Frumusetea postului intre zidurile manastirii

Oamenii care trec pragul Manastirii Samurcasesti din Arhiepiscopia Bucurestilor traiesc un sentiment aparte si se intorc la casele lor transformati, coplesiti atat de lumina locului, cat si de ospitalitatea maicutelor. Lacasul monahal cu trei hramuri - Sfanta Treime, Adormirea Maicii Domnului si Cuvioasa Parascheva -, desi imprejmuit cu zid de cetate, isi deschide cu drag portile pentru orice doritor de rugaciune si viata deosebita intru Hristos.Am plecat spre Manastirea Samurcasesti cu speranta ca vom gasi o raza de lumina, un dram de pace, dornici sa aflam cum vietuiesc in acest lacas sfant maicutele care si-au dedicat viata intreaga lui Hristos. Din Bucuresti pana acolo sunt mai putin de 20 de kilometri si, in mod normal, ii parcurgi intr-un sfert de ora. Manastirea ne apare aidoma unei oaze in mijlocul desertului, iar dincolo de zidurile ei gasim doar pace. Biserica de aici este un loc cald si primitor. De jur-imprejur, chilii frumoase, curatenie si putin verde uitat de toamna ce se pregateste sa plece. Patrundem in acest univers pentru a descoperi bucuria rugaciunii. In timpul slujbei, glasurile maicutelor se unesc parca intr-unul singur cantandu-I lui Dumnezeu si se simte bucuria cu care fac aceasta.Harul de a face simfonie din arome si gustCuhnia manastirii este plina de agitatie, pentru ca misiunea maicilor nu este deloc usoara. Se prepara bucatele specifice postului, ce e drept, putin mai usor de tinut, caci sunt nenumarate dezlegari la peste in Postul Craciunului. Cand am ajuns se pregateau bucate mai multe destinate unui parastas, sambata fiind ziua in care cei adormiti sunt pomeniti de cei care nu-i uita, aici, pe pamant. Maicutele au sorturi albe, iar tigaia in care pestele este lasat in plata culorii sfaraie usor pe foc. Maica Zenaida, bucatareasa-sefa, ne-a pregatit deja cateva retete pe care le foloseste des. Nu vorbeste mult, dar harul sau e cu totul altul, acela de a imbina aromele in asa fel, incat sa iasa o simfonie: "Facem mancare de post, dar fiind multe sarbatori si dezlegare la peste e simplu de tinut acest post. De obicei pregatesc mancare de cartofi, varza, pilaf, ciorba de zarzavat, fasole, mancare de praz, ciuperci. Nu am retete speciale, de multe ori improvizez. Incep ceva si iese altceva. De exemplu, fac o salata buna de ton. Folosesc ton in suc propriu, il storc bine, pun icre gata preparate si ceapa multa, amestec totul cu zeama de lamaie. Sau mai fac salata din salau cu castraveti murati si maioneza de post, ciorba de peste, sarmale din peste, chiftele din peste", incheie scurta sa interventie maica Zenaida."Parca ieri am intrat pe poarta manastirii"…Stareta a Manastirii Samurcasesti din 1996, stavrofora Lucia Bostan a intrat in manastire prin 1976. Aici a implinit 17 ani. "Parca ieri am intrat pe poarta manastirii, asa a trecut timpul. Am avut chemare, chiar impotriva parintilor mei, care voiau sa fac scoala, ca si fratii mei, si sa fiu in randul lumii, cu toate ca erau foarte credinciosi. Inainte de 1 septembrie, dupa ce am dat prima treapta, mi-am facut un bagajel, i-am spus unui frate al meu ca plec. Nu voiam sa stie tata, ca tinea la mine, invatam foarte bine si de asta nu voia sa vin la manastire. Eu purtam deja corespondenta cu o maicuta de aici, ardeleanca, pe care am intalnit-o la Izvorul Muresului, pe peronul garii. Ne-am dus intr-o excursie cand eram la scoala", si-a inceput periplul printre amintiri maica stareta. "Noi avem linistea noastra de manastire, asta pentru ca suntem incercuite de un zid imprejmuitor. Cand esti tanar ai idealuri, crezi ca poti merge in varful muntilor si acolo te poti mantui, dar dupa aceea te asezi cu picioarele pe pamant. Timpul te asaza, nu ramai asa visator… Noi intretinem, aici, in manastire totul, nu avem angajati. Suntem 45 de vietuitoare, majoritatea pensionare, in varsta. Dar cele care sunt active, care intretin manastirea, nu suntem decat vreo 12 sau 13. Intretinem manastirea, slujbele la biserica. Avem si camp, tinem si cateva vacute. Avem vita-de-vie, avem activitate bogata. Uneori abia facem fata, mai ales vara. Ţin minte ca Sfantul Vasile cel Mare punea pe aceeasi treapta in randuielile monahale, in secolul al IV-lea, rugaciunea si munca. Munca pe care o faci in manastire o faci pentru Dumnezeu, nu pentru tine. Tot ce face monahul trebuie sa fie precum