Hristos cel inviat - izvorul vietii crestine

Duminica a doua dupa Pasti (a Sfantului Apostol Toma)[…] In Hristos cel inviat este viata dumnezeiasca, pentru ca in El e si moartea omului luat in El insusi si amandoua acestea sunt active si in noi. Noi totdeauna purtam in trup moartea lui Hristos, ca si viata Lui sa se arate in trupurile noastre (2 Cor. 4, 10). Din puterea mortii, dar si a Invierii Lui murim pacatului si viem lui Dumnezeu. Iar daca Hristos locuieste in voi, trupul vostru este mort pentru pacat... Şi daca Duhul Celui ce a inviat pe Hristos din morti (deci si Duhul lui Hristos, n.n.), locuieste in voi,... vii va face si trupurile voastre (Rom. 8, 10-11).Locuri ca acestea se pot inmulti inca foarte mult. Continutul lor a fost facut explicit in multe feluri de Sfintii Parinti. Acest continut se poate rezuma in urmatoarele: Trupul lui Hristos cel inviat este un trup ridicat la deplina transparenta duhovniceasca si in aceasta calitate s-a umplut de sfintenie, de indumnezeire, aflandu-se asa in fata Tatalui. Dar aceasta sfintenie, transparenta si indumnezeire ni se comunica si noua prin impartasire de trupul Sau si deci Invierea lui Hristos inseamna nu numai o comuniune a Lui cu Tatal, ci si intrarea Lui in deplina comuniune cu noi, comuniune la inceput pentru noi virtuala, dar avand sa devina comuniune actualizata, prin salasluirea lui Hristos prin Duhul Sau in fiinta noastra.Hristos si trupul Sau jertfit, iar prin aceasta sfintit, pnevmatizat si transparent pururea in fata Tatalui, e ca un miros de buna mireasma inaintea Lui, aratand prin aceasta deplina predare a Sa, ca om, Tatalui, deplina comuniune cu Tatal in Duhul Sfant. Acesta e sensul spiritual al expresiei jertfa intru miros de buna mireasma, atat de des folosita de Sfantul Chiril din Alexandria.Starea Lui de jertfa binemirositoare in fata Tatalui e starea de completa predare Tatalui, ca opusa oricarei posibilitati de afirmare de Sine a Sa ca om. E o stare destinata sa fie izvorul unei stari asemanatoare in ceilalti oameni. De aceea, Hristos trebuie sa Se afle permanent in aceasta stare. Nicolae Cabasila zice: Hristos S-a gandit sa pastreze pe trup marturia jertfei Sale si sa poarte pe El pururea urmele ranilor Sale dobandite in clipa rastignirii, vrand sa arate prin aceasta ca si la venirea a doua oara in lumina orbitoare va fi pentru robii Sai acelasi rastignit si impuns, ranile acestea tinand loc de podoabe imparatesti1. Aceste rani nu sunt numai niste amintiri, ci au o actualitate permanenta in Hristos. Dar ele sunt si puterea Lui care iradiaza in noi. El e intr-o continua predare a Sa Tatalui, ca izvor de moarte jertfelnica pentru orice om fata de pacat, ca izvor din care fiecare se impartaseste de buna mireasma a jertfei Lui spre a o infatisa Tatalui, ca opusa relei miresme a pacatului, a afirmarii unei independente in placere si mandrie. Nu e nici o indoiala ca pacatul este in noi o stare trista si rau mirositoare. Viata trista si rau mirositoare se transforma insa prin Hristos intr-o bucurie. Prin credinta, Hristos transmite omului buna mireasma. Noi ne oferim prin Hristos lui Dumnezeu, caci El este cel ce curateste prin jertfa Sa pe pacatosi si spala spiritual pe cei ce se afla in necuratie. Prin Hristos ne oferim si noi, prin El avem curajul, noi, cei necurati, sa ne apropiem. Dar noi ne apropiem prin credinta si ne oferim Tatalui ca buna mireasma numai daca incetam sa existam pentru noi, daca avem in noi numai pe Hristos ca buna mireasma spirituala2. Dar aceasta stare de jertfa reala in care Se afla El e si o stare de compatimire reala cu noi, care ne patrunde si pe noi.Cum se vede, sfintenia ca transparenta pnevmatica sau ca buna mireasma, deci ca predare a lui