popescu. A infiintat prima revista de teologie, 'Raze de lumina', pentru studentii de la teologie. A fost decan al facultatii intre 1942 si 1946. Cursurile se tineau la Universitate si in aula se adunau la prelegerile lui peste 200 de studenti, nu numai de la teologie, ci si studentii care erau la facultatile vecine noua, Farmacia, Literele si Istoria. Orele lui erau foarte documentate'. Parintele Galeriu nu le refuza studentilor nici o intrebare Personalitatea parintelui Constantin Galeriu a impresionat pe toata lumea, nu doar pe fostii studenti, care au avut ocazia de a-l vedea si auzi pe viu, dar si pe cei care l-au cunoscut prin intermediul unor emisiuni televizate, ori care au participat la slujbele de la biserica unde era preot si vorbea cu mult har. Pr. prof. dr. Vasile Gordon, care i-a fost student, a marturisit: 'Cand vorbim despre parintele Constantin Galeriu, ca profesor de teologie, trebuie sa avem in vedere si celelalte dimensiuni proeminente ale personalitatii Preacucerniciei Sale: predicator harismatic, slujitor impecabil, duhovnic rabdator si intelept, familist exemplar, om adevarat. Numai asa se explica prestigiul de care s-a bucurat, deopotriva, in randurile studentilor, ale credinciosilor de la parohie si ale personalitatilor din cele mai diverse domenii ale culturii noastre.Ca profesor, se manifesta mai ales prin formatia sa de dogmatist. Cunoscator de exceptie al Sfintei Scripturi si al scrierilor Sfintilor Parinti, detinator al celor mai variate cunostinte din toate disciplinele teologice, la care se adauga si o solida cultura laica, parintele Galeriu avea capacitatea sa ofere studentilor o paleta impresionanta de cunostinte la cursuri si seminarii. Omiletica, Catehetica si Pedagogia crestina, disciplina la care a predat din anul 1978 pana in 1994, a avut profesori inaintasi pe care parintele ii invoca adesea cu deplina admiratie si recunostinta: Badea Cireseanu, Marin Ionescu, Grigorie Cristescu, Mihail Bulacu, Nicolae Balca. Unul dintre aspectele pentru care studentii l-au apreciat foarte mult era ca niciodata n-a refuzat sa raspunda intrebarilor ce i se adresau. Chiar daca ora era uneori 'compromisa', studentii erau beneficiarii unor lamuriri pe care de multe ori alti profesori refuzau sa le dea, fie amanandu-i pentru un ipotetic 'alta data', fie din nestiinta raspunsului. Dincolo de eruditia impresionanta, disponibilitatea pentru dialog si felul sau duhovnicesc i-au determinat pe multi dintre absolventii merituosi sa-l aleaga indrumator de doctorat. In anii din urma, isi amintea mereu de ucenicii doctoranzi si-i pomenea cu drag. Caracteristica stilului didactic al parintelui era libertatea totala de lucru pe care o acorda ucenicului. Şi fiecare a folosit aceasta libertate in felul in care a inteles-o: unii impunandu-si o severa autoexigenta, altii lasandu-se luati de val. Rezultatele au fost si sunt previzibile: cei din prima categorie, foarte apreciati in locurile unde slujesc; de la ceilalti, rabdator cum il stim, credem ca parintele asteapta inca sa pretuiasca, fie si in ceasul al 11-lea, increderea daruita cu parinteasca sa generozitate'. Era o mare placere sa participi la cursurile profesorului Ene Braniste Pr. prof. dr. Nicolae Necula ni l-a descris cu bucurie si nostalgie pe profesorul Ene Braniste:'Greu de caracterizat sau de prins in putine cuvinte o personalitate atat de mare ca preotul profesor Ene Braniste. Un om de studiu, de carte, care s-a identificat cu invatamantul teologic, Ene Braniste a fost unul din cele mai de seama cadre universitare ale Facultatii de Teologie din Bucuresti si apoi ale Institutului Teologic de mai