rugaciunea. La noi, maicile care au inclinatie pentru ceva, de acel ceva se ocupa si se ocupa cu daruire", ne mai spune maica stareta Lucia Bostan.Despre faptul ca unii nu reusesc sa tina post, maicuta spune ca este o lucrare a diavolului foarte subtila. "Cred ca le sufla la ureche: "Nu tine post, esti bolnav!". Pana la urma, pentru sanatatea omului este foarte buna mancarea de post. Sfintii Parinti, cei care cunosteau nu numai sufletul omului, ci si trupul, au scris din trairea lor, nu teorii, cum ne place sa facem acum, o gramada de cuvinte fara rost. Au impartit anul bisericesc asa de bine, cu perioade cand omul se mai indulceste cu ceva. Dumnezeu a lasat totul pentru ca sa se bucure omul de roadele muncii lui. Daca oamenii ar respecta randuielile date de Sfintii Parinti, ca doar ei au fost cei inspirati, cred ca nici boli nu ar exista. N-ar mai fi spitalele pline de tot felul de oameni bolnavi. Cand e post, organismul se curata putin. In timpul saptamanii, la fel. Miercurea si vinerea nu sunt lasate la voia intamplarii, ci cu rost. In primul rand pentru sanatatea oamenilor, si trupeasca, si sufleteasca. Acesta este un post usor, asezat inaintea Nasterii Domnului, ca e de bucurie, dar Postul Mare, al Pastilor, acela este adevaratul post. Nu va spun asa, ca sa umplem vazduhul de cuvinte, dar cand se apropie saptamana Sfintelor Patimi parca plutesti deasupra pamantului. E si o perioada de intensa rugaciune, e si postul, e si putina ascultare. Nu mai ai trup, esti atat de usor!... Este dumnezeiasca perioada aceea. Ştiti cu cat drag o asteptam noi? E timp lasat de Dumnezeu pentru orice, si pentru bucurie, si pentru nevointa, si pentru rugaciune", mai spune maica stareta. Dansa a avut sansa sa prinda radacini aici, la Samurcasesti. "La manastire e ca si in casatorie, daca te asezi si ai statornicie de la inceput e minunat. Am facut cinci ani de seminar, apoi Teologia, aici la Bucuresti. Plecam dimineata, veneam dupa-amiaza. Pana seara ma straduiam sa fac totul ca si cum nu lipsisem in ziua aceea. Am lucrat zece ani in atelier, apoi zece ani ghid la muzeu. Apoi am fost stareta. A fost o cruce pentru mine. Sper sa ne dea Dumnezeu sansa sa ne mantuim! Nu stim cum sunt toate socotite de Dumnezeu, asa ca ne rugam ca El sa aiba grija de noi. Exista o rugaciune pe care o iubesc foarte mult, as vrea sa o pot citi in fiecare zi. Este o rugaciune de umilinta, pe langa Psalmul 50 al proorocului David, din Pavecernita, care se citeste in Postul Mare, rugaciunea regelui Manase, este nemaipomenita. E buna pentru fiecare zi. Partea sufleteasca e foarte importanta, participarea la slujbele de fiecare zi. Zilele de post sunt zile duhovnicesti".Lumea trebuie cucerita prin pastrarea atmosferei ceresti in noi, caci de vom pierde Imparatia lui Dumnezeu dinlauntrul nostru nu ne vom mantui nici noi si nici semenii nostri, spunea Sfantul Siluan si mare dreptate avea. Am lasat in urma o manastire peste care plutea aerul binecuvantat al postului. Maicutele ieseau cu pasi mici din biserica, cu fete zambitoare si obraji luminosi, calauzite de steaua din sufletul lor. Iar noi am plecat fericiti ca rugaciunile lor ne vor lumina si noua pasii.Retete de post de la Manastirea SamurcasestiCornulete250 de grame margarina5 linguri apa fierbinte2 linguri zeama de lamaie sau otetDrojdie cat o nuca, o lingura de zahar, sare, arome, rahat.Se freaca margarina, se adauga apa si zeama de lamaie, sarea, aromele si apoi faina - se adauga drojdia care in prealabil a fost amestecata cu zaharul, se continua cu faina pana se obtine un aluat potrivit. Aluatul se lasa la crescut o jumatate de ora si apoi se modeleaza cornuletele. Se coc la cuptor pana se rumenesc usor si apoi se dau prin zahar pudra.Salata de ton cu icre si ceapaSe foloseste ton bucatele in suc propriu, se stoarce de zeama bine si se amesteca apoi cu icre preparate si ceapa taiata marunt si cu zeama de lamaie.Pilaf cu legume500 grame orez4 cepe2 morcovi1 pastarnacSareSe calesc ceapa, morcovul si pastarnacul in ulei, se adauga orezul spalat. Dupa ce se uneste amestecul, se adauga 1,5 l apa. Se lasa la fiert la foc mic pana fierbe orezul.(Articol realizat de Loreta Popa si publicat in editia din 5 decembrie 2012 a "Ziarului Lumina")

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 934

Id: 26515

Data: Dec 5, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).