Hristos ca om in fata Tatalui, ne face partasi si pe noi la ea, deci si la dragostea Tatalui fata de noi, realizand comuniunea noastra cu El. Asa cum s-au urcat preotii si fruntasii lui Israel cu Moise si Aaron pe munte, asa ne ridicam si noi la Tatal, cu Hristos si ajungem aproape de El, curatindu-ne in sangele Lui, Care Şi-a dat trupul intru miros de buna mireasma3. Caci prin Hristos avem aducerea noastra la Tatal si am ajuns aproape de El4. Am castigat aceasta intimitate cu Tatal, pentru ca am intrat intr-o familiaritate cu Hristos, Fiul Lui. Tatal si Dumnezeu ii invredniceste de privire si ii cunoaste numai pe cei ce au o familiaritate duhovniceasca cu Fiul si care s-au recunoscut prin Duhul in El si s-au imbogatit prin El.5 Ne invredniceste pentru predarea lui Hristos, dar si pentru compatimirea Fiului Sau fata de noi, stare in care ramane El permanent. Familiaritatea duhovniceasca cu Fiul inseamna o unire cu Hristos prin Duhul, Care e o transparenta a Lui pentru noi ca sa ne faca si pe noi transparenti Lui, penetrandu-ne in Euharistie de trupul Lui.Pe masura ce devenim si noi transparenti lui Hristos, El nu mai e o realitate obiectiva pentru noi, nici una subiectiva, ci El si noi ne aflam intr-o unitate reala, dincolo de obiectivitate si subiectivitate. El e in noi si noi in El, fara sa ne confundam. In relatia cu Hristos am depasit subiectivitatea, ne aflam in Hristos ca in realitatea cea mai obiectiva, dar si cea mai subiectiva. Aceasta transparenta trupeasca inseamna si o transparenta sufleteasca, si prin amandoua se realizeaza transparenta lui Hristos ca persoana, care inseamna o mare sensibilitate si iubire a Lui. Aceasta ne face si pe noi sensibili fata de El si delicati intre noi.Prin Inviere, prin faptul ca trupul Lui transparent, iradiant de iubire, ne penetreaza, Insusi El ne-a devenit propriu impreuna cu sufletul si cu dumnezeirea din El. Iar noi, induhovnicindu-ne, am devenit proprii lui Hristos, intrucat ne-am deschis Lui prin credinta. Hristos Se salasluieste deplin in noi prin impartasirea Duhului si nu S-a impartit, cum spune Pavel (1 Cor. 1, 13)6. Punandu-Şi sangele pentru noi, a desfiintat moartea si a nimicit strica-ciunea; si asa ne face ai Sai, ca unii ce nu mai traim viata noastra, ci mai degraba viata Lui7. La iubirea Lui, raspundem cu iubirea noastra, prin care renuntam la noi, cum a renuntat El la Sine.Cei ce sunt in aceasta intimitate cu Fiul primesc prin Duhul o largime in viata si cunostinta lor, din largimea vietii Fiului ca om, inaintand spre statura spirituala a lui Hristos: Hristos ni Se da noua mort, inviat si inaltat la cer, largind prin Duhul in chip spiritual inimile celor ce-L primesc8. Viata lui Hristos a devenit viata noastra. Incoruptibilitatea trupului Sau inviat lucreaza in noi in vederea invierii noastre. Orizontul nostru s-a largit prin Hristos cel inviat, a depasit orizontul fenomenelor fizice si psihice care se repeta in fond, sfarsind in moarte. Legea ne inchidea orizontul, lasandu-ne in afara comuniunii cu Dumnezeu in Hristos. Caci ne largim si noi prin credinta (prin incredere) si iubire, dar numai inrada-cinandu-ne in Hristos. Pentru ca legea era stramta si mintea inchinandu-se la idoli era ingusta.9 Cu Hristos, care a urcat prin Jertfa si Inviere, urcam si noi la varfurile cunoasterii lui Dumnezeu si ale vietii dumnezeiesti prin curatire de patimile egoiste. Acum privim cu fata descoperita, prin transparenta trupului lui Hristos, slava neplafonata si vesnica la care s-a ridicat omul in El. Prin aceasta ea se oglindeste si in noi (2 Cor. 3, 18)10.Daca Fiul ii infatiseaza Tatalui buna mireasma a omului predat cu totul Lui, si odata cu El si pe noi, noua Fiul ne comunica nu numai puterea