tarziu. Cred ca a fost unul din cei mai bine pregatiti profesori dintre toti cei pe care i-am cunoscut in viata mea. Face parte din generatia de aur a invatamantului teologic cu profesori renumiti, dascali care s-au dedicat intru totul studiului, cu activitate stiintifica extraordinara, cu vocatie preoteasca, dar mai ales didactica neintrecuta. Era o mare placere sa participi la cursurile acestui profesor. L-am cunoscut la examenul de diploma cand eram in anul terminal la Seminarul din Buzau si de atunci s-a legat o stransa apropiere intre mine si profesorul Braniste care mi-a fagaduit ca de ma voi tine de carte si voi face studii serioase ma va primi ca asistent al sau.In primul rand profesorul Braniste era de o tinuta demna, impecabila. Mi-l amintesc in reverenda gri sau neagra, cu brau rosu. Era de o interioritate si sobrietate deosebita. Avea o voce placuta, tenorala, bine dozata, care totdeauna incanta. Vorbea frumos, literar, pentru o expresie folosea pana la patru sau cinci variante. Liturgica, asemenea Tipicului bisericesc, sunt discipline plictisitoare daca nu stii sa le faci placute. Daca predai doar randuiala si explicarea cultului, sec, nu atrageai. El atragea extraordinar prin prestanta sa stiintifica care impunea. La examen avea un stil care aproape te inspaimanta. Subiectele erau scrise pe mai multe bilete, candidatul tragea biletul, se aseza in banca si pregatea subiectul, iar apoi, cand ii venea randul, se prezenta in fata profesorului si vorbea. Profesorul nu scotea nici un cuvant, statea si se uita la tine prin ochelarii lui cu dioptrii mari. Nu zicea nimic, nici da, nici nu la ceea ce tu raspundeai. Nu stiai daca ai raspuns bine sau nu, doar la sfarsit iti zicea un 'multumesc' sau 'e de ajuns', iar tu plecai si el iti trecea nota. Era destul de exigent, dar intelegator in acelasi timp. Cu un calm iesit din comun facea observatiile care se impuneau lucrarilor de seminar intocmite de studenti si doctoranzi. De o minutiozitate rar intalnita, cu orice virgula pusa la locul ei, fraza lui nu era una incarcata cu neologisme sau cuvinte pompoase, greu de inteles, dar nici simpliste. Era o fraza care curgea si cartile, studiile pe care le-a scris, intaresc din plin marturia mea. A fost pentru mine un adevarat parinte. Atata intelegere si atata omenie rar am intalnit. Ma duceam acasa, ne primea frumos, ne invita la masa la sarbatorile mai importante. Ca profesor era o somitate. In primul rand a scris enorm de mult. Pe atunci nu se publicau carti, ci mai mult studii. Cand a implinit varsta de 70 de ani, am facut o prezentare a vietii si activitatii sale si se adunasera foarte multe studii de pastorala, liturgica, arta crestina, recenzii, reportaje, cronici ale evenimentelor importante din viata Bisericii. Un om cu preocupari multiple in spatiul Catedrei de practica. A plecat dintre noi lasand amintirea frumoasa a unui desavarsit dascal de teologie. Sobru, elegant, pedant, apropiat de studenti, extraordinar pregatit, un om de o probitate stiintifica incontestabila. Nu gaseai la el improvizatii sau studii scrise ca sa se afle in treaba, ci la el intalneai munca stiintifica si intotdeauna pe specialitatea liturgicii. Rareori s-a abatut de la domeniul in care era specialist. A continuat cu pricepere pe marele sau maestru, parintele Petre Vintilescu'.Profesorul Emilian Popescu, o constiinta eclesiala misionara'Alaturi de Teodor M. Popescu, Alexandru Elian, Virgil Candea, domnul Emilian Popescu reprezinta laicatul ortodox roman si evlavios, ferm in credinta si deschis spre universalitate, pentru care stiinta universitara si spiritualitatea eclesiala se impletesc