Gandul mortii trebuie inteles ca frica cea dreapta a monahului

60 de stareţi şi stareţe din Arhiepiscopia Iaşilor au participat zilele trecute la Sinaxa monahală anuală, organizată la Mănăstirea Neamţ. Tema întâlnirii monahale din acest an a fost „Gândul la moarte“, în acest sens prezentându-se referate şi mărturii ale stareţilor participanţi despre mutarea la Domnul a unora dintre vieţuitorii din mănăstiri care s-au evidenţiat printr-o viaţă îmbunătăţită şi un sfârşit creştinesc cu pace.

În cuvântul de deschidere a lucrărilor Sinaxei, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Arhiepiscopul Iaşilor, a subliniat motivaţia alegerii temei. „În perspectiva morţii şi a judecăţii noastre, avem o responsabilitate uriaşă, întrucât, în mănăstirile pe care le păstorim vieţuiesc mai mult de 2.000 de suflete, eparhia noastră fiind cea mai numeroasă în acest sens. De aceea, influenţa noastră nu doar asupra monahismului moldav sau a monahismului românesc, ci a monahismului în general, în Biserica drept-slăvitoare, este imensă. Responsabilitatea fiind uriaşă, numărul de monahi mare şi capacitatea de influenţare deosebită, în ceasul morţii vom da seama nu numai de ceea ce am împlinit fiecare în parte, cât şi de influenţa în bine sau în rău pe care am exercitat-o în jurul nostru, dar şi asupra întregului monahism ortodox. De aceea am gândit că este potrivit să aşezăm întâlnirea noastră sub egida Sfântului Paisie, poate cel mai mare stareţ şi îndrumător duhovnicesc care a vieţuit în mănăstirile din Moldova, şi a gândului la moarte“, le-a spus IPS Teofan stareţelor şi stareţilor prezenţi.

„Despre gândul la moarte“

În continuare, a urmat prezentarea referatului „Despre gândul la moarte“, susţinută de arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor. În cadrul prezentării, printre altele, părintele ahimandrit a arătat că „sinaxa de anul acesta, prin îndemnul de a ne aduce aminte de moarte, ne cheamă nu doar la o înţelegere mai dreaptă a cum să trăim autentic în duhul făgăduinţelor depuse, ci, mai ales, să trăim cele înţelese fără amânare, fără amăgire. Moartea, scria mitropolitul Antonie al Surojului, ne lansează o provocare: să creştem la deplina noastră măsură, călăuziţi de o aspiraţie statornică, străduindu-ne necontenit a fi tot ce putem fi, fără vreo nădejde că vom putea fi mai buni cândva, mai târziu, dacă nu ne îngrijim chiar azi să fim cum trebuie, iar Dostoievski spunea că iadul poate fi rezumat în două vorbe: «prea târziu!». Gândul morţii ce îi este pus înainte spre amintire monahului nu trebuie înţeles doar ca o strâmtorare, o frică de pedeapsa celor rele. Gândul morţii trebuie înţeles ca frica cea dreaptă a monahului de a rătăci, de a se înşela, de a trăda alegerea pe care a făcut-o în mijlocul bisericii, de a se trăda până la urmă pe el însuşi în dorul său cel mai adânc, în alegerea sa cea sfântă de a urma Domnului, de a se lupta cu patimile ce întunecă sufletul. Gândul morţii este oglinda în care se descoperă râvna sau delăsarea monahului pentru trăirea voii lui Dumnezeu, este cumpăna ce descoperă măsura luptei celei bune cu deşărtăciunea multor griji, a multor plăceri şi râvniri. De aceea, pocăinţa monahului nu este aprinsă în suflet doar de frica de a păcătui, cât mai ales de nădejdea că, lucrând voia lui Dumnezeu, îl are ajutător şi luminător sufletului pe Cel căruia i s-a încredinţat, pe Cel ce îi cunoaşte nu doar neputinţa şi gândul plecat spre rău, ci şi dorul cel mai adânc, suspinul nespus şi căutarea cea bună. Făgăduinţei în slujba tunderii sale în monahism îi urmează rugăciunea ca Dumnezeu, Cel ce a zis «mai degrabă va uita mama pe fiii săi, decât te voi uita Eu pe tine», să se facă pentru noul monah «zid tare împotriva vrăjmaşului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere, dătător de tărie, dăruitor de suflet bun, împreună-nevoitor în bărbăţie, împreună culcându-Se şi împreună sculându-Se cu tine, îndulcind şi veselind inima ta cu mângâierea Sfântului Duh»“.

„Despre ţinuta monahală“

Lucrările au continuat cu susţinerea de către arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoşani al Arhiepiscopiei Iaşilor, a referatului „Despre ţinuta monahală“: „Ce legătură este între gândul la moarte - tema generală a sinaxei noastre - şi ţinuta monahală? Aparent, ele par a fi străine oarecum una de alta, însă cercetând atât conţinutul rânduielii slujbei călugăriei, cât şi al celei din slujba înmormântării monahilor, constatăm că între aceste două subiecte este o mare legătură. Monahul îşi începe lupta duhovnicească de omorâre a poftelor şi a patimilor de tot felul în momentul în care începe să moară pentru lume, când se hotărăşte să renunţe în totalitate


sursa: doxologia.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 438

Id: 25910

Data: Nov 16, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).