acestei bune miresme a predarii, si deci a renuntarii la orice egoism, ci si buna mireasma a cunoasterii de Dumnezeu la care a ajuns prin aceasta omul in Hristos, sau buna mireasma a cunoasterii celei mai inalte de Dumnezeu prin umanitatea Lui Hristos. Caci prin Sfintii Apostoli Domnul nostru Iisus Hristos ni S-a aratat ca miros de buna mireasma a cunoasterii lui Dumnezeu si Tatal.11Slava ce o avem este una cu iradierea acestei bune miresme, dar este totodata iradierea Per-soanei unice divino-umane, pentru Care trupul nu-i o bariera. Caci, desi trupul e prilejul trairii comuniunii cu Persoana lui Hristos, uitam de trupul Lui, cum uitam si de al nostru, cum spune Sfantul Apostol Pavel (2 Cor. 5, 16; 12, 2). Desigur, toate acestea sunt in mare masura o virtualitate pentru aproape toti credinciosii; dar o virtualitate reala, din care luam puterea spre invierea noastra pentru viata viitoare. Caci cele in Hristos sunt faptura noua si ne-am innoit in El spre sfintenie si nestricaciune si viata.12Hristos cel inviat este inceputul creatiei celei noi, pentru ca ne cuprinde in starea jertfita si inviata a trupului Sau in mod actual pe toti care credem nu numai prin comunitatea de natura ce o are cu noi, ci si prin cuprinderea noastra personala in El si prin petrecerea Lui in noi.E de prisos sa mai spunem ca aceasta inseamna si o cuprindere a noastra in memoria Lui (virtual ii cuprinde si pe cei ce nu cred in El). El prezinta in Sine Tatalui pe toti cei ce cred in El, deci sunt alipiti de El. Ei sunt vazuti in El de Tatal, dar ii are inscrisi si in memoria Lui vesnica. Şi Tatal ii vede inscrisi in memoria Lui. Totodata vede imprimat si pe Hristos in ei, in starea Lui de jertfa si de inviere.In fata lui Hristos ii vede pe toti cei care cred in El, caci pe fata Lui se reflecta gandul lui Hristos la fiecare, si in fata fiecarui credincios vede imprimat pe Hristos. Il vede pe Hristos progresand in transformarea fiecarui credincios dupa chipul Lui pana il va aduce la starea Sa de inviere. In aceasta consta comuniunea progresiva a Tatalui cu toti cei ce cred in Fiul Sau. Astfel unindu-ne cu Sine, Hristos ne uneste cu Tatal. A devenit departe, cu noi, pentru noi, pentru ca si noi sa ne facem impreuna cu El si in El aproape de Tatal... Caci facandu-ne partasi la El prin Duhul, ne unim cu Dumnezeu si Tatal, prin El.13Prin trupul inviat al lui Hristos iradiaza neimpiedicata puterea Celui ce a facut acest trup nestricacios, conducand pe toti cei ce se vor impartasi de El la inviere si la nestricaciune, ba conducand intreaga creatie la incoruptibilitate si la transparenta, adica la maxima transfigurare si comunicabilitate intre persoane prin Duhul si la o totala personalizare a cosmosului, in Hristos si in oameni; pentru ca exista o continuitate ontologica intre materia trupului si materia cosmosului. Caci, dupa nasterea din trup, este frate acestora provenind din Adam, protoparintele in acest veac prezent; dar odata ce, prin inviere, trupul Sau mort Şi l-a facut duhovnicesc si ni-l ofera noua spre mancare, sadeste si in noi prin el puterea vivificarii spre invierea dupa moarte; prin aceasta ne-a devenit cauza a unei astfel de firi duhovnicesti in veacul viitor si a unei stari nemuritoare si incoruptibile a trupurilor noastre stricacioase de acum... Caci pentru noi, pe care ne va invia in trupuri duhovnicesti, va restabili intru nestricaciune si corpurile din jurul nostru, corespunzatoare celor ce locuiesc, umbla, vietuiesc si petrec intru ele, pentru ca si creatia insasi se va elibera de robia stricaciunii, spre slava libertatii fiilor lui Dumnezeu, Care S-a facut om si frate si parinte al nostru si spune: Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu.14Starea aceea va insemna o biruinta a persoanelor si a libertatii lor asupra naturii care robeste, o biruinta a comuniunii lor, din comuniunea cu Persoana divina, sau suprema, devenita si Persoana umana eliberata, prin suportarea mortii de bunavoie, de stapanirea mortii, care e suprema tiranie a naturii invartosate, supremul dusman al persoanei sau al comuniunii interpersonale. Tot ce ne e dat acum ca natura se va personaliza, va sluji eternei comuniuni per-sonale. Slava imparateasca a Persoanei supreme devenita si Persoana umana va deveni slava a tuturor celor ce se vor deschide Persoanei supreme si centrale.Prin toate se va vedea Persoana suprema, prin toate se vor vedea persoanele intre ele. Nu se va mai vedea o natura care face greu de sesizat persoana. Vom vedea fata catre fata pe Dumnezeu, dar ne vom vedea fata catre fata si intre noi, neacoperiti nici de natura ma-nifestata in trebuinte materiale, in slabiciuni trupesti, in boli, supusa mortii, nici de natura devenita exclusivista prin tot felul de pasiuni. In veacul de acum, impartasindu-ne de Hristos, vestim moartea Lui, care ramane si in forma ei trupeasca in existenta noastra, pentru a ne ajuta sa o umplem si sa o transformam spre folos prin moartea noastra fata de egoism. Dar cand va veni in slava Tatalui, nu vom mai oferi marturisirea cuvenita despre patima Lui, ci Il vom cunoaste in chip curat ca Dumnezeu fata catre fata... Caci atunci nu-L vom mai cunoaste din cele ce sunt ale omului, ci Il vom cunoaste din cele ce sunt ale lui Dumnezeu adevarat, fiind trecuta iconomia prin care a devenit si trup. Caci vor inceta, cum se cuvine, ratiunile intruparii si va intra o cunostinta mai mare si ne va veni de la El o stralucire si o vedere si o intelegere a mantuirii celei intru slava.15Trupul nu va inceta, dar el va fi transparent, incat vom vedea prin el nemijlocit pe Dumnezeu intru slava, fiind totul induhovnicit, toti si toate vor apartine tuturor, dincolo de impartirea in subiectiv si obiectiv, dincolo de lanturile naturii, de lupta pasionata pentru a stapani natura si pe ceilalti vazuti ca obiecte exterioare, de lupta fiecaruia pentru a se apara de ceilalti. Singura invierea ne deschide perspectiva scaparii de fatalitatea naturii care duce la moarte, deschide un plan demn de noi si de nazuintele noastre; iar odata cu aceasta, perspectiva unei tot mai adanci sensibilitati si delicateti. Numai invierea ne va scapa de lupta gresita pentru a ne asigura o existenta efemera, cu pretul profitarii de altii, cu pretul unor imaginare experiente de implinire prin placeri, prin orgolioase si gaunoase realizari.Numai perspectiva invierii ne da puterea sa ducem adevarata lupta ceruta de ea: lupta impotriva pasiunilor, lupta pentru sensibilizare, pentru transparenta, pentru comuniune, pentru asemanarea cu Hristos, puterea Celui care a inviat sustinandu-ne pe aceasta cale.* Preotul profesor Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2010, pp. 181-189. (Titlul articolului si sublinierile din text apartin redactiei Ziarului Lumina)Note:1 Despre viata in Hristos, trad. rom. de Teodor Bodogae, Sibiu, 1946, p. 138.2 Sfantul Chiril, Inchinare in Duh si Adevar, XV, P.G. 68, col. 973.3 Idem, Glaphyra, P.G. 69, col. 517 C.4 Ibidem, col. 507 C.5 Ibidem, col. 332 D.6 Ibidem, col. 425 A.7 Ibidem, col. 437 B.8 Ibidem, col. 242 A.9 Ibidem, col. 240.10 Ibidem, col. 233 D.11 Ibidem, col. 172.12 Ibidem, col. 172 B.13 Ibidem, col. 517 A.14 Leontiu de Bizant, Adv. Nest., libr. V, P.G., 1, col. 1744 D-1745 A.15 Sfantul Chiril al Alexandriei, Glaphyra, P.G. 69, col. 429.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 638

Id: 30659

Data: May 8, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).