intr-o cununa de lumina a lucrarii misionare a Ortodoxiei in societate.Dupa ce a studiat teologia, filologia si istoria in tara (Bucuresti) si strainatate (Berlin, Bonn, Köln, Munchën, Lyon si Paris), domnul Emilian Popescu a devenit cercetator la Institutul de Arheologie al Academiei Romane (1956-1978) si apoi, din 1978, profesor de bizantinologie la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, azi Facultatea de Teologie din Bucuresti. Opera sa stiintifica scoate in evidenta istoria originilor poporului roman, cultura si spiritualitatea unei populatii daco-romane crestinate, incepand mai ales cu tinutul Dobrogei. Multiplele comunicari stiintifice despre crestinismul romanesc din primul mileniu, facute in tara si strainatate, chiar in timpul epocii de dictatura comunista, erau in acelasi timp si multiple marturii misionare intr-o societate secularizata si chiar ostila credintei (...) Din smerenie si teama sfanta fata de sublimitatea si responsabilitatea Tainei Preotiei, domnul Emilian Popescu nu accepta sa fie hirotonit, dar are o constiinta sacerdotala baptismala, aceea a preotiei imparatesti, universale a credinciosilor ortodocsi ferventi iubitori de Hristos si de Biserica, pe care o intalnim de-a lungul istoriei la marii ctitori de biserici, de cultura si de institutii filantropice la Bizant si in toate tarile ortodoxe, de la Constantin cel Mare si mama sa, Sfanta Elena, la principii crestini viteji in a apara si generosi in a ajuta Biserica; de la razesii harnici si darnici pentru Biserica, pana la profesorii crestini, teologi sau neteologi, rugatori in interiorul Bisericii si misionari in interiorul culturii si vietii sociale. Constiinta eclesiala laica a domnului profesor Emilian Popescu imbina evlavia intalnita la credinciosii simpli din popor cu evlavia si responsabilitatea pe care le-a intalnit in documente si monumente ale marilor ctitori imparati si dregatori bizantini sau voievozi si binefacatori romani (...)Este fascinant sa vezi cum acrivia sau exigenta profesorului de la catedra se continua in participarea atenta, concentrata, serioasa a teologului mirean la viata liturgica, culturala si misionara a Bisericii. Desigur, o nota in plus la onestitatea, verticalitatea si seriozitatea academica a profesorului a fost dobandita prin studiile sale facute in Germania si Franta, unde a avut profesori competenti si exigenti. Iar un accent in plus la asceza si evlavia liturgica a domnului Emilian Popescu s-a adaugat si prin studiul spiritualitatii monastice ortodoxe ecumenice si romanesti. Toate aceste frumoase imbinari intre stiinta si spiritualitate au facut sa rodeasca, frumos si folositor, o constiinta eclesiala misionara pe care domnul profesor Emilian Popescu o arata in orice imprejurare.' (Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei, din volumul 'Omagiu Profesorului Emilian Popescu', colectia din Studia Istorica et Theologica, Editura Trinitas, 2003)Parintele Staniloae, un mare dar'Ca dascal de teologie, parintele Dumitru Staniloae pune bazele unei gandiri teologice reflexive, in care teologia indeplineste o functie de cultura totala si mantuitoare, fiindca este o expresie a cultului Bisericii. Parintele a venit cu un accent dogmatic pe persoana, pe iubire si virtuti, ne-a revelat frumusetile smereniei si delicatetea sfintilor. De aceea consideram ca parintele a fost mare dar al lui Dumnezeu pentru facultatea noastra de teologie si pentru intreaga Ortodoxie.' (Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia din data de 25 noiembrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 858

Id: 18183

Data: Nov 25, 2011

Imagine: