Ganduri despre pelerini
Scriu aceste rânduri înainte de 27 octombrie, sarbatoarea propriu-zisa a Sfântului Dimitrie cel Nou, când racla cu moastele cuviosului se afla înca în catedrala. Pelerinajul la Sfântul Dimitrie începuse cumva, fiindca într-una din diminetile premergatoare praznicului lumea statea deja la rând sa se închine. Erau oameni sositi din alte parti, nu bucurestenii care vin de obicei zilnic la biserica de pe Dealul Patriarhiei. Am intrat si eu în sirul de credinciosi care asteptau cu rabdare sa-l salute pe sfântul grabnic ajutator celor în nevoi. Desi nimeni nu scotea nici un cuvânt, totusi oamenii de dinaintea mea mi-au vorbit. Mi-au vorbit prin gesturile lor linistite, prin cumintenia lor, prin asezarea lor duhovniceasca, mi-au vorbit prin tacerea lor. Atitudinea lor era cea care-l caracterizeaza pe adevaratul închinator, pe omul autentic al lui Dumnezeu. Pe omul liber, care, neconstrâns de nimic altceva decât de iubirea lui Hristos, recunoaste în ceea ce observa si traieste puterea si bunatatea lui Dumnezeu. Oamenii de lânga mine nu vedeau pelerinajul asa cum este transmis de media comerciala, fie ziare sau televiziuni. Pentru ele, aceste sarbatori nu sunt decât prilejuri ca Biserica sa adune oameni creduli, naivi, de la care sa strânga cât mai multi bani. Descrierea facuta de media profana e departe de ceea ce înseamna pelerinajul. Nu asa i-am simtit eu pe oamenii care se închinau cu evlavie la moastele Cuviosului Dimitrie. Nu. I-am vazut pe oamenii acestia ca pe un sir lung, lung de credinciosi, contemporani în duh cu cei care vietuiau atunci când iesea sfântul purtat în racla pe Podul Mogosoaiei si se facea alai, iar domnul tarii cu întreg divanul sau, cu boieri si domnite, veneau sa sarute mâna sfântului.Perceptia gresita a multor jurnalisti de astazi în relatarea corecta a evenimentului bisericesc respectiv îmi aduce aminte de o întâmplare adevarata, petrecuta la Manastirea Neamtului. O echipa de pictori bisericesti a fost chemata sa restaureze acolo vestita icoana a Maicii Domnului. Nimeni din cei implicati în operatiunea de restaurare nu a fost impresionat peste masura de cunoscuta icoana. Îi tot dadeau înconjur, neîntelegând cinstirea de care se bucura icoana. Conducatorul echipei de zugravi a îndraznit chiar sa spuna ca icoana n-ar avea vreo valoare deosebita. Lânga ei, în acel moment era un copil care, auzind aceste cuvinte lipsite de respect cu privire la lucrarea iconografica pe care o studiau, înainte de a începe restaurarea, le-a spus putin indignat: „Voi nu vedeti nimic special în aceasta icoana. Şi asta pentru ca nu asa se priveste o icoana. În fata ei se sta doar în genunchi“. Cuvintele copilului i-au pus pe gânduri pe pictori. Echipa a iesit din biserica, unde a ramas doar coordonatorul restauratorilor. S-a asezat în genunchi si a privit spre icoana. Din ochii lui au început atunci sa izvorasca lacrimi de umilinta. Tot asa si în cazul pelerinajului, ajungem mai bogati în harul dumnezeiesc daca ne apropiem cu smerenie de moastele sfintilor.Întâlnirea celor prezenti în fata moastelor Cuviosului lui Dumnezeu Dimitrie, asa cum am trait-o eu, le bucura fetele si sufletele. Parca pentru o clipa oamenii uitasera ca traiesc într-o tara unde multi sunt desconsiderati, unde demnitatea de om este adesea calcata în picioare, unde respectul fata de natura este neglijat, unde viata nu mai are prea multa valoare. M-am bucurat sa intru în acest rând si i-am cules pe cei din jur ca-ntr-un buchet. Era buchetul lui, al Cuviosului, adus lui Dumnezeu ca multumire pentru harul facerii de minuni dobândit de la El, har revarsat acum peste cei veniti la sarbatoare. Am plecat din catedrala alt om. Mi-am dat seama ca nu e loc pentru deznadejde, ci pentru bucurie. În capitolul 52 din proorocia lui Isaia, la versetul 7, profetul vechi-testamentar spune prin glasul solului de veste buna, a trimisului de pace care da de stire mântuirea, urmatoarele cuvinte adresate Sionului: „Dumnezeul tau este împarat!“ Daca stim ca Biserica este Sionul, iar sfintii sunt casnicii lui Dumnezeu, cine mai are a se teme de cineva, aflându-se în casa Împaratului? (Articol semnat de Augustin Paunoiu si publicat în saptamânaul "Lumina de Duminica" din data de 3 noiembrie 2013)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Nov 3, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: no-links
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei